Timișoara – un oraș cu multă personalitate

Timișoara este un oraș cu multă personalitate.

“Mica Vienă”, “inima Banatului”, “orașul de pe Bega”, “orașul florilor” – sunt doar câteva din numele cu care locuitorii și turiștii deopotrivă obișnuiesc să alinte Timișoara. Și pe bună dreptate! Departe de a fi orașul tipic, sufocat de construcții fără identitate, Timișoara se încăpățânează să le ofere tuturor celor care îi străbat străzile propriul lor colț de rai fie că asta înseamnă piațete cu un aer boem, clădiri și palate înrădăcinate în istorie, poduri care alunecă romantic peste apusuri, parcuri peste care domnesc mii de soiuri de flori și de copaci sau cluburi în care muzica nu are somn.   

Timișoara (în latină Timisvaria; în maghiară Temesvár; în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu alfabet latin: Temišvar) este municipiul de reședință al județului Timiș, Banat, România. Se află în vestul României, aproape de frontierele cu Ungaria și Serbia, pe malul râului Bega, aflându-se pe plan geografic la distanțe aproximativ egale față de București (541 km), Viena (549 km) și Sofia (509 km).

Stațiunile balneoclimaterice Buziaș și Băile Călacea se află la o distanță de 30 km, respectiv 25 de km de oraș, izvoarele minerale fiind folosite din antichitate de către daco-romani pentru efectele lor terapeutice.

În anul 2011, Timișoara avea 319.279 de locuitori și era al treilea oraș ca populație din România, fiind printre puținele orașe care au înregistrat o creștere de la cifra înregistrată la recensământul din 2002. 

Zona metropolitană Timișoara are o populație de 468.162 de oameni, pe când populația zonei urbane funcționale (ZUF) numără 508.037 de locuitori. Orașul găzduiește de asemenea o populație însemnată de non-rezidenți, flotanți și studenți, neconsemnați în buletinele statistice.

Este un centru industrial, comercial, medical, financiar și universitar important pentru România. Numele localității provine de la cel al râului Timiș, combinat cu substantivul maghiar vár, „cetate”, adică Cetatea Timișului. Situat pe râul Bega, orașul este considerat capitala oficială sau inima regiunii istorice Banat.

Din 1848 și până în 1860 a fost capitala oficială a Voivodinei sârbești și a Banatului timișan. Cucerită în 1716 de către austrieci de la turci, Timișoara s-a dezvoltat în următoarele secole îndărătul fortificațiilor și în nuclee urbane situate în jurul lor. După ce fortificațiile și-au pierdut utilitatea în lumina avansurilor tehnologice din domeniul militar, cetatea a fost în mare parte dezmembrată și zonele astfel recuperate au fost valorificate.

După Primul Război Mondial Timișoara a intrat în componența României.

În 1989, orașul a fost focarul Revoluției Române, care a îndepărtat regimul comunist.

Clădiri emblematice ale orașului sunt Catedrala Mitropolitană și Opera Națională din Piața Victoriei, dar și Catedrala Ortodoxă Sârbă din Piața Unirii. Printre obiectivele turistice se numără Castelul Huniade, Palatul Baroc, Muzeul Satului Bănățean și Grădina Zoologică.

În septembrie 2016, Timișoara a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021.

Cotat ca fiind unul dintre orașele cu cele mai bogate patrimonii arhitecturale și culturale din România, Timișoara este un obiectiv turistic pe care trebuie să-l adaugi pe lista locurilor vizitate. Fiindcă la Timișoara ai foarte multe lucruri de văzut și admirat.

1. Centrul Timișoarei

Centrul este primul dintre locurile cu care vei dori să faci cunoștiință imediat ce ai ajuns și ți-ai lăsat bagajele în cameră. Începând cu Palatul Culturii și până la Catedrala Mitropolitană, centrul orașului cunoscut și sub numele de Piața Victoriei sau Piața Operei concentrează un număr impresionant de palate și clădiri care încă păstrează gloria și arhitectura spectaculoasă de pe vremuri.

O simplă privire în sus de-a lungul a celor două alei centrale îți dezvăluie un uimitor amestec de istorie şi actualitate. Stilul preponderent este cel baroc vienez (de unde și denumirea Timișoarei de Mica Vienă) dar și stilurile neo-bizantin și Art Nouveau care şi-au pus amprenta pe numeroase clădiri. Palatele pe care le poți admira în această parte a orașului sunt: Palatul Lloyd, Palatul Neuhausz, Palatul Marbl, Palatul Camerei de Comerț și Industrie, Palatul Dauerbach, Palatul Loffler, Palatul Hilt-Vogel, Palatul Szechenyi și Palatul Weiss. Majoritatea găzduiesc astăzi restaurante cu diferite specifice culinare, instituții sau magazine.

Cele mai frumoase obiective din centrul Timișoarei

Clădirea Palatului Culturii (cea care mărginește centrul în parte de nord) adăpostește astăzi Opera Națională Română și cele trei teatre de stat Teatrul National Mihai Eminescu, Teatrul Maghiar de Stat ”Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat (o situație unică și totodată o premieră în Europa). Dacă inițial clădirea avea exteriorul în stil Renaissance, în urma celor două mari incendii din 1880 și 1920, au mai rămas intacte doar aripile. Reconstrucția a fost realizată de arhitectul Duiliu Marcu, stilul original păstrându-se numai pe laterale. La fațada principală și sala de spectacole s-a adoptat stilul neo-bizantin.

Catedrala Mitropolitană din Timișoara marchează cealaltă intrare principală în centrul orașului, fiind dispusă în partea de sud a pieței. Catedrala este fără îndoială una dintre clădirile care îți va atrage privirea indiferent în ce parte a centrului te vei afla, doar este cel mai mare edificiu religios din oraș. Impresionează atât prin arhitectura somptuoasă care îmbină stilul bizantin cu cel moldovenesc cât și prin dimensiunile sale vaste (cel mai înalt turn dintre cele 11 existente măsoară o înălțime amețitoare de 83,7 metri).

Catedrala Mitropolitană din Timişoara este cea mai înaltă catedrală din România şi una din cele mai încăpătoare biserici din ţară. Ea reprezintă de multe ori simbolul Timişoarei. Catedrala impresionează atât prin stilul şi masivitatea ei, prin cele 11 turle, acoperite cu ceramică smălţuită, multicoloră, cât şi prin armonia clopotelor.

Adresă

Bd. Regele Ferdinand I

Datare

Aut de constr. 22.06.1936, terminată 1946

Stil arhitectural

Stil moldovenesc cu unele elemente eclectice.

Datorită stilului tradiţional moldovenesc („sinteza moldavă”, cum l-au numit unii cercetători) care prelucrat creator mai multe influenţe diferite, dar a fost puternic marcat de stilul gotic, clădirile aparţinând acestui stil prezintă o siluetă elansată, complet diferită faţă de cea a nereuşitelor edificii ortodoxe ridicate la Timişoara în perioada interbelică.

Biserica reprezintă un fericit „cap de perspectivă” al Pieţei Victoriei din faţa sa. Stilul edificiului nu este complet străin de arhitectura anilor 1900 din piaţă, caracterizată de asemenea prin jocul amplu al acoperişurilor. Ea contrasteză în mod reuşit cu marele arc de triumf al teatrului, creind o tensiune plastică, ce aduce noi valori scenografice spaţiului urban. Spaţiul interior are de asemenea o elansare elegantă. 

Proiectul de arhitectură a fost întocmit în urma câştigării unui concurs naţional de către prof. arh. Ion D. Trajanescu, constr.  antrepren. Ing. Tiberiu Eremie.

Aspecte de unicitate

Din cauza terenului dificil de fundare, fundaţiile sunt executate pe 1.000 de piloni din beton armat.

Având o înălţime de 83,7 m este una dintre cele mai înalte clădiri din Timişoara.

Galerie de icoane şi muzeu de artă religioasă la subsol.

Legende, povestiri

După 23 august 1944, la 30-31 octombrie 1944, aviaţia germană a bombardat Timişoara. Şase bombe au căzut asupra catedralei. Dintre cele şase bombe, nu a explodat decât una, care a provocat pagube importante, dar limitate. Faptul că celelalte cinci bombe, deci marea lor majoritate, nu au explodat, este considerat „o adevărată minune cerească”: mâna lui Dumnezeu şi-a apărat Casa Sa!

Alte aspecte

1. Galeria de artă religioasă de la subsol este accesibilă din interiorul bisericii – mergând pe lângă zidul din dreapta înspre altar, prin ceea ce ar corespunde unei „nave laterale” a bisericii, ajungem la o uşă; se intră şi se coboară scările. Colecţia conţine obiecte colectate din diverse biserici vechi ale Banatului. Interesante sunt fragmentele de altare din sec. al XVIII-lea, care vorbesc despre pătrunderea barocului în arta ortodoxă din Banat. Acest fenomen interesant – intrarea unui curent artistic tipic catolic (mai exact: al Contrareformei) în arta religioasă ortodoxă este una dintre interferenţele culturale tipice (şi atât de frecvente) în Banat.
2. Clopotele catedralei, cu o greutate totală de 7000 kg, au fost realizate dintr-un aliaj de metale aduse din Indonezia (insulele Java şi Borneo). Acordarea clopotelor a fost realizată de către cunoscutul compozitor Sabin Drăgoi.

Istoria terenului pe care a fost construită catedrala este şi ea interesantă. Pe aici trecea calea ferată, căci la momentul construcţiei sale (1858) administraţia militară a avut pretenţia de a avea control din cetate asupra traficului feroviar – practic se dorea aducerea liniei de cale ferată „în bătaia tunurilor”. Calea ferată era încă aici în perioada interbelică, dând naştere unor aspecte foarte pitoreşti: când trecea trenul, la barieră aşteptau nu doar maşini, ci şi tramvaiele („fratele mai mare” avea prioritate). Tot în zona parcului de azi s-a aflat şi un mare cimitir: „cimitirul din faţa Porţii Petrovaradinului”. (Petrovaradin era marea cetate construită de Habsburgi lângă Novi Sad).

Nici spațiul verde din centrul pieței nu a fost neglijat, pe acesta fiind amplasate numeroase grădini și flori dar și monumente istorice precum Lupoaica cu puii (o replică a Lupei Capitolina, dăruită Timișoarei, în 1926 de municipalitatea orașului Roma, pentru a evoca rădăcinile comune ale poporului român și italian) sau Fântâna arteziană, cunoscută şi sub numele de Fântâna cu peşti (a fost construită în 1957, având bazinul în formă de stea cu 5 colţuri, seara este luminată de spoturi colorate).

Dacă inițial, piața Victoriei din Timișoara a fost concepută ca o esplanadă, cu restaurante și magazine de lux, pe la mijlocul secolului XX, aceasta a suferit schimbări majore prin apariția Catedralei și a blocurilor de locuințe. Schimbarea finală a avut loc însă în anii 80, odată cu scoaterea liniilor de tramvai, când piața a devenit o zonă exclusiv pietonală. În prezent, cele două alei principale de promenadă sunt mereu pline de oameni care o străbat în pași mărunți de la un capăt la altul sau care o admiră pur și simplu de la una dintre multele terase și cafenele refugiate pe margine.

Castelul Huniade (Muzeul Banatului) se numără printre multele obiective turistice cu care se poate mândri Timişoara și implicit centrul orașului (a nu se confunda cu Castelul Huniazilor sau Corvinilor din Hunedoara). Mai mult decât un monument istoric, Castelul Huniade este și cea mai veche clădire din Timișoara, fiind construită între anii 1443 – 1447 de către Ioan de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul al XIV-lea. În curtea interioară s-au descoperit fundaţiile zidăriilor şi a turnului donjon, care se prespun a data din 1307 – 1314.

În perioada marcată de „comunismul ceauşist”, castelul a fost denumit „Complexul Muzeal Judeţean Timiş”, în tentativa de a şterge termenul istoric de Banat din toate denumirile oficiale. Astăzi Castelul Huniade găzduiește Muzeul Banatului și cele trei secţii ale sale: Istorie, Arheologie şi Ştiinţele Naturii. Construcţia prezintă un interes deosebit atât datorită istoriei sale îndelungate şi a stilului arhitectonic cât şi datorită exponatelor interesante din muzeu. Fiind o instituţie publică deschisă pentru vizitatori, turiştii au acces în curtea castelului precum şi în interior (de marţi până duminică între orele 10-16).

Astfel, pe lângă interioarele interesante de la parter, mai poți admira în cadrul secției Ştiinţele Naturii (se află la etaj) colecţia de fluturi Dr. F. König, colecţia de păsări împăiate provenind de la renumitul ornitolog Dionisie Linţia (ambele colecţii sunt cele mai mari de acest tip din România) sau dacă ești interesat de arheologie, poți vedea sanctuarul de la Parţa, unicul sanctuar neolitic din România (descoperit la câţiva kilometri sud-vest de Timişoara).

Parcul Central din Timișoara (situat chiar lângă Catedrala Mitropolitană, în partea dreaptă) are o istorie impresionantă. În secolul al XVII-lea, chiar pe locul acestuia se afla un cimitir militar care a fost închis în anul 1770. O sută de ani mai târziu, comandantul militar al orașului, generalul Anton Scudier, a dat ordin ca osemintele să fie mutate în Cimitirul Eroilor (în Calea Lipovei) și în locul lui să fie cât mai repede un loc de promenadă. Noul spaţiu verde a preluat numele generalului și, după moartea sa, a fost ridicată o statuie în acel loc. În Primul Război Mondial statuia a fost distrusă, iar în prezent Parcul Central găzduiește un monument al eroilor, cîteva statui ale unor personalități importante din istoria Banatului și numeroase fântâni arteziene.

2. Vechea Cetate sau centrul vechi

Dacă pornești de la Operă în sus pe strada Mărășești, ai ocazia să mai bifezi și alte puncte importante de vizitat cu un patrimoniu cultural la fel de bogat. Unul dintre ele este Sinagoga din Cetate – un monument arhitectonic de o valoare excepțională. Acest lăcaș de cult evreiesc a fost construit cu mai mult de un secol în urmă în stil maur. În prezent servește ca locație alternativă pentru diverse recitaluri și spectacole de teatru.

Înainte de a ajunge în Cetate, poți face o scurtă oprire și la Statuia Fecioarei Mariei și a Sfântului Nepomuk, situată în centrul Piaței Libertății (cunoscută neoficial sub numele de Piața Roșie ca urmare a pavajului roșu folosit pentru reabilitarea recentă a acesteia).

De la Piața Libertății până la centrul vechi (denumirea oficială este Piața Unirii) nu mai e decât o aruncătură de băț. Piața Unirii, realizată în stil baroc, este cea mai veche piață din Timișoara și este denumită astfel în cinstea trupelor române care au intrat în cetate la 3 august 1919 când au instaurat administraţia românească, definitivând astfel unirea Banatului cu România (această dată a devenit şi ziua oficială a oraşului).

Această parte istorică a orașului concentrează importante obiective turistice precum Domul romano-catolic, Palatul baroc (Muzeul de Artă), Catedrala ortodoxă sârbă, Monumentul Sfintei Treimi, Casa Brück , fântâna cu apă minerală și alte monumente arhitecturale la fel de impresionante. Piața Unirii ocupă o suprafață vastă (dimensiunile ei sunt de 150 x 110 metri), fiind destul de încăpătoare pentru sutele de persoane care o parcurg la orice oră din zi sau din noapte ori își petrec timpul liber relaxându-se la numeroasele terase.

3. Bastionul Maria Theresia

Aflat în zona centrală, între Hotel Continental și Fântâna Punctelor Cardinale (pe strada Hector), Bastionul Maria Theresia este un monument în stil baroc de o mare însemnătate istorică, fiind cea mai mare bucată de zid păstrată din vechea cetate a Timișoarei. Alte fragmente ale fostei cetăți se pot observa în Parcul Botanic și pe Calea Al. Ioan Cuza. Dacă scopul inițial al Bastionului a fost acela de apărare a cetății, în prezent este folosit ca pasaj de trecere atât pentru autoturisme cât și pentru pietoni. De asemenea, Bastionul găzduiește câteva spații comerciale, restaurante, o librarie, Secția de Etnografie a Muzeului Satului și două expozitii permanente ale Muzeului Banatului: “Vioara – o pasiune de o viață” și expoziția “Tehnologia Informației și Comunicațiilor”.

4. Fabrica de Bere

Fabrica de bere este un alt obiectiv pe care poți să-l treci rapid în agendă.

Fabrica de Bere Timișoreana este una din emblemele orașului și prima fabrică de bere din Romania, înființată în anul 1718 în sudul cartierului Fabrica, pe strada Ștefan cel Mare nr.28. Existența fabricii este legată de numele Prinţului Eugeniu de Savoia, care a venit cu iniţiativa construirii fabricii, din două motive – pentru a aproviziona armata austriacă cu bere și pentru a suplimenta apa potabilă din oraş.

Odată cu trecerea timpului, fabrica a trecut și ea la rîndul ei prin numeroase lucrări de modernizare, adăugându-i-se noi clădiri și instalații de utimă generație sau dărâmându-se cele care nu mai erau funcționale. Astfel s-au renovat rând pe rând Uzina de frig, silozul, secția de fabricare a malțului, tancurile pentru fermentarea berii, pivnițele și depozitele. De asemenea s-au construit noi spații de administrare și depozitare și un muzeu. Muzeul oferă turiștilor spații generoase de expunere în care sunt prezentate utilaje, instalații tehnologice, materiale publicitare, fotografii și chiar o sală de proiecție (unde este prezentată istoria fabricii).

În noiembrie 1847, în grădina fabricii a susținut un concert chiar compozitorul austriac Johann Strauss, fiul, împreună cu orchestra sa (fiind primul concert susținut de Johann Strauss, fiul, în afara Vienei). În apropierea fabricii de bere este și restaurantul La Fabrica (cunoscut ca Fabrica de Bere), unde într-un cadru medieval te poți delecta cu vestita bere Timișoreana și alte bunătățuri din Banat.

5. Biserica romano-catolică Millenium

Aflată în același cartier cu Fabrica de bere, în imediata apropiere a Pieței Traian, domnește cea mai mare biserică romano-catolică a Timișoarei, Millenium. Biserica are dimensiuni impozante având o cupolă de 45 de metri și două turnuri de 65 de metri înălțime. Stilul construcției este neo-romanic şi neo-gotic iar denumirea de Millenium are legătură cu comemorarea unui mileniu de la aşezarea poporului maghiar pe aceste meleaguri.

Programul de vizitare este cuprins în intervalul 10.00-13.00 de Miercuri până Vineri dar numai seara te poți bucura de iluminare arhitecturală splendidă.

6. Parcul Rozelor

Situat în centrul oraşului, la doar câțiva pași de malul râului Bega, Parcul Rozelor reprezintă o altă atracție de renume a Timişoarei. De fapt, s-ar putea spune că faima Timişoarei de oraş al parcurilor sau oraş al trandafirilor este în mare măsură datorată acestui parc.

Amenajat în anul 1928, Parcul Rozelor a schimbat numeroase nume, înfățisări și suprafețe. Astăzi, singurul lucru pe care îl mai are în comun cu vechiul rozariu cunoscut peste mări și țări este numărul soiurilor de trandafiri, peste 1200. Timişoara sărbătoreşte începând din anul 2009, „Ziua Trandafirului”, în fiecare ultimă zi de joi a lunii mai. 

Uriașul amfiteatru amenajat în interiorul acestui parc este un alt motiv care transformă Parcul Rozelor într-o destinație populară. Pe scena acestuia se desfăşoară anual festivaluri în aer liber, precum StudentFest (Festivalul Studenților) în luna iunie, Festivalul Inimilor în luna iulie, sau Festivalul de Operă şi Operetă la sfârşitul lui august sau Ruga Timişoarei, la mijlocul lunii septembrie. Recent, Parcul Rozelor a devenit amfitrionul unor concerte de mare anvergură. Trupe românești precum Voltaj sau Pheonix dar și trupe străine de renume precum Him sau Nouvelle Vague se numără printre artiștii care au concertat în această locație feerică a rozelor. Parcul este deschis de marţi până duminică între orele 8:00-22:00, iar noaptea şi în ziua de luni este închis.

Din acest punct al Timișoarei este foarte ușor să-ți continui relaxarea plimbându-te de-a lungul malului sau chiar într-o bărcuță pe Bega, poți descoperi numeroasele parcuri și oaze de verdeață sau celebrele poduri ale Timișoarei care se întind peste Bega, oferindu-ți ocazia să te bucuri de priveliști superbe. Malurile Begăi au fost refăcute și consolidate recent așa că te vei putea bucura de un drum destul de lin.

7. Muzeul Satului Bănățean

Pentru a ajunge la Muzeul Satului din Timişoara trebuie să laşi oraşul în urmă, şi la propriu, şi la figurat. Muzeul este situat în extremitatea nordică oraşului şi se întinde pe 17 hectare. Cadrul pitoresc al muzeului redat de copacii seculari ai parcului, de lacul pe care se sprijină o mică insulă cu pavilion de lemn, de poarta de lemn sculptată în stil tradițional dar și de toate elementele tradiționale care compun satul te vor convinge că a meritat drumul până aici.

Plimbarea în muzeul satului, construcțiile autentice reprezentând biserica, școala, primăria, birtul, stăzile și casele de demult te vor introduce în viața bănățenilor din secolele trecute. Te poți informa despre istoria și arhitectura fiecărui element consultând panourile explicative plasate în apropiere. De asemenea, şi interiorul caselor poate fi vizitat, unde vei putea admira ţesături populare, roţi de tors, războaie de ţesut, instrumente de olărit, unelte, obiecte împletite, oale şi farfurii de ceramică pictată dar și alte piese specifice de mobilier.

Turiștii au opțiunea să vizieze Muzeul Satului Bănăţean fie independent, fie solicitând serviciile ghidului specializat în istoria şi tradiţiile Banatului. De asemenea, pentru grupurile cu copii pot fi organizate vizite tematice care îi vor provoca să descopere viața la sat prin jocuri şi poveşti.

În incinta muzeului se găseşte şi un magazin cu produse artizanale ale meşterilor populari de unde turiștii pot cumpăra suveniruri. Tot în acest loc se organizează diverse expoziţii cu teme legate de arta populară, târguri de artizanat sau concerte şi festivaluri cu temă folclorică şi etnografică,  un prilej bun de a asculta muzică populară autentică și de a vedea dansuri tradiţionale de la sat şi portul popular.