Astăzi mergem la Craiova. În Cetatea Banilor (I).

Craiova a fost dintotdeauna un oraș frumos. A devenit strălucitor și cu toate atu-urile sale puse în valoare odată cu instalarea pe scaunul de primar a Doamnei Olguța Vasilescu. Nu luați articolul ca unul de propagandă politică ci unul de recunoaștere a meritelor unei echipe – echipa Olguței – care a interpretat într-un mod profesionist și creativ ce oferă Capitala Olteniei la acest moment și a transformat orașul în cel mai frumos oraș din sudul României și o destinație turistică surprinzătoare și foarte atractivă.

Craiova este un oraș al clădirilor bijuterie, al parcurilor, al muzeelor și, nu în ultimul rând, al manifestărilor de top care se desfășoară în Cetatea Banilor.

În 2025, se vor împlini 550 de ani de la prima atestare documentară a Craiovei. Un moment important pentru care orașul și administrația sa se pregătesc cu migală. Prima atestare documentară a orașului este dată de un hrisov al lui Laiotă Basarab, supranumit Basarab Laiotă cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti la acea vreme. Fosta cetate dacică Pelendava a parcurs o istorie plină de evenimente deosebite, devenind o veritabilă metropolă, un centru politic, administrativ, educativ, cultural şi economic puternic. Și cu o istorie fascinantă. Acesta este motivul pentru care am împărțit acest material în mai multe episoade fiindcă lucruri importante nu pot fi trecute cu vederea.

Pe locul Craiovei de astăzi, în vecinătatea mănăstirii Coșuna, se află ruinele străvechii reședințe a tribului geto-dac al Pelilor, Pelendava, din anii 400-350 î.Hr, aşezare atestată documentar pentru prima dată în Tabula Peutingeriana, o hartă din jurul anului 225 d.Hr.

La începutul secolului al II-lea romanii au construit la Pelendava un castru, întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în timpul lui Hadrian). Datorită protecției castrului roman și a garnizoanei militare, Pelendava romană a cunoscut o viață înfloritoare.

Vestigiile Pelendavei se gasesc și azi în Craiova, in cartierul Mofleni.

În împrejurimile Craiovei a avut loc, în anul 1394, Bătălia de la Rovine, în care Mircea cel Bătrân îl învinge usturător pe Baiazid Fulgerul, iar în anul 1450, după demersurile boierilor Craioveşti, a fost înfiinţată Marea Bănie a Craiovei, care a devenit a doua formă administrativă ca importanţă în Ţara Românească, după domnie.

Sub acest nume, așezarea Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti Laiotă Basarab.

La sfârșitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg întins pe moșia puternicilor boieri Craiovești și a Basarabilor, iar după prima jumătate a secolului al XVI-lea, Craiova este numită frecvent oraș, fiind cel mai important loc al schimburilor economice din zonă.

În perioada domniei lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, devenind un important centru politic și militar.

În anul 1716, boierimea craioveană întâmpină cu ostilitate venirea primului domn fanariot al Țării Românești, Nicolae Mavrocordat, iar după înfrângerea turcilor și Pacea de la Passarowitz din 1718, Oltenia intră sub stăpânire austriacă.

În anul 1726, banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, iar boierii din Craiova încep acțiunile ostile față de administrația habsburgică, mai ales că această stare venea şi pe fondul colectării centralizate a veniturilor provinciilor în vistieria Curții Imperiale.

După eşecul habsburgilor de a prelua puterea de facto în provincie, aceştia părăsesc Oltenia, în anul 1739.

La nivelul anului 1735, aici sunt menţionate 836 de familii, care numărau peste 4000 locuitori.

A urmat o perioadă în care Craiova devine, până în 1770, capitala unei regiuni dominate de anarhie, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea, Bănia craioveană a pierdut statutul de instituție care concura politic domnia țării, iar în anul 1761 reședința permanentă a banilor este mutată de domn la București.

În anii 1770-1771, Craiova devine capitala Țării Românești, perioadă în care Bucureștiul constituia obiectul disputelor între armatele rusești și turcești.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Craiova este afectată puternic, pe toate planurile, de mai multe evenimente importante: în anul 1790 a avut loc un mare cutremur, apoi în 1795 izbucneşte o epidemie de ciumă, iar un an mai târziu orașul este afectat de un puternic incendiu.

După anul 1800 se încearcă o sistematizare a orașului: se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elveția, Franța sau Belgia, se construiesc trotuare, iar pe marginea acestora se plantează pomi.

În anul 1806, Craiova devine scenă de război, după atacul pașei Pazvan-Oglu din Vidin.

În perioada Revoluției de la 1821, Craiova devine bază militară pentru pandurii conduși de Tudor Vladimirescu, fost sluger pe moșia boierului craiovean Glogoveanu, iar în timpul ocupației țariste (1828 – 1834) şi mai ales după războiul ruso-turc din anii 1828-1829, încheiat cu Tratatul de pace de la Adrianopol, Craiova cunoaşte o nouă perioadă de dezvoltare economică, la nivel anului 1832 fiind menţionate 595 de prăvălii, fiind principalul centru comercial al Olteniei.

În ianuarie 1835 are loc prima împărţire a Craiovei în 27 de mahalale – formațiuni urbanistice echivalente astăzi cu termenul de cartier sau de suburbie, care îşi luau numele de la hramul bisericii sau mănăstirii în jurul căreia se formau, odată cu lărgirea teritorială a așezării și cu creșterea numerică a locuitorilor.

În anul 1846 la Craiova s-a înființat prima societate românească pe acțiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre.

Craiova a jucat un rol important şi în Revoluţia de la 1848, un rol important în acest eveniment avându-l corpul profesoral de la Școala Centrală din oraş, în frunte cu Ioan Maiorescu, revoluţionarii Gheorghe Magheru și Costache Romanescu, membri, din anul 1845, ai societății secrete cu caracter politic „Frăția”, orașul fiind mai apoi loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști înainte ca aceștia să ajungă la București.

În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane, formată din 10.000 de ostași, condusă de Hussein-Pașa, la 30 noiembrie 1848, sute de locuitori ai orașului şi săteni din împrejurimi, înarmați cu puști, sulițe, topoare și coase, au întâmpinat vitejeşte trupele străine, mult superioare numeric.

În anul 1854 se introduce iluminatul public, prin lămpi cu ulei de rapiță, apoi începând cu anul 1858 se folosesc lămpi cu petrol.

În prima parte a anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, iar la 9 octombrie 1857, Adunarea Ad-hoc a Țării Românești a votat în unanimitate pentru Unirea Principatelor, care avea să se înfăptuiască în ianuarie 1859.

În perioada războiului de independenţă (1877 – 1878), trupelor românești concentrate la Dunăre, li s-au alăturat şi unități din Craiova.

În anul 1887, la Teatrul Theodorini, se aprind primele becuri electrice, iar din 1896 orașul are propria sa uzină electrică.

În anul 1913, în perioada guvernării lui Titu Maiorescu, este semnat tratatul de pace prin care se încheie Războiul balcanic, cunoscut ca „Pacea de la Craiova”.

A urmat Primul Război Mondial, Craiova fiind în anii neutralității (1914-1916), un puternic centru militar, care găzduia cartierul general al „Armatei I”, cu un efectiv de 134.400 de oameni, apoi, după intrarea în război, la 21 noiembrie 1916, Craiova este ocupată, pentru doi ani, de trupele germane și austro-ungare, după actele de vitejie supranumite „șarja de la Robănești”, în care escadronul 3 al cavaleriei române şi Diviziile 1 și 17, au suferit pierderi grele.

În anul 1940 la Craiova are loc conferința româno-bulgară, finalizată cu Tratatul din 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei.

În 1944, în Oltenia existau 753 de moşieri ce deţineau 400.000 hectare de teren, tocmai de aceea, oraşul a fost acaparat de comunişti la mijlocul lui februarie 1948, iar structura populaţiei oraşului avea să se schimbe, ducând la dispariţia completă a Craiovei boiereşti.

În zilele noastre, Craiova este un oraş cu arhitectură modernă, cu o amplă prezenţă industrială, socială şi culturală.

Nu-i așa că nu știați sau nu vă aminteați toate aceste detalii superbe care fac din Craiova o adevărată carte de istorie. Ce este important este că acest oraș și-a păstrat aerul de măreție. Olteni sunt mari patrioți și se mândresc cu istoria și înaintașii lor.

Craiova atrage prin arhitectura clădirilor-monument din centrul istoric, prin unicul Parc Romanescu și prin muzeele sale interesante. Așa că hai la drum că avem multe lucruri de vizitat.

Și fiindcă în titlul articolului nostru am vorbit de Cetatea Banilor ne vom începe periplul turistic chiar cu acest obiectiv.

Casa Băniei

Nu întâmplător începem seria atracțiilor turistice din Craiova cu acest monument de arhitectură medievală și cu o mare încărcătură istorică.
Este cea mai veche construcție civilă din Craiova și un obiectiv turistic care nu trebuie ratat, mai ales dacă vă aflați în vizită și cu copiii.

Clădirea în sine este cu adevărat spectaculoasă și este înconjurată de un parc frumos. Forma actuală a Casei Băniei a fost ridicată de Constantin Brâncoveanu pe locul unei clădiri mai vechi ce fusese reședința lui Mihai Viteazul.

Muzeul de Artă

Muzeul de Artă este un alt obiectiv turistic din Craiova menit să îi încânte pe toți cei care îi trec pragul. Dacă ești un împătimit al muzeelor, atunci această destinație este locul potrivit pentru a petrece câteva momente unice.
Acesta este adăpostit de o clădire grandioasă, construită în stilul neogotic cu elemente ale barocului târziu în perioada anilor 1898-1907.

În această clădire a fost găzduit regele Carol I și familia sa între 19 septembrie – 9 octombrie 1939. Tot aici au avut loc tratativele din vara anului 1940 în urma cărora România a semnat Tratatul de la Craiova prin care a cedat Bulgariei Cadrilaterul.

La valoarea memorială a muzeului se adaugă și impresionante colecții de pictură universală și românească (lucrări care aparțin unor artiști celebri, precum: Constantin Lecca, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu, Eustațiu Stoenescu).

Tot aici se găsesc și șapte sculpturi de Constantin Brâncuși.

Este unul dintre cele mai frumoase palate din Oltenia și un loc care trebuie neapărat vizitat.

Muzeul Olteniei

Muzeul Olteniei este găzduit într-o clădire monument de arhitectură datând din 1926 și conține numeroase colecţii de istorie (arme medievale, steaguri, costume de epocă, artă medievală), arheologie (ceramică, arme, unelte, un depozit din epoca bronzului descoperit la Ghidici, lapidarium roman şi medieval etc.), numismatică, medalistică şi sigilografie, etnografie, ştiinţele naturii, carte veche, facsimile.

Plateriul se numără printre cele mai apreciate segmente din muzeu, mai ales în rândul copiilor. De asemenea, este bine reprezentată perioada în care Craiova a înflorit (în timpul lui Mihai Viteazul).
Muzeul este extraordinar de bogat (dată fiind și bogăția culturală a zonei), astfel că o vizită durează câteva ore bune. Nu contează câți ani aveți, o vizită în acest loc este ceva ce trebuie neapărat să faceți atunci când vizitați Craiova.

Craiova este un oraș impunător. Cu multe lucruri de văzut și savurat. Dar nu într-o zi. Așa că vă invităm la un viitor episod despre Cetatea Banilor.