Cetatea Făgăraș – al doilea cel mai frumos castel din lume

Nu știu dacă aveați această informație. Cetatea Făgăraş este al doilea cel mai frumos castel din lume, potrivit unui clasament realizat de Hopper, un site dedicat planificării călătoriilor, şi prezentat de publicaţia Huffington Post.

În clasamentul celor mai interesante zece castele din lume, recomandate persoanelor care apreciază arhitectura, pe primul loc se află Castelul Neuschwanstein din Germania, în stil romantic-renascentist, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pe un deal accidentat aflat deasupra satului Hohenschwangau, de lângă Füssen (în sud-vestul Bavariei). Devansată de edificiul din Germania, Cetatea Făgăraş, situată pe locul al doilea, „reprezintă una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăţi feudale din Europa de Est”.

„În trecut, castelul a fost pivotul puterii regionale. În timpul secolului al XVII-lea, cetatea a fost extinsă, reflectând bogăţia locului”, se arată în materialul publicat pe huffingtonpost.com.

Centrul unuia dintre cele mai mari domenii din Transilvania, care la 1632 cuprindea 62 de sate, cetatea Făgăraşului a fost, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi mai cu seamă în secoul al XVII-lea, reşedinţă nobiliară şi princiară importantă.

Construirea unui punct fortificat la Făgăraş trebuie pusă în legătură cu poziţia sa strategică – la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu şi Braşov şi în vecinătatea Ţării Româneşti (de a cărei istorie a fost legată), stăpânirea cetăţii dovedindu-se foarte importantă pentru voievozii şi principii Transilvaniei. Ştefan Mailat şi Gaşpar Becheş au folosit-o ca piesă de sprijin în lupta pentru tronul Transilvaniei, Mihai Viteazul a considerat-o ,,cetate de scaun”, principele Gabriel Bethlen i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia în modernizarea fortificaţiilor, iar Mihail Apafi o va transforma, datorită poziţiei sale întărite, în reşedinţă princiară.

Aici, în cetatea Făgăraşului s-au ţinut între 1670 şi 1691 11 Diete şi 18 delegaţii (reuniuni mai restrânse), în timp ce la Alba Iulia 15 Diete şi 3 delegaţii. Primele ştiri documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră sunt din 1455, când este menţionat un ,,castelan”, iar în anul următor Iancu de Hunedoara, scriind braşovenilor, aminteşte de ,,cetatea noastră Făgăraş”. 

După stăpânirea de aproape un veac a domnilor munteni, Matei Corvin decide, în 1467, ca Făgărașul să rămână posesiune regală. După ce a fost o vreme în stăpânirea Universităţii săsești și a unor nobili, ţinutul și cetatea Făgăraș vor trece în posesia voievozilor și a principilor Transilvaniei. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, cetatea și domeniul Făgărașului devin din dominium regal domeniu princiar.

Începând cu Sigismund Báthory, principii Transilvaniei au dat cetatea și domeniul drept dotă principeselor: rezidând aici lungi perioade de timp, Maria Christierna, Ecaterina de Brandenburg, Zsuzsana Lórántfi sau Anna Bornemisza au încercat să le administreze cât mai bine, prin instrucţiuni care priveau economia domenială sau cetatea. Călătorii străini ai secolelor XV-XIX – diplomaţi ai Curţilor regale europene, misionari sau simpli trecători – au fost impresionaţi de frumuseţea și monumentalitatea ei.

Nicolaus Olahus o considera cea mai întărită cetate din sudul Transilvaniei, iar pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt, la mijlocul secolului al XVII-lea, scria că este „una din cele mai de seamă cetăţi ale Transilvaniei, însuși pașa i-a dat asalt de mai multe ori în războiul din urmă, dar a trebuit să se retragă cu pierderi”.

Asaltată și atacată de nenumărate ori, cetatea Făgărașului, cu un sistem defensiv bine închegat, nu a fost cucerită niciodată, din 1500 și până la mijlocul secolului al XIX-lea fiind identificate 15 asedii ale cetăţii.

După 1696 a devenit garnizoană a armatei austriece, apoi maghiare (după 1867) și române (după Marea Unire din 1918), iar între anii 1948-1960 a fost transformată în închisoare comunistă.

Între 1918 şi 1948 a fost garnizoană a armatei române. Din 1918 până în 1923, aici a fost lagăr pentru ruşii albi, presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut pentru aceştia.

În anul 1939, polonezii şi-au găsit în cetate un refugiu. 

Între anii 1948-1960, cetatea Făgăraşului a fost transformată în închisoare pentru deţinuţi politici, iar după anul 1960, cetatea va fi dezafectată şi vor începe vaste lucrări de restaurare care au vizat redarea aspectului de castel fortificat din perioada de glorie a secolului al XVII-lea. 

Măreaţă şi impunătoare, cetatea Făgăraşului, pe care Nicolae Iorga o considera una din ,,podoabele ţării”, îşi aşteaptă liniştită ,,recunoaşterea îndrăzneţelor fapte ale trecutului”.