Lacul Sfânta Ana şi misterele lui

Între județele Harghita și Covasna, la 950 m altitudine, este frumosul lac vulcanic Sfânta Ana. Acesta este înconjurat de munți, care sunt acoperiți de păduri de conifere ce păstrează zona răcoroasă pe timpul verii. Acesta este singurul lac vulcanic din Europa Centrală și de Est care s-a format în craterul unui vulcan stins.

Lacul Sfânta Ana se află la poalele Muntelui Ciomatu, în Rezervația Naturală Mohoș. Acesta acoperă o suprafață de 19,3 hectare și are o adâncime maximă de 6,3 m, după unii specialiști. Ultima erupție a vulcanului este estimată a fi avut loc în urmă cu aproximativ 35.000 ani. În craterul care s-a creat, apa din precipitații s-a adunat și a format lacul.

Lacul Sfânta Ana este considerat a fi fost format în urmă cu 2.700 de ani. Apa este foarte limpede, aproape de parcă ar fi distilată, dar nu este oxigenată. Acesta este motivul pentru care foarte puține specii de pești și alte animale de apă populează lacul. Dar zona este ionizată negativ, așa că are efecte pozitive asupra sistemului nervos. Din acest motiv, o plimbare cu barca pe lac poate fi foarte relaxantă.

Oamenii vin aici pentru a se ruga la capela de piatră construită în secolul al XVI-lea. Dar ei veneau aici să se roage, chiar și înainte de asta, începând cu secolul al XII-lea, deoarece a existat o capelă de lemn înainte de a fi construită cea de piatră. Se spune că Sfânta Ana îi ajută pe tineri să își găsească perechea și pe femei să rămână însărcinate.

Există, de asemenea câteva legende care explică originea numelui lacului. Una dintre ele spune că pe vremuri erau doi frați rivali, care erau mereu în competiție pentru orice. Unul dintre ei a vrut să demonstreze că el are cea mai frumoasă caleașcă și astfel, a legat cele mai frumoase fecioare din sat la aceasta. Întrucât caleașca era prea grea și fecioarele nu o puteau trage, bărbatul a început să le biciuie. Ana, care era una dintre fete, l-a blestemat pentru cruzimea sa și s-a pornit o furtună, care a distrus castelul bărbatului și pe el l-a ucis. Lacul ar fi fost creat pe locul fostului castel și ar fi fost numit după fată.

O altă legendă spune ca o fată, tot pe nume Ana, ar fi fost forțată de către părinți să se căsătorească cu un bărbat pe care nu îl iubea. Ea s-a rugat de ei să nu o oblige să facă asta, dar nu au ascultat-o, deoarece pretendentul era foarte bogat. Ca o cale de ieșire din căsătoria ei nefericită, fata s-a dus la lac în noaptea nunții ei și s-a înecat în apele acestuia. Localnicii au numit apoi lacul după ea, pentru că au fost mișcați de suferința ei.

Lacul Sfânta Ana este una dintre cele mai importante atracții naturale ale Ținutului Secuiesc, totodată fiind unicul lac din Europa Central-Estică format pe fundul craterului unui vulcan stins, unul dintre cele două aflate în masivul Ciomatu, situat în partea sudică al masivului vulcanic Harghita, în timp ce în celălalt crater se află Tinovul Mohoș. Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 949-950 m și este situat pe teritoriul Rezervației Naturale Mohoș.

Accesibilitate
Lacul Sfânta Ana se află la o distanță de 55 km de Municipiul Miercurea Ciuc, 48 km de Municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv 33 km de orașul Târgu Secuiesc. Lacul Sfânta Ana poate fi accesat prin legătura DN12 (Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe) din punctul de intersecție cu drumul județean 113 din localitatea Bixad. Dinspre Târgu Secuiesc poate fi atins din direcția Turia pe DN 113.

Pornind pe jos de la Tușnad Băi pe poteca turistică de cca. 4,5 km indicat cu cruce roșie poate fi atins în aprox. 1,5 ore. Dinspre Lăzăreni pornind în direcția nord, urmărind semnul cu cruce roșie apoi cel cu cruce albastră, distanța până Tinovul Mohoș este de aprox. 10 km, iar până la Lacul Sfânta Ana încă 2 km, în total 3 ore de mers pe jos.

Descrierea
Masivul Ciomatu aparține arcului vulcanic al Carpaților Orientali, care s-a format pe extremitatea nordică, respectiv estică a depresiunii colinare a Transilvaniei ca rezultatul unei activități vulcanice intense din perioada terțiarului.

Masivul Ciomatu dispune de o construcție vulcanică în centrul căreia se identifică două cratere-gemene. Perioada erupției celei mai recente a fost identificată cu 10.700 ani în urmă. Un alt grup de cercetători estimează ca dată a ultimei erupții 35.000 ani în urmă. Pe baza reziduurilor lacunare de nămol cu vârsta de 30.000 de ani, cele mai noi investigații încă nepublicate ale cercetătorilor Pilbáth Attila și Pál Zoltán presupun o activitate mai vârstnică.

Evoluția Lacului Sfânta Ana

Evoluția limnologică ai ultimelor 10.000 ani prezintă mai multe etape. În urma cercetărilor ultimilor ani ale lui Pál Zoltán și Pilbáth Attila, au fost identificate mai multe faze distincte: în urmă cu 9.800 ani, Lacul Sfânta Ana arăta o înfățișare a unui lac mlăștinos cu acumulări de turbă cu adâncimi reduse. Cu aproximativ 8.800 ani în urmă acesta arăta o înfățișare de tinov și lac de mlaștină. Începând cu aproximativ 7.050 de ani în urmă lacul prezenta caracteristici mezotrofice după care s-a transformat într-un lac cu nivel crescând, iar până în urmă cu 2.700 de ani  avea un nivel variabil al apei. Cu mai bine de 700 ani în urmă lacul s-a transformat într-o zonă oligotrofică-abisică care trecea de nivelul de 12 m adâncime. Pál Zoltán şi Pilbáth Attila menţionează că primele semne al eroziunii cauzate de defrișări pot fi identificate cu 900-1000 de ani în urmă. Semnele activității umane datează de circa700 de ani, marcând începutul fenomenului eutrofizației antropogene și ca urmare scăderea nivelului de apă. Pe extremitatea nord-estică se formează smârcuri superficiale. Ca rezultat al activității antropice vegetația smârcului determină schimbarea continuă și grabnică a vegetației.

Lacul Sfânta Ana şi craterul lacului

Albia Lacului Sfânta Ana comparată cu formele conice regulate ale lacurilor vulcanice, formată pe o etapă rapidă de încărcare este caracterizată de o înclinaţie relativ mică pe suprafeţe mari. Totodată ca o consecinţă a formării rapide a lacului s-a redus adâncimea medie şi maximă a apei, respectiv suprafaţa şi perimetrul lacului.

Suprafaţa lacului

Lacul Sfânta Ana are o formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor. Primele date ştiinţifice referitoare la suprafaţa lacului sunt consemnate de Gelei József, profesorul Institutului de Geografie al Universităţii Cluj Napoca, şi care arată că lacul are o suprafaţă de 21,3 ha (1909). 90 ani mai târziu în 1999-2000 studenţii Universităţii Babes-Bolyai au măsurat 19,3 ha.

Această schimbare a suprafeţei se datorează cu precădere scăderii nivelului apei.

Perimetrul lacului

La mijlocul sec. XIX conform descrierii date de Orbán Balázs circumferinţa lacului coincidea cu poteca din înconjurul actual al lacului. De atuncea perimetrul lacului s-a redus considerabil: în 1909 a fost consemnat o lungime de 1749 m, iar în 1999 1617 m.

Nivelul apei

Conform datelor din studiul elaborat de Pál Zoltán és Pilbáth Attila nivelul apei lacului este la 949-950 m de la înălţimea nivelului mării. Diferenţele dintre nivelul apei şi marginea craterului sunt între 120-350 m. Volumul apei din lac înregistrat în anul 1909 a fost de 86500 m3. Acest parametru într-o perioadă de 90 de ani s-a micşorat la 68500 m3.

Adâncimea maximă a lacului

Primele date referitoare la adâncimea lacului sunt consemnate de Orbán Balázs măsurând 12,5 m încă din anul 1867. Prima măsurătoare oficială a fost efectuată de Gelei József în 1909, acesta măsurând 8,3 m. Conform cercetătorilor din prezent valoarea maximă referitoare la adâncimea lacului nu depăşeşte 6-6,3 m. Această marjă de diferenţe se atribuie volumului de gheaţă topită care contribuie la creşterea nivelului apei cu 60-70 cm.

Prin tehnologia modernă a aparatelor de înaltă frecvenţă în 2000 s-a elaborat prima hartă cu grosimea nămolului datorită efortului echipei conduse de Pál Zoltán. Analizând această hartă putem afla că grosimea maximă a nămolului pealocuri depăşeşte valoarea de 4m.

Caracteristicile stratului de gheaţă

Dat fiind faptul că lacul s-a format într-un crater vulcanic individual şi bine conturat, singura sursă de apă este volumul de apă pluvial, respectiv scurgerile de suprafaţă de pe versantul interior al craterului. Din această cauză de exemplu în 1909 concentraţia substanţelor minerale a apei a fost mai mică decât a apei distilate. Datorită acestei caracteristici pe suprafaţa lacului repede se formează stratul compact de gheaţă. Acest proces de îngheţare relativ rapidă poate fi observat şi în zilele noastre. Deasemenea o altă caracteristică este grosimea relativ mai mare a stratului de gheaţă. Astfel cercetările efectuate în 1999 de Pál Zoltán au rezultat o grosime medie de 70 cm pealocuri trecând şi de 1 m.

Calitatea apei

La începutul sec. 19 concentraţia substanţelor minerale era mai mică decât a apei distilate. În prezent datorită sezonului estival probele efectuate arată prezenţa materialelor organice, a loţiunilor de plajă, respectiv a amoniului. Deasemenea investigaţiile referitoare la structura stratului de nămol arată acumulări de materiale poluante de exemplu: de plumb provenit din gazele emanate de autoturisme.

1.3.7 Flora şi fauna

Literatura de specialitate menţionează prezenţa în apă a următoarelor specii: năpârcă de apă (Tropidonotus natrix), triton (Triton montadoni), respectiv în perioada de reproducere a broaştelor. Pe malul lacului trăieşte o specie de raţă (Anas acuta) care preferă stratul de turbă de suprafaţă acoperit cu arbuşti. Conform descrierilor în anii 1908 şi 1940 a fost colonizat o nouă specie nouă: somnul pitic din America. Între timp această colonie s-a micşorat dar a reuşit să supravieţuiască, astfel încât din ce în ce mai multe studii actuale fac referire la existenţa lor. Din specia artropodelor populaţii considerabile au: ploşniţa (Notonecta Glauca, Carixa), mai multe specii de libelulă (Erytromma najas, Libellula depressa, Leptetrum men), crapi şi viermi, respectiv monocelulare.