Cu greu, destul de timid, a început primăvara. Iarna parcă nu se dă învinsă și ne mai trimite câte o ninsoare, o repriză de frig, un geruleț noaptea nelăsându-ne posibilitatea să ne bucurăm încă de primăvară în luna aprilie.
Totuși, fiindcă știm că vă este dor de ieșirile în natură. de soare, de drumeție, de locuri minunate, ne-am gândit să vă facem o invitație de pus în practică nu numai în această primăvară sau de Sfintele Paști dar și în orice moment al anului, fiindcă, Valea Regilor este un adevărat ”Colțișor de România”. Unde te poți bucura de tot cea a oferit bunul Dumnezeu românilor pentru a se bucura pe toată durata anului.
Dacă încerci și cauți Valea Regilor, Google te duce în primul rând la faimoasa Vale a Regilor din Egipt. Publicația noastră nu promovează destinații turistice din afara țării așa că te invităm când cauți Valea Regilor pe Google sa completezi informația cu Valea Gurghiului, acolo unde se află colțișorul nostru minunat pe care îl căutăm.
Nu v-am făcut întâmplător această invitație. V-am făcut-o pentru că Valea Gurghiului rămâne una dintre cele mai frumoase zone din județul Mureș, păstrându-și încă, în multe locuri, frumusețea sălbatică și măreția.
Valea atrage însă și prin obiectivele turistice, istorice și culturale care se înșiră de la Gurghiu până sus în munte, la Lăpușna.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Valea oferă și oportunități de turism cinegetic, pescuit și de eveniment.
Aș vrea să vă ofer, în cele ce urmează 8 argumente puternice pentru a merge în Valea Gurghiului.
Primul argument. Este în inima Transilvaniei, foarte aproape de Municipiul Reghin.
Al doilea argument. Comuna Gurghiu, prima oprire din periplu nostru pe această vale, se află la 20 de km de Reghin, și îți oferă o mulțime de lucruri minunate de văzut și savurat.
Aici a fost edificată una dintre vechile cetăți regale din județ, arsă însă în timpul războiului de eliberare de sub dominația austriacă. Cu toate acestea ruinele Cetății Gurghiului reprezintă încă o atracție pentru turiști.
Cetatea Gurghiului a fost edificată în Evul Mediu, pe ruinele unui castru roman, pe un deal, la o înălțime de 500 de metri, de unde se deschide o priveliște splendidă asupra Văii Gurghiului.
Al treilea argument. Tot printre obiectivele turistice recomandate vizitatorilor se numără Castelul Bornemissza, construit în 1733.
Ridicat la poalele Dealului Cetăţii, Castelul Rákóczi – Bornemisza îşi leagă istoria de numele lui Gheorghe Rákóczi I, Principe al Transilvaniei în prima jumătate a secolului al XVI-lea.
Pasionat de vânătoare, Principele ajungea deseori în Munţii Gurghiului pentru a vâna. Aşa trebuie să îi fi încolţit în minte nevoia de a construi un conac pentru a avea confortul de a ajunge şi a de rămâne în codrii de pe Valea Gurghiului mai multă vreme.
Lucrările de construire au început în 1642, sub coordonarea arhitectului Sárdi Imre. Inventarele succesive ale domeniului de la sfârşitul secolului al XVII-lea consemnează că parterul şi etajul aveau ancadramente de piatră, la fel şi cornişele şi picioarele sobelor. Timp de câteva decenii, castelul a rămas aproape nelocuit, până ce a intrat în 1717 în posesia familiei baronului Bornemisza János pe o perioadă de 99 de ani, contra sumei de 25.000 de forinţi, bani împrumutați fiscului transivănean.
Noii posesori ai domeniului renovează părţi din edificiu şi ridică o capelă, cu o planimetrie în formă de elipsă, formă rar întâlnită în Transilvania, în 1730. Capela era decorată cu fresce.
Urmaşii lui Bornemisza János primesc asigurări din partea reginei Maria Theresia că fiscul nu intenţionează să răscumpere domeniul înainte de trecerea celor 99 de ani. Cu această promisiune, familia Bornemisza investeşte în moşia pe care o administra: reconstruieşte moara de hârtie, înfiinţează o glăjărie şi o manufactură de porţelan şi au ridicat noi clădiri în jurul castelului. Clădirea actuală a porţii, locuinţă a preotului de curte şi a darabanţilor la acea vreme, datează din acea perioadă.
În 1848, în timpul Revoluţiei, castelul trece printr-o primă mare încercare. Castelul este asediat de către iobagi, mobilierul şi bunurile sunt distruse.
După înfrângerea revoluţiei, în 1849, familia reface clădirile, constrânsă fiind şi de faptul că acesta trebuia înapoiat, statul intentând proces împotriva sa. În 1869, cele două părţi cad la învoială, familia Bornemisza obligându-se ca până la sfârşitului anului 1870 să înapoieze domeniul. După acest an, castelul şi clădirile trec prin mâna unor arendaşi ca apoi să servească, după o amplă renovare, drept castel de vânătoare al prinţului Rudolf al Austriei, moştenitorul Austriei, Ungariei și Boemiei.
După drama de la Mayerling (lângă Viena), când prinţul moştenitor se presupune că s-a sinucis în cabana de vânătoare, castelul a primit destinaţia de şcoală silvică. Începând cu 1893 până în zilele noastre. Este una dintre explicaţiile pentru care parcul dendrologic de aici este atât de bine îngrijit şi susţine, natural, frumuseţea castelului medieval Bornemisza.
Trecerea în secolul al XIX-lea de la o grădină de flori, zarzavaturi sau livadă la un parc de inspiraţie englezească i se datorează lui Bornemisza Leopold şi se păstrează până astăzi.
În 2009, Consiliul Judeţean l-a luat în custodie după ce Colegiul Silvic a fost mutat de aici şi a dezvoltat, prin intermediul instituţiei subordonate – Muzeul Judeţean – un proiect de reabilitare a clădirilor prin care să stopeze în primă fază degradarea edificiului, apoi să îl restaureze.
Al patrulea argument pentru iubitorii de natură. De mare atracție este și Stejeretul de la Mociar, pădure seculară de stejar, rezervație naturală din 1932. Aflată în Transilvania, în apropierea satului Nadăşa, pe drumul către staţiunea Sovata, pădurea Mociar se întinde pe suprafaţă de 570 hectare şi are sute de arbori seculari, cu vârste între 650 şi 720 de ani, fiind cea mai bătrână pădure din România.
Nu aveți voie să ocoliți dacă ați ajuns la Castelul Bornemissza Parcul dendrologic din jurul castelului, construit în secolul al XVIII-lea, cu peste 200 de specii rare de arbori și arbuști, printre care se numără arborele de plută, salcâmul japonez și alunul turcesc.
Primăvara este de privit și admirat și minunata Poiană cu narcise.
Ei ce ziceți? Până aici este foarte tentant, nu-i așa.
Al cincilea argument important pe care îl supunem atenției Dumneavoastră. Castelul regal de la Lăpușna.
Aparținând regilor României Ferdinand I și Carol al II-lea, Castelul de vânătoare de la Lăpușna, situat în Munții Gurghiului, în comuna Ibănești, a fost ridicat între anii 1925-1926, dar finalizat abia în 1933.
Atractiv și plin de mister, odată ce ai trecut pragul acestui castel, inspiri și respiri aerul princiar care se regăsește în fiecare piesă originală ce te înconjoară.
Arhitectura castelului de la Lăpușna este asemănătoare cu cea a castelului Peleș, specifică Germaniei, locul de obârșie al familiei regale din România. Lucrările de construcție au fost complet terminate și s-au putut apoi primi primii oaspeți abia în anul 1933.
În perioada în care Nicolae Ceaușescu s-a aflat la conducerea statului, Castelul de la Lăpușna a devenit castel de vânătoare, iar la acesta au poposit nume mari ale politicii internaționale, cum ar fi Nikita Sergheevici Hrușciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1953-1964), Todor Jivkov Hristov, președinte al Bulgariei și lider al Partidului Comunist din Bulgaria (1954-1989) sau Iosip Broz Tito, fostul președinte al Iugoslaviei (1953-1980).
Castelul a fost privatizat de SC Grand SA Tîrgu Mureș, iar actualii proprietari au păstrat noblețea regală a castelului, cu o arhitectură autentic românească, incluzându-l și în circuitul turistic, iar odăile locuite cândva doar de regi, regine, nobili sau de politicieni de rang înalt, pot adăposti acum orice turist interesat.
Totul este construit din lemn masiv de molid, sculpturile perfect conservate de 90 de ani neavând nici o crăpătura.
Vitraliile sunt originale, sobele de teracotă sunt unicate, comandate la Viena, iar geamurile duble sunt din sticlă făcută manual, dovadă stând bulele de aer care se văd prin ele.
Candelabrele, feroneria, toate sunt făcute din fier forjat, lucrat manual, comandat la meșteri locali.
În sala de jocuri de la parterul castelului o masă de șah a fost construită pentru a-i face pe plac lui Mihail Sadoveanu, apropiat al casei regale și împătimit al jocului minții. Masa cu pucuri de lemn (un joc rusesc “șuba”) a fost comandată pentru distracția Elenei Ceaușescu.
Al șaselea argument de susținere. Fondul de vânătoare al munților Gurghiului este unul dintre cele mai bune din țară, aici fiind împușcați cei mai valoroși cerbi din România.
În aceeași zonă se mai găsește cabana de vânătoare a prințului Dimitrie Sturdza.
Fiind zonă frecventată de personalități din întreaga lume, numele de “Valea Regilor” este pe deplin justificat.
Al șaptelea motiv pentru a merge pe Valea Gurghiului este pentru bisericuța de lemn de la Lăpușna.
Este de o frumuseţe rară fiindcă este pusă în valoare şi de peisajul minunat ce o înconjoară, lăcaşul de cult fiind edificat într-o pădure de brazi, în vecinătatea pârâului Gurghiu.
Biserica face parte din categoria lăcaşurilor de cult călătoare fiind strămutată în 1939 aici din satul Comori, comuna Gurghiu.
Regele Carol al II-lea a solicitat mutarea lăcaşului de cult pentru ca familia regală să aibă loc de închinăciune când se afla la castelul de vânătoare de la Lăpuşna.
Cu hramul „Sfântul Nicolae”, biserica de lemn a fost înălţată în 1779, după cum o dovedeşte inscripţia de la intrarea în lăcaşul de cult.
Bisericuţa de lemn de la Lăpuşna a fost renovată în 1967. De dată recentă, din anul 1997 s-a hotărât înființarea unei mănăstiri de călugări care să-i redea bisericii viața spirituală și să o îngrijească. De atunci, biserica a dobândit un al doilea hram, cel al Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
În sfârșit, al optulea motiv – și poate cel mai important este păstrarea tradițiilor. Al tradițiilor folclorice, al portului și al dansului popular. Al obiceiurilor, al meșteșugurilor și tradițiilor populare. Al tinerilor care nu uită de tradiție, de spiritualitate. care nu uită niciun moment de Dumnezeu. Nu în ultimul rând aici, valorificând laptele animalelor crescute pe pajiști naturale, se fabrica brânza de Ibănești – o minunăție înregistrată ca produs tradițional și care este un brand de mare calitate al zonei Văii Gurghiului.
Și pentru că vrem să mergeți acolo ca să vedeți cu ochii Dumneavoastră aceste locuri de poveste nu întârziați să mergeți. A venit primăvara. Cel mai frumos anotimp.