Comoara de artă de la Topalu. Locul 1 în Europa

Am fost surprins. Extrem de surprins când la aproximativ 80 de kilometri depărtare de municipiul Constanţa, în comuna dobrogeană Topalu – comună cu peste 2.000 de locuitori, și situată pe malul Dunării, o casă bătrânească, e drept una cu o bogată semnficație, a fost transformată într-o comoară de artă – Muzeul „Dinu şi Sevasta Vintilă”.

Am avut plăcerea să primesc invitația de a vizita acest muzeu chiar de la primarul acestei localități – domnul Valentin Stanciu – un om harnic, gospodar și pus serios să facă din localitatea sa una extrem de atractivă. pentru vizitatori, pentru investitori și, nu în ultimul rând pentru localnicii care o populează.

Dar cel mai mult m-a impresionat faptul că primarul se mândrește și este bucuros să dea tot sprijinul necesar unei asemenea comori de artă, se spune, pe primul loc în Europa. Cel mai mare muzeu rural din Europa. Cum s-ar spune, suntem și noi pe locul 1 la ceva în Europa.

Muzeu de artă ”Dinu și Sevasta Vintilă”, pentru că despre el este vorba. este unic în mediul rural din ţara noastră, adunând la un loc 228 de opere de pictură, sculptură şi grafică ale unor artişti celebri, printre care pictorii Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Mircea Demetrescu, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Corneliu Baba. Toate lucrările sunt în original.

M-a surprins existența unui asemenea muzeu aici. Nu că nu s-ar putea organiza și desfășura un muzeu de o asemenea anvergură într-o localitate rurală dobrogeană. M-a surprins că eu, un om informat, nu știam nimic despre existența lui. În condițiile în care, o spun a treia oară în decurs de 20 de rânduri, MUZEUL ESTE O COMOARĂ DE ARTĂ.

Un alt lucru excepțional este că toți primarii din localitățile din zonă se mândresc cu acest muzeu și vorbesc despre el ca și cum ar funcționa pe raza localității lor.

Admirând pânzele, sculpturile și piesele de grafică rămâi interzis. Nu numai de valoare uriașă a unor lucrări expuse în original care aparțin celor mai importanți artiști români, dar și de atmosfera de mare muzeu creată de un om care și-a pus toată viața în slujba acestui altar al artei românești. Doamna Maria Buzatu. Susținută fără niciun fel de rezervă de primarul Valentin Stoica.

Despre existenţa la Topalu a unei astfel de colecţie de artă puţini ştiu din câte se pare, eu sunt doar un exemplu, cu toate că Muzeul „Dinu şi Sevasta Vintilă” funcţionează încă din anul 1960.

De ce o astfel de comoară de artă se află expusă la Topalu? Răspunsul vine chiar de la medicul Gheorghe Vintilă, cel care a donat colecţia administraţiei locale din Topalu, în memoria părinţilor săi, Dinu şi Sevasta Vintilă, învăţători ai localităţii de numele cărora este legată construirea, în 1920, a primei şcoli primare din sat.

Doamne, ce frumos este să auzi această înlănțuire informații. Dascăli de țară, care duceau toată știința lor de carte către copii și tinerii localități, care au crescut și educat care a ajuns medic și o persoană importantă în această țară și în acest domeniu și care a investit toată truda lui în obiecte de artă, de mare valoare, și care, parcă într-un semn impresionant de recunoaștere a locului unde au trudit și muncit părinții lui pentru viitorul comunei – copiii – pentru locul unde a crescut și a avut parte de cei șapte ani de acasă, a întors toată agoniseala muncii lui la Topalu. Asemenea oameni trebuie respectați ca niște adevărate modele pentru toți tinerii din Topalu și din România. Spusele mele sunt confirmate de fiul lui Dinu și Sevasta Vintilă, medicul Gheorghe Vintilă, în mod sigur, îndeplinind dorința și gândul părinților săi. Că fiecare din noi datorează ceva pământului pe care am venit pe lume.

„Am fost întrebat deseori de ce am donat cele 228 de lucrări de pictură, sculptură şi grafică – adunate de-a lungul a patruzeci de ani de febrilă activitate de colecţionar – tocmai Primăriei comunei Topalu. De ce am ales tocmai Topalu pentru împlinirea visului meu de a deschide şi permanentiza un muzeu sătesc de artă în Dobrogea? De ce, dată fiind izolarea Topalului, lateralitatea sa faţă de căile cele mai la îndemână? Am ales Topalu din raţiuni sentimentale, pentru că el reprezintă obîrşia neamului meu. Stră-străbunii mei s-au născut la Topalu, ei fiind continuatori ai locuitorilor stabiliţi aici în cine ştie ce veac îndepărtat. (…) Părinţii mei, Dinu şi Sevasta Vintilă, s-au numărat printre animatorii culturali ai comunei (…).”, explică medicul Gheorghe Vintilă, potrivit unui text publicat în anul 1972 în revista Tomis, Constanţa.

Acest muzeu a existat și a rămas în picioare, demn, mândru și falnic asemenea celor care l-au adunat bucată cu bucată și marilor artiști care l-au populat cu sufletul lor datorită unui om pasionat, inteligent și cu mare dragoste de acest proiect. Doamna Maria Buzatu.

Maria Buzatu, astăzi conservator de lucrări de artă, este directoare a acestui locaș de cultură și artă românească, de peste 50 de ani. Un om în care a fost și administratorul acestui loc și ghid cu mare elocință, și om bun la toate. Toate aceste activități având un singur numitor comun. Dragostea față de acest muzeu. O lecție pentru toți cei care îndeplinesc o asemenea funcție.

Ca acum 50 de ani, Doamna Maria Buzatu are plăcerea și bucuria să prezinte oricărui invitat o mică istorie a muzeului de la Topalu. Muzeu construit în locuinţa părintească a doctorului Vintilă, casa unde conform dorinţei acestuia funcţionează muzeul. Astăzi muzeul funcționează și aparţine Muzeului de Artă Constanţa, o instituție de prestigiu a culturii românești.

În curtea casei-muzeu se află în prezent mormântul doctorului Gheorghe Vintilă, fiind astfel respectată o ultimă dorinţă a acestuia, menţionată în actul de donaţie a valoroasei colecţii de artă.

„L-am cunoscut personal pe medicul Gheorghe Vintilă fiindcă venea în fiecare vară la Topalu. (…) După ce a terminat şcoala primară s-a mutat împreună cu părinţii la Bucureşti. Mai avea o soră licenţiată în Litere şi un frate care a murit în război. (…) Pe lângă donaţia făcută Primăriei Topalu, medicul Gheorghe Vintilă a mai donat 50 de opere de pictură Muzeului de Artă Constanţa. (…) În 1960 s-a făcut actul de donaţie, ultima dorinţă a lui a fost să fie înmormântat în curtea muzeului. Nu s-a putut atunci, pentru că eram în 1978 şi nu ne-au dat voie. După 1990, l-am adus în curtea muzeului, unde este înmormântat”, a declarat fosta directoare a muzeului de la Topalu, Doamna Maria Buzatu.

Pasiunea doctorului Vintilă de a colecţiona opere de artă a fost întărită de relaţia de prietenie pe care acesta a avut-o cu pictori celebri.
„Doctorul Vintilă i-a cunoscut pe Tonitza, Pallady, Şirato, Dimitrescu care formau grupul celor patru, pe Oscar Han care a fost cel mai bun prieten al său şi care i-a dat foarte multe detalii despre pictură, l-a îndrumat ce să colecţioneze, i-a fost alături mereu. (…) A fost o mare pasiune şi, încet, încet, a început să cunoască pictura”, a afirmat Maria Buzatu.

Fiind vorba de exponate de foarte mare valoare, acestea sunt expertizate periodic de către specialişti în domeniu. „Se face reevaluarea, lucrările sunt expertizate în fiecare an sau cel mult la doi ani. Vine o comisie care le verifică, vin restauratori. (…) Avem aparate pentru menţinerea temperaturii şi umidităţii necesare. (…) De fiecare dată, în urma verificărilor făcute a reieşit faptul că totul este în regulă”, au menţionat reprezentanții Muzeului de artă „Dinu şi Sevasta Vintilă”.

Iniţial, casa bătrânească de la Topalu a familiei Vintilă a avut şase camere, imobilul fiind ulterior reabilitat de Consiliul Judeţean Constanţa şi extins, astfel încât cele 228 opere de artă (212 tablouri şi 16 sculpturi) sunt expuse în prezent în 13 încăperi. Muzeul cum spuneam are și o sală destinată lucrărilor de grafică. Muzeul este prevăzut cu sisteme de monitorizare video, antiefracţie, o firmă asigurând în permanenţă paza. În plus, clădirea se învecinează cu sediul Poliţiei Topalu. De la înfiinţare şi până în prezent, muzeul nu a fost niciodată ţinta și victima hoţilor.

Referitor la numărul de vizitatori, pragul muzeului de artă de la Topalu este călcat de un număr redus de persoane. fiindcă mulți nu știu de el, poate și fiindcă este undeva, mai departe de drumurile care leagă localitățile importante ale județului Constanța, de drumul spre Litoral. În perioada verii, biletul de intrare costă 10 lei şi, respectiv, 5 lei pentru elevi şi studenţi. Toamna, iarna şi primăvara, ambele tarife sunt reduse la jumătate, vizionarea celor 228 de opere de artă costând 6 lei, respectiv, 3 lei.

Vizitatorii sunt în general elevi, diverse persoane care ajung întâmplător în comuna Topalu şi, uneori, grupuri de turişti străini care vin de la Constanţa, ultimii astfel de turişti fiind basarabeni.
„Nu se mai organizează aşa de multe excursii aici, aşa cum erau înainte de 1990. (…) Probabil, oamenii nu ştiu de existenţa acestui muzeu”, a afirmat Doamna Maria Buzatu.

Am vrut să scriu acest articol în semn de respect și prețuire pentru importanța și existența acestui muzeu, pentru pasiunea și efortul, inclusiv financiar, pe care l-au făcut toți cei care au contribuit cu ceva la realizarea și funcționarea lui.

Și, din încă un motiv. Un motiv pe care eu l-am suprapus perfect peste dorința și visul de mulți ani ale primarului localității, Domnul Valentin Stanciu, și a tuturor acelora care realizează cât de importantă este zona și expunerea ei, din punct de vedere turistic, cultural, spiritual, al păstrării identității și tradițiilor dobrogene în fața celor care vizitează zona. Români și străini. Este vorba de necesitatea construirii unui port turistic la Topalu care să valorifice toate minunățiile zonei. Inclusiv comoara de artă de la Topalu.

Și mai este un amănunt esențial despre care nu pot să nu vorbesc.

Este vorba despre o inițiativă locală, susținută cu frenezie de primarul localitățiim – tabăra de creație și documentare a artiștilor – care vin preț de câteva zile să creeze, inspirați de farmecul și minunăția acestei zone.

Evenimentul are deja o tradiție care îl face unul dintre cele mai cunoscute și mai aprecaite tabere de creație pentru tinerii artiști.

Dar despre acest proiect minunat și despre altele, la fel de frumoase, vom vorbi cu siguranță altă dată. Într-un alt articol.