Templul Coral din București este o sinagogă a Comunității Evreilor din București, fiind cel mai mare lăcaș de cult mozaic din oraș. Edificiul a fost construit între anii 1864-1866, fiind renovat în 1932 și 1945. Templul Coral este nu numai un loc de rugăciune și reculegere, este și un minunat loc de vizitat pentru bucureșteni și pentru toți cei veniți din afară.
Construirea templului s-a făcut la inițiativa lui Isaac Leib Weinberg, un evreu polonez din București, unul dintre liderii organizației „Comunitatea Cultului Israelit Modern” din București. El a propus construirea unei sinagogi mari și impresionante cum aveau marile capitale ale Europei – Viena, Dresda sau paris.
Templul Coral este o replică a Sinagogii Tempelgasse din Viena, cunoscută și ca Templul din cartierul Leopoldstadt, construită în perioada 1855-1858 după planurile arhitectului austriac Ludwig Forsterr și distrusă de naziști în 1938.
Comunitatea Evreilor a cumpărat la 27 aprilie 1857 un teren în Mahalaua Stelei, de la Mihail R. Atanasiu, pentru 2.400 de galbeni. În același an s-a realizat prima variantă a proiectului de construcție, care prevedea ca templul să aibă trăsături gotice. Lucrările s-au desfășurat în timpul anilor de dispute între facțiunea ortodoxă, condusă de șef-rabinul Meir Leibus Malbin și facțiunea progresistă, condusă de omul de știință originar din Galiția, dr. Iuliu Barasch.
Lucrările efective au fost începute abia în anul 1864, la inițiativa Asociației pentru Construirea Templului, condusă de Iacob Loebel, șeful Băncii Otomane din București. Proiectul de construcție a fost realizat de arhitecții vienezi I. Enderle și Gustav Freiwald, edificiul urmând a fi realizat într-un stil „mauro-bizantin”. La 21 iulie 1864 a fost pusă piatra de temelie, lucrările fiind aproape finalizate la începutul anului 1866, când s-au comandat la Budapesta sulurile Torei și alte lucruri necesare serviciului divin.
Inaugurarea templului a fost amânată din cauza incendierii clădirii de către naționaliștii români care protestau împotriva acordării cetățeniei române pentru evrei, care urma să facă parte din Constituția din 1866. La data de 18/30 iunie 1866, Guvernul a fost nevoit să retragă din proiectul Constituției articolul referitor la încetățenirea evreilor. Arhitectul Burelli a estimat pagubele produse lăcașului de cult la 209.369 de lei, iar la reparațiile efectuate a contribuit cu bani și domnitorul Carol I al României.
De ce se numește Templul Coral? De la Cor. O sinagogă nu are în mod normal un cor, iar atunci când are cor, primește numele de templu „coral”. În lume sunt aproximativ 100 de temple corale. Gilbert Șaim a fost ghidul meu astăzi, el se ocupă de templu și tot el este și în corul templului. Cu mândrie povestea că părinții lui s-au căsătorit în acest loc în urmă cu câteva zeci de ani; vă va plăcea entuziasmul său. Mie mi-a plăcut.
În curtea sinagogii o să vedeți și câteva plăcuțe care amintesc de ororile petrecute în timpul celui de-al doilea război mondial. În interior o să găsiți și plăci care amintesc de lupta comunității evreiești pentru independența României și în primul război mondial.
Deseori sinagogile din cartiere sunt mai modeste, nu și aceasta. De obicei aici veneau evreii bogați, ei îi permiteau să plătească taxele acestui lăcaș de cult. Și se vede acest lucru, iată cât de frumos este edificiul.
Înăuntrul edificiului găsim mai multe simboluri cabalistice, cel mai vizibil este pe altar, Copacul Vieții. Acesta este simbolul renașterii, al continuității, al vieții. E făcut pe un covor cortină, în timpul slujbelor se ridică, se ajunge la 2 uși aurii iar dincolo de uși se găsesc sulurile cu Tora, sulurile cu originile Vechiului Testament, învățămintele lui Moise (primele cinci cărți din Biblie).
Ceva oarecum ciudat este și faptul că în această sinagogă nu se găsește Menora (Menorah) cu 7 brațe. Este poate cel mai vechi și cu siguranță unul dintre cele mai importante simboluri evreiești și își are originile în antichitate. Povestea spune că în timpul unui asediu au aprins un sfeșnic-candelabru care a ars, ca prin minune, timp de 8 zile, exact până la terminarea asediului cetății Ierusalimului. Cel cu 8 brațe se numește Chanukiah (Hanukiah) și este aprins doar de Sărbătoarea Luminii (Hanukkah). Există mai multe variante de Menora, cu număr diferit de brațe, dar simbolul este unul singur.
O curiozitate veți găsi pe ușile de intrare. Un fel de tijă metalică inscripționată e prinsă pe ușă. Se numește Mezuzah și este o binecuvântare pentru casă. În vechime se puneau scroluri (pergamente).
În București mai sunt 2000 de evrei; în țară, cam 7000 ar fi cu toții. O mare parte sunt de vârsta a treia, așa că vor fi mari dificultăți în întreținerea acestor monumente de o rară frumusețe. Depinde de noi să le introducem în circuitul turistic și să le apreciem arta și istoria.