Utilizarea din ce în ce mai frecventă a bicicletei a condus la evoluţia acesteia de la o simplă modalitate de transport, la un mijloc de recreere şi de sport. Pe plan european şi internaţional, mersul pe bicicletă câştigă teren, devenind un factor care contribuie la dezvoltarea turistică şi un mijloc de transport preferat pentru persoanele care doresc să exploreze o anumită zonă şi să vină în contact direct cu natura. Tot mai mulţi turişti aleg bicicletele în destinaţiile lor de vacanţă, bucurându-se de experienţele din afara zonelor supra-aglomerate.  

Bicicleta este un vehicul relativ ieftin şi rapid, sănătos, nepoluant şi favorabil mobilităţii, turismului şi creşterii economice în general, fiind un factor esenţial pentru transportul durabil. Utilizarea bicicletei este în plină expansiune, atât ca mijloc cotidian de transport, cât şi în scop recreativ, de cicloturism. 

Cicloturismul a devenit o oportunitate speculată deja de mai toate ţările europene care i-au descoperit avantajele: atragerea de turişti, dezvoltarea comunităţilor locale, investiţiile în infrastructură. În Europa, cicloturismul este un factor economic foarte important, de mare interes atât pentru sănătatea publică, cât şi pentru protecţia mediului. În majoritatea statelor Uniunii Europene cicloturismul a cunoscut o dezvoltare rapidă (deşi inegală, de la stat la stat), fiind puternic promovat de autorităţi şi de diverse organizaţii neguvernamentale. 

Tendinţa în ultimele decenii este de dezvoltare a cicloturismului de lung parcurs, context în care importanţa traseelor cicloturistice naţionale şi internaţionale este în continuă creştere. De aceea traseele cicloturistice ripariene (pe malul râurilor, lacurilor şi canalelor) şi cele de coastă sunt printre cele mai populare în Europa, fiind utilizate anual de milioane de cicloturişti.

România are un potenţial imens prin frumuseţea peisajului, prin poziţionare, prin reţeaua de drumuri care oferă satisfacţii sportive şi peisagistice deosebite oricărui pasionat. România are o multitudine şi varietate de atracţii şi obiective turistice: monumente istorice şi de arhitectură, elemente de arhitectură populară încă bine reprezentate, mănăstiri, biserici de lemn, castele, cetăţi, târguri, muzee etc. Acestea fac atractiv cicloturismul de lung parcurs şi pentru cei interesaţi în mod special de aspecte culturale şi nu doar de latura sportivă sau de natură (tururile de ciclism de-a lungul cursurilor lungi de apă sunt de multe ori legate cu diverse forme de studiere a naturii, animalelor, păsărilor).

Articolul continuă mai jos. Îți place?

Urmărește Colțișor de România și pe facebook

Chiar dacă potenţialul cicloturistic al ţării noastre este ridicat, chiar dacă România este inclusă pe harta unor trasee europene de cicloturism (EuroVelo 6 – Traseul cicloturistic al Dunării şi EuroVelo 13 – Traseul cicloturistic al Cortinei de Fier), turismul pe bicicletă este încă foarte puţin dezvoltat la noi din toate punctele de vedere: număr de practicanţi, cantitatea şi calitatea infrastructurii, materialele informative şi promoţionale etc. România încă nu are cultura cicloturismului şi nici norme specifice privind conceptul de cicloturism. Deşi există turişti români şi străini interesaţi să descopere ţara noastră pe bicicletă, marcajele şi infrastructura neadecvată îi descurajează.

Totuşi, există în oraşele mai mari cluburi sportive, asociaţii sau ONG-uri, care şi-au propus promovarea bicicletei, a cicloturismului şi a siguranţei biciclistului în traficul urban, acţiunile acestora făcându-se deja simţite.  

În cadrul primei Conferinţe Naţionale de Cicloturism şi Promovare a Bicicletei din ţara noastră (octombrie, 2002) s-au prezentat principalele avantaje ale utilizării bicicletei, faţă de alte tipuri de transport:

  • bicicleta nu produce noxe deloc şi implicit nu dăunează atmosferei;
  • mersul cu bicicleta este recunoscut ca fiind sănătos pentru practicant, datorită exerciţiului fizic făcut;
  • mersul cu bicicleta este avantajos ca şi cost. Bicicleta în sine este ieftină, costurile de întreţinere sunt reduse. De asemenea, infrastructura necesară este ieftină;
  • bicicleta ocupă puţin spaţiu. O bicicletă parcată ocupă circa 1 m2, deci mai puţin de 8% din spaţiul ocupat de o maşină (şi chiar mai puţin în cazul parcării etajate a bicicletei);
  • bicicleta este un mijloc de transport rapid. Viteza medie pe stradă a bicicletei este de 15-25 km/h şi depăşeşte de multe ori viteza medie a maşinilor pe străzi la orele de vârf.

Totodată, în cuprinsul Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026 se menţiona în cadrul iniţiativelor strategice, la capitolul referitor la turismul activ, faptul că ciclismul a devenit o activitate de agrement care cunoaşte o popularitate crescută şi faptul că în România acesta se află într-o fază incipientă de dezvoltare.

În cadrul Studiului pentru realizarea brandului turistic al României, elaborat în anul 2010, au fost identificate şase produse cheie pentru construcţia brandului şi anume: turismul rural, turismul activ şi de aventură, natură sălbatică şi parcuri naturale, sănătate şi „wellness”, circuite şi „city breaks”. Toate aceste categorii de turism includ şi componenta de cicloturism, care le amplifică atractivitatea şi le asigură caracterul durabil.

Importanţa dezvoltării cicloturismului este de asemenea subliniată în cadrul Strategiei de Ecoturism a României, elaborată în anul 2009.

În ultima vreme se remarcă o evoluţie bună în promovarea bicicletei, ciclismului ca sport şi a cicloturismului, pe internet. Au apărut pagini de web şi forumuri dedicate ciclismului, unele foarte active şi utile, dovedind ca există o comunitate a bicicliştilor din România, în continuă creştere.

Un alt aspect legat de oportunitatea dezvoltării cicloturismului este apariţia magazinelor de profil care comercializează biciclete, piese de schimb, accesorii şi echipament specific. Există deja servicii de reparaţii şi întreţinere, a crescut numărul afacerilor profilate pe biciclete şi timide încercări de centre de închiriere, mai ales în marile centrele urbane. Odată cu dezvoltarea cicloturismului, pot apărea şi alte oportunităţi pentru comunităţile locale (turismul cultural, ecologic, observarea naturii etc.). 

Cu alte cuvinte, mersul pe bicicletă începe să devină din ce in ce mai popular şi în România, atât pentru vacanţe, cât şi pentru agrement în parcuri, pentru mers la serviciu sau pur şi simplu ca sport. De asemenea, există şi un interes în creştere al turiştilor străini faţă de practicarea cicloturismului în România. Însă există impedimentul reprezentat de dificultăţile legate de neaprobarea cadrului legal necesar, de lipsa infrastructurii şi a facilităţilor specifice. 

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism a realizat mai multe studii de cercetare şi consultanţă pentru Ministerul Turismului, prin care s-a urmărit promovarea transportului durabil în România, prin utilizarea bicicletei în scop utilitar şi recreativ pe ruta de cicloturism „Cortina de Fier” şi pe traseul cicloturistic al Dunării. Aceste studii au cuprins descrierea detaliată a itinerariilor cicloturistice, fişe tehnice cu detalii despre infrastructura existentă în localităţile de pe trasee (poziţia în teritoriu a localităţilor, accesibilitatea, punctele de trecere a frontierei, infrastructura de transport, mijloacele de transport în comun, existenţa sau nu a pistelor pentru biciclişti, situaţia parcărilor, dotările edilitare, telecomunicaţiile, structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie, centrele de închiriat biciclete, magazine de profil (vânzări de biciclete, accesorii şi service), centrele/punctele de informare turistică, agenţiile de turism, asociaţiile care pot susţine dezvoltarea cicloturismului, obiectivele turistice, proiectele existente de modernizare şi dezvoltare la nivelul unităţilor administrativ – teritoriale de pe circuit). În cadrul studiilor s-au prezentat şi propuneri de amenajări şi dotări pentru cele două trasee cicloturistice (marcaje, indicatoare de direcţie, orientare şi informare).

Referitor la Traseul cicloturistic al Cortinei de Fier, din delegaţiile efectuate de Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism pe porţiunea de traseu aflată pe teritoriul României şi din analiza informaţiilor prezentate în studiile menţionate mai sus, s-au putut sintetiza următoarele:

Aspecte pozitive:

  • sectorul românesc al Cortinei de Fier dispune de un potenţial turistic important, remarcându-se cadrul natural cu o valoare turistică deosebită (o varietate mare de peisaje, arii naturale protejate, specii rare de plante şi animale); 
  • patrimoniul cultural este o componentă vie a localităţilor de pe traseu, numeroasele fortificaţii, ruine, situri arheologice, biserici, mănăstiri, muzee, monumente istorice de arhitectură exprimând gradul de civilizaţie, modul de viaţă, atmosfera şi trecutul acestor locuri;
  • artele şi tradiţiile/obiceiurile populare, simboluri alefolclorului românesc, sunt prezentate în cadrul colecţiilor muzeale, festivalurilor de muzică populară, târgurilor de meşteri populari, o viaţă rurală cu tradiţii şi meşteşuguri încă păstrate; 
  • organizarea unor festivaluri, spectacole, concerte constituie reprezentaţii cu potenţial atractiv pentru turiştii obosiţi după o zi de pedalat; 
  • bucătăria tradiţională şi specialităţile gastronomice locale
  • numeroase puncte de trecere a frontierei
  • prezenţa porturilor fluviale şi a debarcaderelor de traversare a Dunării, adevărate porţi spre lumea europeană; 
  • conexiuni cu transportul public (gări şi halte, microbuze, autobuze), ce oferă acces spre localităţile învecinate şi principalele centre urbane; 
  • posibilităţi bune de comunicaţii (telefonie fixă, mobilă, acces la internet);
  • drumuri asfaltate, în general în stare bună pentru cicloturismul de şosea;
  • prezenţa unor asociaţii dispuse să susţină dezvoltarea cicloturismului.

Aspecte negative:

  • partea românească a traseului cicloturistic al Cortinei de Fier nu este încă marcată, nu există indicatoare specifice pentru biciclişti;
  • o distribuţie inegală a structurilor de cazare şi alimentaţie clasificate de Ministerul Turismului în localităţile de pe traseu;
  • nu există nici un aeroport în localităţile de pe circuit; 
  • insuficiente centre de informare turistică;
  • prea puţine magazine care comercializează biciclete şi insuficiente centre care asigură service-ul sau vânzarea de piese de schimb.