Traseul Transfăgărășan este unul dintre cele mai populare din România, și chiar și din Europa, datorită înălțimii la care a fost construit, a peisajelor superbe și a numeroaselor serpentine. Drumul este spectaculos pentru că străbate munții Făgăraș, cei mai înalți munți de la noi din țară, astfel Transfăgărășanul atinge o altitudine de 2042 de metri, fiind al doilea drum din România ca altitudine, dupa Transalpina.
Tehnic vorbind, Transfăgărășanul – numerotat oficial ca DN7C – este o cale rutieră de circulație din România, care începe în comuna Bascov, județul Argeș, de lângă orașul Pitești, în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, cu o lungime de 151 km, traversând pe axa nord-sud Munții Făgăraș. Porțiunea de la barajul până la Cârțișoara traversează un teren montan la altitudini mari și a fost construită în perioada 1970–1974, pe o lungime de aproximativ 92 km.
Până la construirea barajului și lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 km, a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia s-a construit actuala cabană Cumpăna).
Drumul Transfăgărășan leagă Ardealul de Muntenia și are o lungime de 92 de kilometri, 27 de viaducte și poduri și un tunel de 887 metri, cel mai lung din țară, care străbate muntele Paltinului. Datorită numeroaselor serpentine viteza medie este de maxim 40 km la oră. De asemenea, datorită altitudinii, a căderilor masive de zăpadă și a riscului de avalanșă, Transfăgărășanul este deschis doar în perioada iulie – octombrie. Între 1 noiembrie și 30 iulie sectorul cuprins între kilometrul 104 și kilometrul 130 este închis circulației. În această perioadă accesul la Lacul Bâlea se face doar cu telecabina.
Este de notorietate faptul că ideea construirii unui drum peste munții Făgărașului i-a aparținut lui Nicolae Ceausescu. Realitatea este că existau schițe și planuri realizate înainte de anul 1960 care conțineau detaliile unui drum ce trecea peste munții Făgărașului. Proiectul a fost abandonat deoarece bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuială, dar ideea a fost reluată dupa finalizarea lucrărilor la hidrocentrala de la Vidraru.
Dupa invazia Cehoslovaciei, în anul 1968, s-a pus problema unui drum strategic, dar în zona munților Cernei și Mehedințului.
În această perioadă, Nicolae Ceaușescu a descoperit planurile inițiale și a hotărât construirea unui drum cu o singură bandă care să asigure preluarea masei lemnoase a pădurilor Făgărașilor și o rută între sudul și centrul țării.
Lucrările au demarat în decembrie 1969, din ambele capete de la sud, geniștii din cadrul Regimentului 1 Râmnicu Vâlcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia. Acestora li s-au alăturat lucrători civili atrași în special de salariul destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 de lei.
În anul 1971, Nicolae Ceaușescu a schimbat planurile și drumul a devenit un drum național cu două benzi, iar zona munților Făgăraș ar fi trebuit să devină o stațiune a sporturilor de iarnă cu peste 100 km de pârtii de schi , pârtii de bob, patinoare și hoteluri.
Proiectul s-a împotmolit cauza fiind lipsa acută de fonduri sau îndreptarea acestora către alte lucrări considerate la acel timp de strictă necesitate. Drumul ce unduia pe lângă crestele Munților Făgăraș înghițise bani cu lopata.
În partea sudică drumul a fost construit pe drumurile forestiere care existau deja în jurul lacului, iar pe Valea Caprei era amenajat un drum forestier aproximativ pe o distanță de 10 km.
Lucrările trebuiau finalizate în 1973, dar condițiile meteo nefavorabile și greutate traseului au amânat finalizarea proiectului cu 1 an.
Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent și Nicolae Ceaușescu. Inițial, ruta alpină avea să poarte numele său, dar acesta a refuzat și astfel numele acestei drum de altitudine a devenit ”Transfăgărășan”.
A urmat asfaltarea drumului, care a durat 4 ani, ruta de azi așa cum o știm noi fiind finalizată în anul 1980.
Construcția drumului a cerut și jertfe omenești atât din partea militarilor, cât și a civililor. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni care și-au dat viața pentru construirea Transfăgărășanului.
In memoria acestora și a celor care au participat la construcția rutei s-au construit două monumente – Poarta Geniștilor (la cota 1200) si Poarta Întâlniri (la cota 1600).
Am prezentat în introducere că ruta montană Transfăgărășan începe imediat după municipiul Pitești.
De fapt, Transfăgărășan, în accepțiunea celor mai mulți începe undeva în apropierea localității Căpățâneni (DN 7C km. 35), ultima localitate din județul Argeș situată pe DN 7C și se termină la intersecția acestuia cu DN 1.
De la Căpățâneni până la Piscul Negru sunt 69 (DN 7C km 104) de kilometri, de aici pana la tunel (DN 7C km 116+300) sunt 12, 3 kilometri, tunelul are 884 de metri, iar de la ieșirea din tunel mai sunt 35 de kilometri până la DN. Distanța totală este astfel de 117, 184 kilometri.
Cea mai înaltă altitudine la care ajunge drumul este de 2042 metri (în zona tunelului de la Bâlea), fiind situat după Transalpina care are o altitudine maximă de 2145 metri.
Drumul are 833 de podete și 28 de viaducte.
Odata cu pornirea lucrărilor la ruta printre munții Făgărașului, o problemă a constituit-o muntele Paltinul. Atfel s-a luat hotărârea de a săpa un tunel. Tunelul are o lungime de 884 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 4,40 metri fiind construit la kilometru 116+360 în anul 1972, fiind cel mai lung tunel și tunelul situat la cea mai mare altitudine din țara noastră. În anul 1974, la inaugurare a funcționat în incinta acestuia și o instalație de iluminat care nu mai există.
Pe ruta Transfăgărășan mai sunt un numar de 4 tuneluri astfel :
- la kilometru 57+465, un tunel cu lungimea de 15,95 metri și lățimea de 6 metri, construit în anul 1962;
- la kilometru 57+600, un tunel cu lungimea de 51,47 metri și lățimea de 6,20 metri, construit în anul 1962;
- la kilometru 60+700, un tunel cu lungimea de 117,10 metri și lățimea de 6 metri, construit în anul 1962;
- la kilometru 61+400, un tunel cu lungimea 97,89 metri și lățimea de 7,10 metri, construit în anul 1962.
TRANSFĂGĂRĂȘANUL ÎN CIFRE
La construcția drumului au fost dislocate aproximativ 3 milioane de tone de rocă, folosindu-se numai puțin de 6520 de tone de TNT.
Pentru construirea tunelului prin inima muntelui Paltinul s-au utilizat 20 de tone de TNT, au fost excavate aproximativ 41 de miloane m.c, de rocă și s-au folosit următoarele materiale de construcții:
- 3573 de tone de ciment;
- 89 de tone oțel beton;
- 24 000 de ancore;
- 129 de tone de plase sudate;
- 14 200 metri pătrați de cofraje;
- 1750 metri liniari de tuburi de beton;
- 4100 de metri liniari de țeavă;
- 50 de tone confecții metalice;
- 6900 metri cubi de nisip;
- 6000 metri cubi de pietriș;
- 3000 de tone cribluri;
- 740 de lămpi de iluminat.
Transfăgărășanul prin măreția și frumusețea sa a antrenat o puternică dezvoltare economică a zonei. Din această perspectivă turistică, locurile mai dezvoltate sunt și cele mai cunoscute, precum barajul și lacul Vidraru, Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, Cumpăna, Valea cu Pești sau mai nou stațiunea Molivișu. În aceste puncte s-au construit numeroase hoteluri, cabane și pensiuni.
Ion Bratu spunea despre Transfăgărășan că “reprezintă visul Meșterului Manole, transformat într-o realitate de vis de către urmașii săi”. Transfăgărășanul, rămâne o construcție ce a trezit interesul multora, de pe toate meleagurile.
Ruta a fost declarată și cel mai frumos drum din lume de către mai multe publicații internaționale.
Transfagarasanul rămâne cel mai spectaculos drum montan atât din țară noastră, cât și de pe mapamond.