10 destinații de poveste din județul Hunedoara

Județul Hunedoara este situat în Transilvania, pe valea Mureșului, între Carpații Occidentali și cei Meridionali. Este o zonă cu încărcătură istorică și bogate resurse naturale, aici extrăgându-se minereuri auro-argintifere și cărbuni (în special, huilă).

Pe acest teritoriu se află vechi cetăți dacice și castre romane, importante castele și cetăți medievale, muzee, biserici și mănăstiri, precum și unul dintre cele mai mari și mai frumoase parcuri de la noi din țară. În Carpații Meridionali se află unul dintre cele mai importante parcuri naturale din România, Parcul Național Retezat, care găzduiește peste 80 de lacuri glaciare (cel mai mare fiind Bucura, iar cel mai adânc, Zănoaga), peste 90 de specii de plante unice în lume, sute de specii de păsări și zeci de animale protejate prin lege.

Castelul Corvinilor este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică de la noi din țară și, de asemenea, este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase din lume.

1. Castelul Corvinilor

Cetatea Hunedoarei sau Castelul Corvinilor a devenit castelul celui mai strălucit rege al Ungariei medievale, Matei Corvin. Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de construcție diverse, a prezenței unor inovații în plan militar și civil, precum și vieții tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani.

Castelul Corvinilor impresionează prin prezența sa, ce domină orașul Hunedoara. Pentru cei atrași de evul mediu, castelul reprezintă un monument singular în România şi printre cele mai atractive din spațiul european.

Cunoscut și sub numele de Castelul Corvineștilor sau Castelul Huniazilor, această construcție impunătoare reprezintă unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. De asemenea, acesta este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”. De asemenea este considerat al doilea în topul celor mai înspăimântătoare castele din lume. Anual, aici se organizează „Zilele castelului”, un festival medieval cu domnițe, cavaleri, vrăjitoare, dansuri medievale și proiecții de filme.

2. Cetatea de la Deva

Cetatea de la Deva este construită în secolul al XIII-lea pe cel mai înalt deal care împrejmuiește orașul cu același nume.

Cetatea Devei este considerată una dintre cele mai importante fortificații medievale din Transilvania. A fost stăpânită de voievozi, de principi, de conți și de ducese. A fost dată în dar, vândută sau bombardată. Fiecare a lăsat ceva în urma sa. Mai un zid de de apărare, mai o încăpere, mai o sală de bal sau chiar au extins cetatea cu un etaj întreg. Și-au dorit ca ea să nu fie utilizată doar pentru apărare și întâlniri ocazionale, ci să servească drept locuință. Nu una austeră, ci una de lux.

Astăzi Cetatea Devei este o ruină, fiind distrusă în anul 1849 în urma unei explozii în magazia cu muniție. În ultimii ani monumentul istoric a intrat într-un proces de restaurare însă a rămas deschis publicului. De aici se poate admira o panoramă superbă asupra orașului Deva și împrejurimilor.

3. Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia (cea regească) a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane.

Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara.

Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei, și cuprindea șase citadele.

Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea de asemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular.

Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcției lui. Deoarece zidul care îngrădește o suprafață de circa 3 ha este construit în așa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o configurație mai neobișnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de 3 km, o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat.

Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei împăratului Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo și au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanță de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian, voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a și adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află localitatea Sarmizegetusa, din județul Hunedoara.

Sarmizegetusa nu este doar o cetate așa cum probabil crede majoritatea lumii, ci este un teritoriu alcătuit din sute de cetăți dacice, răspândite pe o distanță de aproximativ 5000 de kilometri. Cea mai importantă cetate de pe acest tărâm dacic este Cetatea Sarmizegetusa Regia, aceasta fiind capitala Daciei și cetatea de scaun a regelui Decebal. Cetatea este compusă din șase fortărețe: Sarmizegetusa Regia, Luncani-Piatra Roșie, Costești-Blidaru, Costești-Cetățuie, Căpâlna și Bănița, care erau dispuse în cerc, în jurul cetății și aveau rol de apărare. În prezent, cetatea dacică face parte din patrimoniul mondial UNESCO și poate fi vizitată de turiști.

4. Cetatea Mălăiești

Turiștii care se îndreaptă spre Parcul Național Retezat, cea mai mare rezervație naturală din țara noastră, nu trebuie să rateze un obiectiv încărcat de istorie care, recent, a fost salvat de la pieire. În drum spre Munții Retezat, în comuna Sălașu de Sus, se află un monument istoric fascinant, ale cărui ziduri s-au păstrat până în zilele noastre. Vorbim despre Cetatea Mălăiești care, după ce a fost reabilitată cu bani de la Uniunea Europeană, a devenit una dintre cele mai importante atracții turistice din Țara Hațegului.

Cetatea de la Mălăiești reprezintă primul monument medieval din județul Hunedoara care a fost reabilitat aproape complet după anul 1989. Micuța cetate din piatră atrage atenția drumeților care doresc să admire minunile naturii din Parcul Național Retezat, dar și al celor pasionați de istorie.   Fortăreața medievală a fost ridicată, la sfârșitul secolului al XIV-lea, de familia de cnezi Sărăcin, la ieșirea din satul Mălăiești, ca punct de apărare împotriva unor atacuri mai ușoare. La început, cetatea avea un singur turn principal, apoi a fost ridicat și un brâu de ziduri înalte de șase metri și patru turnuri care înconjurau donjonul. De-a lungul timpului, acestea s-au distrus, astfel că a rămas în picioare până astăzi doar turnul-donjon.

Cetatea Mălăiești  a fost construită în secolul XIV de familia de cneji Sărăcin. Aceasta a fost locuită până în secolul XVII când a fost distrusă în urma războiului dintre curuți și lobonți. În urmă cu câțiva ani cetatea a fost renovată, încercându-se reproducerea ei cât mai exactă. În prezent aceasta este deschisă publicului spre vizitare.

5. Biserica de piatră Densuș

Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul al VII-lea, cu adăugări făcute în secolul al XIII-lea. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.

Nicolae Iorga a numit biserica „fără pereche în toată românimea”.

Biserica Sfântul Nicolae are un plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în secolele al XIV-lea – al XV-lea. Construită din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.

Se spune despre acest lăcaș de cult că este construit pe ruinele unui templu dac închinat zeului Zamolxe, care apoi a trecut în posesia romanilor, odată cu colonizarea Daciei de către Traian. Templul dac a fost transformat apoi într-un templu închinat zeului Marte, unde romanii obișnuiau să facă sacrificii.

6. Mănăstirea Prislop

Mănăstirea Prislop este situată într-una din regiunile cele mai pitoreşti din ţara noastră. De la Hațeg – spre miazăzi – se deschide minunata depresiune a Hațegului sau „Țara Hațegului” leagănul poporului român, care se întinde până la poalele Munților Retezat.

Așezată într-o poiană, la altitudinea de 640 m, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale până aproape de monument.

S-a spus, pe drept cuvânt, că un drum în „Țara Hațegului” este „un drum” sau „o coborâre” în istorie. Viața omenească a pulsat neîncetat în aceste minunate locuri, începând cu omul paleolitic, ale cărui urme s-au descoperit în peșterile de la Ohaba Ponor și Cioclovina, situate nu prea departe de Prislop, la Răsărit de depresiunea Hațegului.

În acest spațiu originar și încărcat de istorie al poporului nostru, Sfântul Nicodim, reorganizatorul și îndrumătorul monahismului românesc din a doua jumătate a veacului al XIV-lea, a ctitorit Mănăstirea Prislop, la 13 km de Hațeg, după ce zidise Mănăstirile Vodița, Topolnița, Vișina și Tismana, precum și Vratna și Mănăstirița din Serbia. Sfântul Nicodim a copiat la Prislop, Tetraevangheliarul slavon pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti.

Mănăstirea Prislop este una dintre cele mai importante centre spirituale ale țării noastre, vizitată anual de mii de credincioși. Aici se află mormântul părintelui Arsenie Boca, devenit în ultimii ani un important loc de pelerinaj pentru ortodocșii români. Tot aici este și chilia săpată în stâncă a cuviosului Ioan Sihastrul, dar și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, datând din secolul al XVII-lea.

7. Parcul Național Retezat

Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate sectoarele geografice ale Carpaților românești. Originalitatea sa constă în existența unor spectaculoase creste alpine care depășesc 2000 de m înălțime și un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două mari glaciații (Riss și Würm), făcându-se remarcată existența unei puternice modelări climatice, sub formă de trepte (Platforma de eroziune alpină Borăscu, Râul Șes, Gornovița).

Parcul Național Retezat s-a înființat în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca și a savantului de renume mondial Emil Racoviță. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes național și internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a biosferei din anul 1979.

Prin constituirea Parcului Național Retezat se urmărește protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic și peisagistic.

Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de vest a Carpaților Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38.138 ha din Masivul Retezat-Godeanu.

În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară. Parcul include rezervația științifică Gemenele (1.630 ha).

Parcul Național Retezat este unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din țara noastră. Parcul adăpostește peste 80 de lacuri și tăuri glaciare, dintre care cel mai mare este lacul Bucura, dar și cel mai adânc lac glaciar din România, lacul Zănoaga. Pe lângă frumusețea sa naturală, Parcul Retezat are și o importanță academică deosebită aici trăind peste 90 de specii de plante unice în lume, zeci de animale protejate prin lege, dar și sute de specii de păsări.

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective (lăcașuri de cult, cetăți, muzee, situri arheologice, arii naturale) de interes istoric, cultural și turistic.

8. Peștera Bolii

Peștera Bolii este o străpungere naturală accesibilă pe toata lungimea ei, una din puținele peșteri de acest fel din țară. Numele peșterii vine probabil de la familia Bolia care a avut încă din secolul al XV-lea proprietăți de pământ și păduri în zonă.

Peștera începe acolo unde Pârâul Jupâneasa se pierde în pachetul de calcarele jurasice printr-un portal spectaculos de 20 m la baza și 10 m înalțime. Galeria principală a peșterii este în general de mari dimensiuni, pe alocuri lărgindu-se în adevarate săli spațioase. Formațiuni de scurgere apar în locurile înalte și pe tavanul galeriei. Pe o lungime de 466 m galeria coboară dor 3 m. La ieșire din peștera pârâul poartă numele de Galbina.

Prin anii ´60 peștera a fost amenajată cu poduri de trecere peste pârâu dar ele au fost distruse în timp. Peștera a fost abandonată până de curând când speologii locali de la Asociația PETRO-AQUA, au trecut la reamenajare. Au fost montate podețe care ușurează parcurgerea întregului gol subteran fără pericol.

Peștera Bolii este una dintre cele mai spectaculoase formațiuni calcaroase de la noi din țară și una dintre puținele peșteri care pot fi vizitate în întregime. Galeria principală a peșterii este una de mari dimensiuni și poartă numele de Sala Concertelor, de-a lungul timpului aici fiind organizate mai multe evenimente muzicale și artistice. Ceea ce este interesant la această peșteră este faptul că este străbătută în întregime de un pârâu care, la intrarea în peșteră se numește Pârâul Jupâneasa, iar la ieșirea din aceasta pârâul poartă numele de Galbina datorită calcarului care a colorat apa.

9. Băile romane de la Geoagiu

Pe vremea romanilor, Băile Geoagiu erau cunoscute sub denumirea de „Thermae Germisara“ sau „Germisara cum thermis“.

Băile termale romane (Germisara) se păstrează aproape în aceeași formă ca și în antichitate, fiind construite în actuala localitate Geoagiu Băi, într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m. Băile au funcționat în două faze (Germisara și ulterior Termele Dodonei).

În anul 1935, la săparea bazinului mic din actualul ștrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) și Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieții intense din acele timpuri.

Aici este atestat și un templu dedicat Nymphaelor, dar și depuneri de altare, statui, monede și obiecte din metal prețios (șapte plăcuțe votive din aur).

După retragerea romanilor, până în Evul Mediu nu se regăsesc datele referitoare la Băile Geoagiu, fiind de presupus că au fost lăsate în părăsire. Primele mențiuni referitoare la epoca feudală provin de la Geovan Andrea Gromo, mercenar italian, comandant al gărzii principelui Ioan Sigismund Zápolya, care consemnează refacerea băilor la mijlocul sec. 16 de către regina Isabela, soția lui Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei: “a înființat acolo niște băi plăcute, pe care regele le folosește adeseori”.

10. Muzeul Aurului de la Brad

Colecția mineralogică din Brad, cunoscută sub denumirea de Muzeul Aurului, este unică în Europa. Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în 1896 când un geolog neamț a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. În cursul anilor la Muzeul aurului de la Brad s-a adunat cea mai mare colecție de piese din aur nativ din Europa. Remarcabile sunt exponatele cu aur nativ, originare din Munții Metaliferi. Printre  formele cele mai spectaculoase sunt steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume. Colecția are peste 1.300 de exponate din aur găsite în minele din țară și din toată lumea. Niciunul din exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier, acesta fiind unul dintre elementele speciale care definesc unicitatea Muzeului. Acesta a fost renovat timp de 5 ani și redeschis publicului din decembrie 2012.

Printre cele mai interesante obiecte din aur din muzeu se află harta României Mari sau Pana lui Eminescu.

Documentarea acestui articol a folosit informații din Wikipedia.