Astăzi vă invităm la un muzeu sătesc, țărănesc, cum vreți să-i spuneți, un muzeu construit cu exponatele strânse de la oamenii satului, legate de un cioban, un cioban erudit și mare patriot, care s-a manifestat ca un mare luptător pentru unirea românilor din Transilvania cu cei din Vechiul Regat. Muzeul etnografic ”Badea Cârțan” din Cârțișoara.
În satul Cârțisoara, la coborârea de pe Transfăgărășan, se afla Muzeul Sătesc ”Badea Cârțan”, un muzeu care ne arată modul și stilul de viață al acestui român simplu și adevărat.
Muzeul a fost înființat în anul 1968. Primele obiecte pentru muzeu au fost strânse începând din 1960 de către secretarul primăriei şi preotul local. Clădirea muzeului a fost donată de doamna Frâncu Silvia, fiica fostului preot Vulcan, cu destinaţia expresă pentru amenajarea unui muzeu sătesc, care să cuprindă şi o cameră destinată lui Badea Cârţan.
Badea Cârţan a fost un ţăran originar din Cârţişoara (Sibiu), unde s-a născut în anul 1849. Acest cioban simplu a rămas în istoria românilor ca un luptător pentru unirea românilor din Transilvania cu cei din Vechiul Regat, toată viaţa sa dedicând-o acestui scop.
Născut în 1849 în satul Cârţişoara, din judeţul Sibiu, Gheorghe Cârțan pe numele lui adevărat, cioban autodidact, a luptat întrega sa viaţă pentru independenţa românilor din Transilvania şi pentru unirea lor cu Vechiul Regat: nu putea pricepe nici în ruptul capului rostul „graniţei drăceşti” care separa cele două teritorii unde se vorbea aceeaşi limbă.
Badea Cârţan a folosit cea mai eficientă armă: cartea. Badea Cârţan, care a îndrăgit cu patimă cartea, cartea românească şi cartea de istorie, a trecut timp de 30 de ani de mai multe ori munţii, din porunca inimii, aducând din Vechiul Regat în Transilvania, în traistă, cărţi româneşti. În consecinţă, vreme de trei decenii, transportă prin vămi cu pasul, aducând în straiţă, din Regat, peste 250.000 de exemplare de cărţi scrise în limba română, în greutate totală de peste 20 de tone. Munca sa de ridicare culturală a românilor transilvăneni nu era pe placul autorităţilor maghiare, care toată viaţa sa l-au urmărit, arestat, i-au confiscat şi distrus cărţile.
În 1877, îşi donează turma de oi armatei române şi pleacă la luptă, ca voluntar, în Războiul de Independenţă.
Ajuns de mai multe ori la Bucureşti, el a cunoscut mai mulţiistorici și oameni de cultură, de la care a învăţat istoria românilor şi mai ales ideea romanităţii poporului român. Prin ideea romanităţii înţelegem faptul că românii au luat naştere în urma amestecului dintre daci şi romani. Dorind să vadă cu proprii săi ochi momentele care erau mărturii ale istoriei poporului român, Badea Cârţan s-a hotărât să plece pe jos la Roma.
Această ispravă l-a făcut celebru. În data de 3 ianuarie 1896 , părăseşte pe jos satul natal, şi se îndreaptă spre Roma, trecând prin Timişoara, Budapesta, Tirol, Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna.
După 45 de zile de drum parcurs pe jos, ajunge, seara târziu, în faţa mult visatei Columne a lui Traian, din Oraşul Etern. Îşi aşterne în preajmă şi adoarme.
„Cum era singur şi al nimănui, cum se făcuse seară, s-a aşezat pe trotuar şi s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineaţa, trecătorii, poliţiştii, ziariştii, au avut o revelaţie: un ţăran din Corjaţi, un dac la picioarele Columnei lui Traian”.
Presa din Roma a scris în ziua următoare: ”Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iţari şi cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.
Badea Cârţan a făcut senzaţie la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie şi prietenie.
De-a lungul vieţii sale a călătorit prin Ungaria, Austria, Italia, Elveţia, Egipt, Germania, Ierusalim şi în atâtea locuri prin ţară. Dacă alţi călători celebri şi-au dedicat viaţa expediţiilor din dorinţa de a descoperi noi teritorii, ori pentru a se îmbogăţi, Badea Cârţan a călătorit pentru a vedea cu ochii săi strămoşii poporului român şi din dragoste pentru istoria lor.
Badea Cârţan a fost cunoscut, îndrăgit, preţuit de bărbaţii politici, de oamenii de cultură, de mediile patriotice din Vechiul Regat.
În anul 1911, la 62 de ani, Badea Cârţan s-a stins din viaţă, fără a mai apuca să vadă ziua întregirii tuturor românilor. A fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, pe mormântul său fiind trecute următoarele versuri: „Badea Cârţan doarme aici visând întregirea neamului său”.
Muzeul cuprinde o colecţie de icoane pe sticlă ale pictorilor populari Matei şi Ţimforea, icoane de Nicula, Făgăraş şi Ţara Bârsei, cărţi rămase de la Badea Cârţan, gospodăria ţărănească de la mijlocul secolului al XIX-lea, compusă din casă şi şură, dotată cu mobilierul specific zonei şi perioadei, o colecţie de fotografii vechi reprezentând portul popular din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, lăzi de zestre executate de meşteri locali în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, ceramica lucrată de meşteri olari din comună.
