Ați fost vreodată pe Valea Doftanei?

Valea Doftanei (în trecut, Teșila) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Teșila (reședința) și Trăisteni.

Comuna îsi trage numele de la râul omonim care o traversează. Acesta izvorăște din munții Baiului de la o altitudine de 1260 m, din Pasul Predeluș, și străbate comuna în lungul acesteia, pe o direcție nord-sud, pe o distanță de 30 kilometri, pentru ca în partea de sud a ei să formeze lacul de acumulare Paltinu.

Comuna Valea Doftanei este situată în partea de nord-vest a județului Prahova, la poalele Munților Baiului și Grohotiș (masivele cele mai vestice ale grupei Curburii din cadrul Carpaților Orientali), în zona cursului superior al râului Doftana, de la care își trage și denumirea. Este deservită de șoseaua județeană DJ102I, care o leagă spre sud de comuna Șotrile și de municipiul Câmpina, unde se termină în DN1. La nord de Trăisteni, această șosea se continuă cu un drum forestier, dar un proiect al Consiliului Județean Prahova vizează continuarea acestui drum până la Săcele (județul Brașov), de cealaltă parte a Carpaților Orientali. Din DJ102I, la Teșila, se ramifică DJ101S care duce spre Secăria și Comarnic (unde se termină tot în DN1), și DJ101T, un drum nemodernizat, care duce, prin păduri, către Bertea.

Comuna Valea Doftanei este amplasată într-un cadru natural pitoresc, cu multe valențe turistice și lipsit de surse de poluare și degradare a mediului.

Valea Doftanei se află situată în partea nordică a județului Prahova, între văile Prahova și Teleajen. Relieful muntos al acestei localități este mai accentuat către nord, unde este limitrofă cu județul Brașov. Acolo, spre obârșia Doftanei se înalță masive muntoase ca: Orjogoaia, Radela, Cucioaia, Zănoaga, Baiu Mare, Baiu Mic, Unghia Mare și Unghia Mica. Privit din depărtare, muntele Unghia Mare, cu liniile lui geometrice, seamănă cu o piramidă egipteană, împântată parcă dinadins aici în frământatul peisaj carpatin. Tot aici se înșiruie munții Pătru, Steiasa, Fundurile și o serie de „clăbucete” ramificându.se spre sud.

Pe stânga râului și ceva mai către miazăzi sunt masivele Negrașul (cu urme de izvoare minerale la poalele sale), Ciopârceni, Vârfu Mare, Secară, Carabanu, Craițele, iar pe dreapta Prislopul, Lacurile, Rusul și Floreiul. Altitudinea lor medie este de 1.600 m. În continuare, la limita sudica a comunei străjuiesc niște măguri, local denumite „gâlme”. Împădurite fiind către partea lor superioară Gâlma Secăriei (1137 m), Gâlma Crăiței și Gâlmeia (1043 m ) fac notă aparte în ansamblul perimetrului montan al localității. Astfel, vârful lor, parțial înierbat, este ușor boltit, de forma unei cupole în stil bizantin. Le lipsește stridența pantelor amețitoare de pe alte meleaguri, în timp ce ele inspiră privitorului totodată măreție, calm și echilibru. Prin nota ceasta caracteristică, ele se armonizează cu însăși baza largă, accesibilă a teraselor prin care îsi poartă undele râul Doftana.

Râul Doftana traversează localitatea în lung. Izvorând din munții Gârbovei, el parcurge o distanță de circa 50 km până la confluența cu râul Prahova, spre sud de Câmpina. Pe acest traseu, Doftana își sapă albia în munții Baiului și Bădilei, primind o seamă de afluenți, începând de la izvor, pe stânga Negrașul, Cucioaia, Mogoșoaia, Ermeneasa, Ghimpoasa, Valea lui Vlădișor, Păltinoasa și Purcaru. Pe dreapta își aduc apele: Mușița, Orjogoaia, Prislopul, Floreiul, Braăeasa și Secăria.

Este de la sine înțeles că bazinul hidrografic al Doftanei prezintă o importanță vitală pentru locuitorii comunei, iar în plus, constituie și principala sursa de alimentare cu apă a județului Prahova. Cu întreaga sa rețea de afluenti, râul Doftana beneficiază de o apă socotită de primă calitate; puritatea ei este unanim apreciată de turiștii ce se abat prin Valea Doftanei, protejată climatic de brâul muntos din jur, larg deschisă și însorită, cu o temperatura moderată în orice anotimp. De aici decurg interesante posibilități de înscriere a Văii Doftanei între traseele turistice.

Prezintă într-adevăr atracție depresiunea Teșila – Trăisteni, în care șerpuiește învolburată apa râului, numeroasele izvoare și fântâni răcoritoare în miez de vară, pajiștile, ademenitoare prin verdeața lor din grădini și livezi, aerul ozonat, specific locului. Numai câteva zile de vacanță în mediul robust din Valea Doftanei – veritabil liman de liniște și reconfortare – au un miraculos efect asupra organismelor slăbite, obosite de încordarea muncii fizice și intelectuale.

Valea Doftanei e o zonă extrem de frumoasă și mai puțin aglomerată decât zona din imediata apropiere, Valea Prahovei. Nu e chiar în inima munților, dar îți oferă câteva peisaje frumoase și la care poți ajunge foarte ușor, atât cu mașina, cât și pe jos. Sunt și câteva drumuri forestiere pentru pasionați, putând ajunge astfel spre Brașov printr-un drum ocolitor. Sau de la Brașov.

Partea frumoasă e că Valea Doftanei e foarte la îndemână pentru mulți oameni. Dacă stai în zona Bucureștiului îți ia cam două ore să ajungi acolo. Sunt cam 120 de kilometri. Dacă stai în zona Brașovului cam o oră. Iar din zona Mureșului faci cam tot atât cât de la București. Deci e o zonă extrem de accesibilă pentru oamenii din centrul și Sudul țării.

Și-i frumoasă. Are ceva aparte. Deși nu-i așa de spectaculoasă ca zonele cu peisaje montane, odată ce străbați valea te întâlnești cu tot felul de peisaje deluroase care au farmecul lor. Iar tot traseul îl faci paralel cu Râul Doftana, care la final se varsă în Barajul Paltinu. Un alt loc frumos. Apa din baraj are o culoare asemănătoare cu cea a turcoazului. Și cu puțin curaj puteți să vă plimbați pe ea cu un caiac.