În plin post al Sfintelor Paști ne-am gândit să vă ducem cu gândul în fiecare zi prin articolele noastre din Colțișor de România în locurile sfinte ale tuturor românilor.
Cu gândul că articolele noastre vă vor inspira să mergeți acolo în Noaptea de Înviere sau în zilele de mare sărbătoare și în duminicile care vor veni. O să începem călătoria noastră cu Mănăstirea Maglavit, în locul în care Dumnezeu a coborât pe pământ pentru a chema lumea pe calea cea dreaptă a credinței. Mănăstirea Maglavit din inima pădurii de stejari.
Un colț din România Mare, Maglavitul de Dolj, devenea în 1935 tărâmul miracolelor. La sfârșit de mai, în locul numit „La buturugi“, ciobanul analfabet, multă vreme surd și gângav de la un pojar din copilărie netratat, dar de o mare curățenie sufletească și foarte credincios, Petrache Lupu, l-a întâlnit pe Dumnezeu, „Moșul“ cum îl numea el.
Trei vineri la rând (31 mai, 7 și 14 iunie) ciobanul Petrache Poenaru are revelația întâlnirii cu „Moșul“, de la care primește „mesaje de credință și închinăciune“.
Momentul întâlnirii cu Divinitatea este redat și în lucrarea „Maglavit: acte şi documente privitoare la istoria satului Maglavit Dolj şi a minunilor întâmplate acolo“ a lui Nicolăescu-Plopşor.
„Mă duc vineri p-acasă. M-am întâlnit colo’n locul ăla unde sunt crucile cu un om cu barbă mare la brâu. Nu să vedea decât gura, şi nasu’, şi ochii albaştri. Barba albă mare ca de mătase; tot părul alb. Aşa de miros frumos avea părul lui că nu să găsăşte. Nu călca cu picioarele pe pământ. M’am întâlnit cu el şi mi-a rămas beregata înfundată de frică.
«Să nu-ţi fie frică că am să-ţi dau curaj, să-ţi spun o vorbă. Să te duci să spui la lume, la părintele, la primărie şi la Biserică că, dacă nu se potoleşte, dacă nu ţine sărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la Biserică, dacă nu se apropie… să nu mai arunce lumea copiii la grâu, la porumb, la fântâni. Să nu mai râdă copiii de bătrâni, să stea toată lumea la sărbătoare acasă. Să nu se ducă să fure porumbu’ săracilor… Dacă nu vă pocăiţi, din steaua mare care vine de la Răsărit va curge mult sânge pe pământul ăsta şi va fi foamete mare şi multă suferinţ㻓.
Știindu-se gângav a evitat, după prima întâlnire, să dea curs îndemnului. „Moșul“ i s-a arătat și a doua oară și Petrache tot mut a rămas în fața rugăminții. „A treia vinere «Moșul» a stat cu el. A mers în mod nevăzut de ceilalți cu Petrache la stână. Ciobanul îi tot spunea: «Stai să mulg oile», «Stai să strecor laptele», spre mirarea celorlalți, care îl auzeau vorbind pentru prima dată, ca prin minune. Până la urmă, l-a apucat un tremurat și a vărsat laptele și atunci și-a dat seama că nu mai poate scăpa. A mers la preotul satului, care l-a luat la întrebări ca să vadă dacă nu e înșelăciune“, ne povestește maica Maria de la Mănăstirea Maglavit.
A mers Petrache Lupu să anunţe întâlnirea sa cu Dumnezeu şi să transmită mesajul sfânt: „I-auzi ce spune Moşu, dacă ne pocăim la cruce, ne dă toată sănătatea, ne dă grâu, ne dă porumb, ne dă de toate, să ne lăsăm de faptele rele“. Şi vestea a trecut graniţele Maglavitului şi s-au pornit oamenii de prin sate să-l vadă pe el, omul care se întâlnise cu Dumnezeu, unii cu căruţe, alţii pe jos. „Era pulbere pe drum aşa de mare, că se-ngropa piciorul până la gleznă, căci toată lumea mergea la Maglavit… Se duceau acolo bolnavii, să-şi afle leacul, iar sănătoşii să-l vadă pe Petrache şi să se spele de păcate“, se notează în lucrarea lui Nicolăescu-Plopșor.
Petrache Lupu era un om simplu, care nu ştia să scrie şi să citească, dar avea darul de a vorbi ore în şir, fără să bea apă sau să mănânce. Mulţimea era uimită de puterea vorbelor lui, mai cu seamă că Dumnezeu, spunea el, îi poruncise să îndrepte lumea.
La scurtă vreme, în Maglavit au început să se petreacă minuni. Mulți săteni cu boli, de la copii până la bătrâni și-au găsit leacul. Cei aflaţi în suferinţă susţineau că s-au vindecat din clipa în care au călcat pe locul unde se afla stâna ciobanului. Fetiţe surdomute şi-au recăpătat glasul şi auzul, o femeie oarbă de un ochi, care s-a rugat necontenit Celui de Sus, a trăit minunea atunci când vederea i-a revenit, iar un bărbat paralizat care a stat şapte zile în Maglavit a plecat acasă pe picioarele lui. Puterea miraculoasă şi binefăcătoare a locului s-a simţit în nenumărate cazuri, deşi mulţi dintre cei bolnavi îşi pierduseră speranţa că viaţa lor se mai putea schimba în bine.
După ce a aflat de minunile care se întâmplau aici, preotul satului, Nicolae Bobin, l-a înștiințat imediat pe episcopul Vartolomeu al Râmnicului. Acesta a fost începutul celui mai mare pelerinaj din istoria Bisericii Olteniei.
Iată cum descria atunci episcopul de Râmnic incredibilul fenomen: „Am văzut cu proprii mei ochi: bătrâni, tineri, femei cu prunci în brațe, îngenunchiați pe locul unde s-a arătat Dumnezeu; am simțit și miresmele tămâiei, care împreună cu smirna îmbălsămau văzduhul prin focul ce ardea ca acela din Sfintele Scripturi.”, potrivit crestinortodox.ro.
Locul în care Petrache Lupu a vorbit cu Dumnezeu era cunoscut sub numele „la buturugi“. Acolo s-a început ridicarea unei mănăstiri încă din perioada în care Maglavitul a devenit cunoscut, însă lucrările au fost suspendate din cauza războiului şi oprite definitiv în timpul regimului comunist. De-abia după 14 ani, mănăstirea, care poartă hramurile Izvorul Tămăduirii şi Naşterea Maicii Domnului, a început să prindă contur prin strădania mai multor oameni.
Read more: http://ortodoxia.rol.ro/maglavit-locul-unde-s-a-aratat-dumnezeu-920587.html#ixzz5lFH0DqcZ
Un vis spulberat
Petrache își recăpătase glasul. Se petrecuse o minune, de care toată suflarea a aflat. „Minunea“, „acolo unde Dumnezeu își ascunde smerenia“, după cum ne spune maica Maria, avusese loc la Maglavitul de Dolj.
În locul în care Dumnezeu i s-a arătat lui Petrache Lupu, în 1936 s-a pus temelia unei biserici. „După ce Petrache Lupu s-a întâlnit cu Dumnezeu, s-a încercat ridicarea unei biserici. Este și o poză ce-l înfățișează pe Petrache Lupu în timpul lucrărilor. Oamenii spun că a fost cale ferată până la coada bălții la Maglavit, special făcută ca să se aducă materiale aici. Toată lumea participa într-un mod uimitor“, ne destăinuie maica Maria.
Construcția nu s-a finalizat deși, în 1938, prin decret regal, se înființa și o mănăstire de călugări. Regimul comunist a oprit lucrările. „În 1951, călugării au fost somați să predea tot și să părăsească locul. Oamenii satului veneau și aprindeau candela ce stă și acum în paraclis. Se îngrijeau de loc. Măturau frunzele, făceau chiar și parastase, dar în așa fel încât totul să nu fie văzut de poliție. Oamenii din sat povestesc cum un oarecare Florea Fântână a ținut să zdrobească chiliile cu mâinile lui. A plătit pentru gestul său necugetat. Se spune că, după ani întregi, fiind cu mașina și depășind un trailer cu containere mari de fier, unul dintre acestea s-a desfăcut și l-a zdrobit. Se mai spune că un membru de partid a venit cu vizitiul și a profanat icoanele și a ieșit orb. Oamenii satului pot da mărturie că toți care au furat sau au făcut un rău aici nu mai au nimic în bătătură lor, nici moștenitori“, ne mai povestește Maica Maria.
Comuniștii l-au arestat pe Petrache Lupu pentru câteva luni, ne povestește Mihai, fiul său mai mic, botezat de regele Mihai. „Într-o vinere, când trebuia să spună «Vorba Mare», l-au arestat. Trei luni a stat închis. I-au spus să nu se mai ducă la biserică. Când l-au eliberat, a continuat să meargă în casa lui Dumnezeu. Se ducea pe furiș, prin pădure“.
Împlinirea unei dorințe
Minunile au continuat să se întâmple la Maglavit. Oamenii locului spun că una dintre întâlnirile cu Dumnezeu ale lui Petrache s-ar fi întâmplat în locul numit „Salcia“, la 600 de metri de Mănăstirea Maglavit. Acolo, astăzi, într-o liniște dumnezeiască, străjuiește, nu departe de potecă, în mijlocul naturii, un plop negru împrejmuit cu un gărduț. „Au fost trei sălcii, care de fapt sunt plopi negri. Din crenguțe curgeau picături tămăduitoare, dar trebuie să vă spun că nu oricui, nici oricât, nici oricând”, ne lămurește maica Maria. În fața plopului este o cruce din lemn și câțiva bănuți puși de credincioșii veniți să se închine. Locul e binecuvântat de Dumnezeu, căci apa din fântâna ridicată de Petrache Lupu în acest loc este asemenenea agheasmei.
Toată suflarea pământului venea pe aceste meleaguri în închinăciune și credință. Astăzi, obiceiul se păstrează. Din mijlocul pădurii de stejari, asemenea unei catedrale create pe pământ de Divinitate, se ridică Mănăstirea Maglavit, semeață, distinsă, împlinind visul ciobanului ce l-a întâlnit pe Dumnezeu, spre rechemarea lumii pe calea cea dreaptă a credinței. La dreapta locașului de cult, în liniștea naturii, odihnește somnul cel veșnic Petrache Lupu, căci în 2010 a fost mutat aici din cimitirul satului, împreună cu osemintele soției sale, așa cum i-a fost vrerea.
Iată suficiente motive să mergeți dacă nu ați fost sau chiar dacă ați fost acum, în postul Sfintelor Paști, de Înviere sau după aceea la Mănăstirea Maglavit, locul în care Dumnezeu a coborât pe pământ pentru a chema lumea pe calea cea dreaptă a credinței. .