Acum stăm acasă. Dar mâine… 3 locuri magice din România care trebuie văzute

Întradevăr acum stăm acasă. Criza coronavirusului ne-a împins pe toți, în cel mai frumos anotimp din an să stăm închiși în casă.

Parcă lumea, îngrozită de spaimă, s-a oprit în loc, dar odată cu ea ne-am oprit și noi din goana nebună. Credem că această perioadă de autoizolare, dacă vom încerca să învățăm ceva din ea, ne va aduce și mult bine. O schimbare pozitivă de mentalitate. O schimbare pozitivă de opțiuni. Ne va schimba, într-o oarecare măsură, și pe noi. Ne va face să fim mai atenți la ceilalți, să știm să punem frână vieții trăite pe fugă, dar va schimba și felul în care vom călători. Cel puțin asta simțim noi.

Vom zbura, poate, mai puțin spre destinații exotice din afara țării și vom descoperi mai mult locurile magice din România noastră minunată. Vom aprecia mai mult pensiunile mici, intime, de la țară, cât mai aproape de natură și, de ce nu, cât mai izolate. Se vor încadra cel mai bine în opțiunile și obiceiurile de travel ale noului tip de călător.

Tocmai de aceea, ne-am gândit să facem o listă cu 3 locuri superbe, mai puțin știute, dar de ținut bine minte, pentru călătoriile viitoare de poveste.

O să începem cu localitatea Isverna din județul Mehedinți.

Zona este plină de legende, iar cea care a atras cele mai multe priviri, este legenda care înconjoară peştera de la Isverna. Se spune că în peştera de la Isverna este ascuns tezaurul Serbiei, îngropat în secolul al XIX-lea de către prinţul Milan Obrenovici, după ce fratele său Mihai a pus mâna pe tron. Publiocația ”COLȚIȘOR DE ROMÂNIA” a scris un articol interesant cu ceva timp în urmă despre această peșteră.

De-a lungul timpului, mulţi au încercat să exploreze peştera de la Isverna, însă doar într-o mică parte au reușit.

De asemenea, în acest colţ al României, există o salbă de frumuseţi vizibile la tot pasul.

În fiecare primăvară, turiştii vin aici atraşi de mireasma liliacului şi a frăsinicii de la Ponoarele, dar şi pentru a vizita Câmpurile de lapiezuri de la Brăzişori şi Cornetul Mare, Peştera Ponoarele ori Podul lui Dumnezeu, unul dintre cele trei poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa.

Cu o lungime de 52 m, lățime de 15 m,  o înălțime a arcadei de 10 m, o deschidere a arcadei de 25 m la bază și o grosime de 13 m,  Podul lui Dumnezeu sau Podul Natural de la Ponoarele, este o minune a naturii, suspendat undeva între legendă și realitate.

Cel mai mare pod natural din Romania, al doilea din Europa, dar, unic prin prisma faptului că este circulat, DN67 ce leagă Baia de Aramă de Drobeta-Turnu Severin, trece exact peste Podul lui Dumnezeu.
Geologic vorbind, acesta s-a format prin prăbușirea tavanului peșterii din imediata apropiere, însă bătrânii locului atribuie această lucrare celor două entități, Dumnezeu și Diavolul.

„Făcându-i-se milă lui Dumnezeu de călători şi localnici care nu puteau trece Valea Pragului, l-a alungat pe Diavol al cărui adăpost era în peşteră. Diavolul a intrat în întunericul peşterii, în urma lui peştera s-a surpat din cauza zbuciumului, iar el a ieşit la Zătonul Mare. Supărat a zgâriat toate stâncile din Dealul Peşterii, formând cunoscutele lapiezuri, apoi s-a aşezat pe o stâncă numită Stânca Dracului de unde veghează creşterea şi retragerea apelor Zătonului, pe cine intră şi iese din peşteră. Podul a rămas în grija lui Dumnezeu care îi ocroteşte şi îi binecuvântează pe trecători, avându-i în grijă”, fragment din legenda povestită de Ion Vucea, decedat în anul 1980 la vârsta de 92 ani și culeasă de Cornel Boteanu și Dumitru Borloveanu, autori ai monografiei ”Ponoarele”.  Și, pentru că orice legendă are o fărâmă de adevăr, în lac s-au înecat foarte mulți oameni, în schimb, de pe pod a căzut o mașină și un biciclist în anul 1976, respectiv 1986, ambii conducători supraviețuind, cu răni minore.

Un alt doilea loc pe care vi-l recomandăm ca și ”minune” a lui Dumnezeu pe pământ este Clisura Dunării.

Clisura Dunării (sau Defileul Dunării) este cuprinsă între Moldova Nouă și Gura Văii, partea cea mai pitorească constituind-o Orșova și „Cazanele Dunării„, situate pe raza localităților Eșelnița și Dubova. „Cazanele” sunt împărțite – venind dinspre Orșova – în Cazanele Mici (pe raza Eșelniței), în mijlocul acestora deschizându-se pitoreasca vale a Mraconiei, dominată de bustul sapat în stâncă al regelui dac Decebal, și Cazanele Mari, dincolo de Golful Dubovei, dominate de înălțimile Ciucarului Mare.

Oriunde, pe teritoriul Clisurii, te poți opri să admiri paradisul. Pe o parte, dealuri stâncoase, cu parcurile și rezervațiile naturale, cu pădurile seculare protejate cu soiuri de plante și păsări unice în lume. Iar pe cealaltă, firul leneș al Dunării. Iubitorii naturii vor fi încantați de copacii și arbuștii rari, de coloniile de lăstuni.

Clisura Dunarii (în sârbă se spune Banatska Klisura, Банатска Клисура) este o regiune geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, în sudul Banatului. Regiunea este limitată de râul Nera la vest și de Cazanele Dunării la est.

Cele mai mari așezări din Clisura Dunării sunt municipiul Orșova și orașul Moldova Nouă. Tot din Clisura Dunării fac parte și comunele Socol, Pojejena, Coronini, Garnic, Sichevița, Berzasca din judetul Caraș-Severin, precum și Svinița, Dubova, Eșelnita, Ilovița și Breznița-Ocol din județul Mehedinți.

Regiunea este locuită de români și de sârbi, unele localități având o majoritate sârbă. Aceștia sunt majoritari în Socol, Pojejena și Șvinița. Mai există și o comunitate de cehi, mai ales în jurul localității Garnic, mai precis in localitățile Bigăr și Eibenthal. Un număr important de germani putem întâlni și în Orșova. Publicația noastră a scris în mai multe rânduri articole dedicate frumuseților din Clisura Dunării.

Un al treilea loc în care vrem să vă invităm este localitatea Polovragi din județul Gorj.

Polovragi este o localitate în județul Gorj, Oltenia, România. Se află la o distanță de 50 km de Târgu Jiu și 60 km de Râmnicu Vâlcea.

Comuna Polovragi este așezată în Depresiunea Polovragi, depresiune situată în partea central sud-vestică a țării, făcând parte din Depresiunea Subcarpatică Olteană cuprinsă între Bistrița Vâlcii și Tismana. Accesul în localitate se face foarte ușor fiind străbătută de DN 67 (Tg.-Jiu – Rm. Vâlcea) la sud și de drumul județean 665 desprins din DN 67 pe traseul Horezu – Vaideeni – Polovragi – Novaci – Bumbești Jiu.

Denumirea localității, toponimie romanească cu rezonanță particulară, a dat naștere la multe interpretări. Unii au pus-o în legatură cu o plantă numita povragă sau polvragă, folosită ca medicament; alții au derivat-o de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna mult stancoasa (Ghenadie Enăceanu); sau de la cuvintele slave indicând o jumătate de vale cu maluri râpoase (Iorgu Iordan); iar alții au văzut în ea o vale diabolică sau o câmpie vrăjită (Aurelian Sacerdoțeanu). Cu toate acestea n-ar fi exclus ca denumirea să fie de origine geto-dacă, cuprinzând in sine o criptogramă nedescifrată încă, referitoare la credințele religioase și practicile medicale răspândite în viața strămoșilor noștri.

Oferta localității Polovragi este completată cu două obiective de maxim interes: Peștera Polovragi și Mănăstirea Polovragi, despre ambele obiective ”COLȚIȘOR DE ROMÂNIA” scriind articole interesante.