Vinurile româneşti îşi caută locul pe piaţa mondială de profil, iar producătorii autohtoni au înţeles că trebuie să mizeze pe soiurile locale de struguri. Astfel, cramele pun un accent crescând pe soiuri tradiţionale precum Fetească neagră, Fetească regală, Negru de Drăgăşani, Tămâioasa românească, Crâmpoșia sau Busuioaca de Bohotin.
Statisticile de specialitate la nivel mondial, din 2016, clasează România pe locul al zecelea în topul ţărilor cu suprafaţa de viţă-de-vie cultivată pentru producţia de vin, după Spania, China şi Franţa, Italia, Turcia, SUA, Argentina, Iran şi Chile.
În ceea ce priveşte producţia de vin, ţara noastră este al treisprezecelea producător de vinuri, cu 3,3 milioane de hectolitri, în 2016, potrivit Organisation of Vine and Wine (OIV). Pe primele trei locuri sunt Italia, Franţa şi Spania, urmate de SUA, Australia, China, Africa de Sud, Chile, Argentina, Germania, Portugalia şi Rusia.
Crâmpoşia este soi autohton de viţă-de-vie, prezent în cultură cu mult înainte de invazia filoxerei și care se identifică, practic, cu podgoria Drăgăşani.
Pe de o parte, soiul a contribuit la prestigiul podgoriei, iar pe de altă parte, Drăgăşani a impus Crâmpoşia ca pe unul dintre cele mai valoroase soiuri româneşti.
Un mare specialist în vinuri, profesorul I.C. Teodorescu, spunea, în volumul „Viile noastre” încă din anul (1935), că: „Precum nu se poate concepe Bourgogne fără Pinot, Rin-ul fără Riesling, Tokay fără Furmint, Bordeaux fără Cabernet Sauvignon, tot aşa, la noi, nu se poate imagina Cotnarul fără Grasă, Nicoreştii fără Crăcană (Băbeasca neagră) şi Drăgăşanii fără … Crâmpoşie.”
Izvoarele istorice atestă cultura viţei-de-vie pe aceste meleaguri încă de pe vremea geto-dacilor, ceea ce confirmă faptul că Drăgăşani este cea mai veche podgorie din Oltenia. Deşi nu există dovezi scrise cu privire la originea exactă a Crâmpoşiei, se poate spune că soiul este la fel de vechi, datând tot de pe vremea geto-dacilor, în baza faptului că se identifică cu podgoria de origine. În sprijinul acestei ipoteze vine şi afirmaţia profesorului Teodor Martin, coordonatorul volumului ”Struguri de masă” (1974): ”Soi autohton… se apreciază a fi foarte vechi, ca unul din puţinele soiuri dacice, care au supravieţuit peste veacuri”.
Se cultivă, în prezent, numai pe teritoriul românesc, cu precădere în podgoria Drăgăşani, şi răzleţ în câteva centre viticole din podgoria Dealu Mare.
Crâmpoşia era cunoscută şi sub denumirea Cârloganca, în Judeţul Romanaţi (una dintre unităţile administrative ale României dinainte de 1950), după comuna Cârlogani, localitate situată în sudul podgoriei Drăgăşani. În prezent, i se mai spune, îndeosebi în Oltenia, Cârlogancă şi Băldoaie. În podgoria Dealu Mare i se mai spune Ciolan.
Fiind un soi autosteril (florile viţei nu pot crea rod cu polen propriu), el a fost cultivat în sortiment biologic cu soiul românesc Gordan, care este un bun polenizator, localnicii adăugând, ulterior, Braghina şi Tămâioasa românească, cele patru soiuri constituind vechiul sortiment al podgoriei Drăgăşani, până la filoxeră (1884): Crâmpoşie 30%, Gordan 30%, Braghină 30% şi Tămâioasă românească 10%. De aici provine binecunoscuta zicală: ”Crâmpoşia dă tăria, Braghina aduce spuma, Gordanul umple butea şi Tămâioasă dă aroma”.
Strugurii de Crâmpoşie sunt de mărime mijlocie spre mare, sunt conici şi aripaţi, cu boabele rare pe ciorchine. Pot rămâne pe butuc până la supramaturare, pentru că, având boabe cu pieliţa groasă, sunt rezistenţi la atacul mucegaiului sau al insectelor. În acest fel, strugurii de Câmpoşie ajung la o concentraţia în zaharuri de până la 200 g/l. Crâmpoşia este folosită şi pentru producerea strugurilor de masă, cu un aspect frumos, cu boabe tari, crocante şi bogate în zaharuri.
Vinurile obţinute din soiul Crâmpoşie se caracterizează prin prospeţime şi fructuozitate, păstrând aroma strugurilor din care provin. Au un conţinut moderat de alcool, între 9-12% vol., şi o aciditate destul de ridicată, ceea ce le recomandă pentru obţinerea vinurilor spumante.
În 1972, un grup de cercetători de la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole Drăgăşani a omologat un soi nou, numit Crâmpoşie selecţionată, obţinut prin fecundarea liberă a vechiului soi Crâmpoşie, notează site-ul www.muzeuldragasani.ro.
Crâmpoşia selecţionată dă producţii mari, de 16.500 kg/ha. Strugurii soiului Crâmpoşie selecţionată nu mai prezintă aceleaşi caracteristici pentru strugurii ce se consumă în stare proaspătă, ci sunt destinaţi doar obţinerii vinului. Vinurile albe obţinute din acest soi sunt, de regulă, seci, echilibrate, fructuoase. Au o tărie alcoolică situată între 11-12% vol. şi pot constitui şi ele materie primă pentru obţinerea spumantelor.
Vinul obţinut din soiul Crâmpoşie selecţionată este inclus în sortimentul de bază al podgoriei Drăgăşani, unde a înlocuit vechiul soi românesc Crâmpoşie. Este, totodată, cultivat şi în alte podgorii, la Murfatlar-Medgidia, Panciu, Odobeşti etc., întâlnindu-se doar pe teritoriul României.
Vinurile de Crâmpoşie se armonizează cu o mare diversitate de preparate culinare pe bază de peşte, carne de pasăre şi carne de vită, dar pot fi consumate şi ca aperitiv sau în pauza dintre mese. Fiind un vin alb uşor şi răcoritor, este preferat a fi consumat în anotimpurile de vară şi de toamnă, când în meniuri predomină preparatele cu multe legume proaspete, cu carne albă de pasăre, peşte şi brânzeturi.
Podgoria Drăgășani a devenit atracție turistică după ce personalități renumite au cumpărat domenii și conace cu încărcătură istorică și le-au renovat și modernizat. Crama cu blazon și pensiunea „Casa Isărescu“, ce aparțin familiei guvernatorului BNR, precum și conacul Dobrușa şi domeniul vast din jurul acestuia, cumpărate de fostul ministru al justiției, Valeriu Stoica, atrag persoanele interesate de turism viticol dar și domeniul realizat de fostul primar al municipiului Drăgășani, iordache.
Județul Vâlcea ocupă locul opt pe țară după cifra de afaceri obținută din turism, fiind devansat de județe cum ar fi Constanţa, Timiş, Bihor, Cluj, Mureş, Prahova, Braşov, conform datelor statistice publicate anul trecut. Destinațiile turistice în Vâlcea sunt multiple și cu o încărcătură istorică foarte mare: Călimănești, Căciulata – cu un parc acvatic modern și cu izvoare de apă sulfuroasă; Băile Olănești, Băile Govora, Horezu – locuri unde au apărut vile și pensiuni diverse; salina Ocnele Mari, Voineasa, unde există un domeniu schiabil și multe alte locuri ce arată că Vâlcea este în expansiune, din punct de vedere turistic.
Destinație turistică: podgoria Drăgășani
La o distanță de 72 de kilometri de Craiova, pe dealurile de la Drăgășani, turismul viticol (oenoturismul) a căpătat alte valențe în ultimii ani. Cramele luxoase și conacele vechi care tronează pe Dealul Viilor din podgoria Drăgășani au fost transformate în adevărate oaze de liniște și de verdeață, unde luxul se îmbină armonios cu decorațiunile și amenajările exterioare și interioare realizate cu stil și cu mulți bani.
Zeci de hectare de viță-de-vie din soiuri nobile se întind pe dealurile de lângă Drăgășani, în apropiere de Valea Oltului, într-o zonă ce poartă denumirea de Dealul Viilor.
În vizită la Vila Dobrușa
Crama AVINCIS, privire spre viitor
Conacul familial, restaurat de arhitectul Alexandru Beldiman, păstrează influențele neobrâncovenești de la începutul secolului XX, în timp ce crama a fost concepută ca o navă situată în vârful dealului Dobrușa, perfect integrată în peisaj, cu zidurile sale placate cu calcar de Arnota, cu gazonul care urcă până pe acoperiș și cu cele trei case de lemn care străjuiesc terasa. Construcția cramei asigură calitatea vinificației, fiind construită astfel încât să țină seama de imperativele acestui proces și de circulația fluxurilor prin gravitație. O rampă de acces subteran și un tunel amplu permit comunicarea optimă cu spațiile tehnice.
Vinurile AVINCIS, expresie a terroir-ului de Drăgășani
Drăgășani are toate premisele unei denumiri de origine controlată, în manieră franceză. Podgoria Drăgășani a produs întotdeauna vinuri albe fine, răcoroase, cu o aciditate bună. Vinurile roșii din regiune, produse în principal din Cabernet Sauvignon și din soiul local Negru de Drăgășani, se bucură și ele de apreciere națională și internațională.
Situată pe malul drept al Oltului, cel mai mare afluent al Dunării din România, podgoria Drăgășani se întinde pe o lungime de 60 de km, între Subcarpații Getici în nord și Câmpia Română în sud.
Solurile dominante în podgorie sunt argilele, cu urme de calcar, de nisip, de pietriș și de marnă. Climatul podgoriei este temperat continental, cu influențe mediteraneene, principala sa caracteristică fiind echilibrul. Grație situării sale de-a lungul văii Oltului, care are un rol de echilibrare, podgoria Drăgășani se bucură de o bună umiditate, chiar și în cele mai calde luni ale verii.
Astfel, alte soiuri au fost readaptate la Drăgășani, ca urmare a unei munci riguroase de îmbunătățire a viței de vie, în cadrul Stațiunii de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație, fondată în regiune în 1936.
Din soiurile românești, se cultivă astăzi Crâmpoșia Selecționată, Tămâioasa Românească, Feteasca Regală, Feteasca Albă, Negru de Drăgășani, Novac și Fetească Neagră.
De la crama lui Stoica pornim spre Casa Isărescu, unde se află și crama cu același nume. Nu există niciun indicator rutier. Vizitatorii se pot ghida fie după coordonatele GPS, fie după indicațiile localnicilor. După indicatorul „Crama Iordache“ – un domeniu deținut de fostul primar din Drăgășani, care se trage dintr-o familie cu tradiție în viticultură – la distanță de 2-3 kilometri, în culmea de pe Dealul Viilor apare semeață Casa Isărescu. Porțile sunt deschise, iar gazda așteaptă oaspeți de seamă. Pe poarta principală se distinge un fel de pecete cu strugurii de Drăgășani, care poartă mai jos blazonul guvernatorului Mugur Isărescu, cu inițialele M. S., combinate într-un stil grafic ce amintește de însemnele vechilor boieri din Oltenia. De altfel, pe proprietate se găsește la orice pas blazonul respectiv: de la statueta din bronz de la intrarea în vechiul conac, până la candelabrul din restaurant.
În partea dreaptă a proprietății se află pensiunea „Casa Isărescu“, unde camerele sunt mari, decorate cu motive oltenești, în special cu renumitele covoare oltenești. Casa este, de fapt, un vechi conac boieresc de pe la 1950, reamenajat cu fonduri europene.
Oază de relaxare, neaccesibilă oricui
Este liniște. Dealul Viilor are o acustică aparte. Pe pietrișul din curte se aud urmele pașilor noștri. Din cerdacul conacului se observă o priveliște încântătoare, de la viile ce se văd ca niște linii drepte și până în depărtare, spre Valea Oltului. În partea din spate, vila se continuă cu un restaurant construit în ultimii ani, dar care păstrează stilul arhitectural al conacului. Pensiunea are doar șase camere, iar rezervările sunt făcute pe multe luni.
În fața porții, vizitatorii sunt așteptați cu mese și scaune modelate în fier, vopsite în alb, iar în mijlocul aleii tronează o caleașcă tot de pe timpul boierilor. Reprezentantul casei de vinuri aștepta un autocar plin cu turiști. Doar unii dintre ei rămâneau peste noapte.
De pe proprietatea lui Isărescu se vede podgoria Drăgășaniului din trei puncte cardinale. În partea stângă se află crama și locul în care vinurile produse sub brandul „Casa Isărescu“ încântă papilele gustative ale doritorilor de turism oenologic, turism care ia amploare în România.
Povestea vinului nobil
Podgoria de la Drăgășani are o istorie de 500 de ani. Vița-de-vie din soiuri nobile care crește pe dealurile scăldate de soare reprezintă o adevărată comoară pentru deținătorii de domenii viticole în zonă. Se cultivă din cele mai vechi timpuri, se transmite moștenitorilor familiilor burgheze care au avut posibilitatea să investească în zonă și cărora le-a plăcut meseria de viticultor.
Întinsă pe 16.000 de hectare, podgoria de Drăgășani este înscrisă în rândul celor 60 de podgorii renumite din România.
Indiferent de casa de vinuri care le produce, vinurile de Drăgășani au o tradiție. Fie că este vorba de vin alb, rose sau roșu, soiurile au fost medaliate de-a lungul timpului în țară și străinătate. Sunt renumite mai multe tipuri de vinuri de Drăgășani, unele cu aromă fructată, altele la fel de savuroase, cu arome de trandafiri, vanilie, stejar: Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon, Crâmpoșie și Tămâioasă Românească.
În semn de respect și de mare prețuire pentru cultivarea viței de vie de către daci la Drăgășani există un muzeu al viei și vinului. Muzeul reprezintă o împletire a mii și mii de fire ale culturii trecute cu cele prezente. După primul război mondial a existat un mic muzeu școlar al școlii de băieți din Drăgășani. În anul 1952, preotul Dumitru Bălașa și Alexandru Lița au început organizarea unei colecții muzeistice. În 1974 s-a amenajat actualul muzeu cu un specific viticol, piesele colectate fiind expuse în trei secții: secția viticolă, secția artă și secția arheologie
Cladirea a fost construita inainte de anul 1920 de catre Dumitru C. Popescu, un prosper comerciant al urbei, in stilul arhitectonic neo-romanesc, stil dominant in arhitectura romaneasca a inceputului de secol XX. De-a lungul anilor, cladirea a servit ca sediu pentru mai multe institutii. La inceput spatiu comercial, mai tarziu post local de militie, iar din anul 1974 a fost transformat in muzeu al Viei si Vinului. A fost deschis vizitatorilor abia la data de 30 aprilie 1983, director al Muzeului Judeţean Valcea fiind istoricul Sergiu Purece (1981-1992).
Muzeul cuprinde o bogata colectie de instalatii traditionale pentru prelucrarea strugurilor, dar si dovezi ale practicarii viticulturii si ale continuitatii acestei indeletniciri pe aceste meleaguri. In vitrinele muzeului pot fi observate rezultatele concursurilor internationale de vinuri de peste hotare. Sunt expuse medaliile castigate la concursul desfasurat la Bordeaux (1898) si la Expozitia Mondiala de la Paris (1900), unde vinurile de Dragasani au obtinut recunoasterea internationala, odata cu primirea Diplomei de Onoare si a medaliei de aur. Aici se regasesc vechi rasaduri de vita-de-vie cum ar fi Braghina, Gordan sau Crâmpoşia. Vinurile albe sunt si ele reprezentate prin soiurile Sauvignon, Tamaioasa, Crâmpoşie, Riesling Pinot Gris, Feteasca Alba, Feteasca Regala, dar si mostre din vinurile rosii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare si Novac.
Inceputurile sunt legate de “existenta primelor plantatii realizate de geto-daci”. Plaiurile cele mai favorabile care au condus la dobandirea unui mare prestigiu sunt situate mai ales pe malul drept al Oltului, in fata orasului Dragasani, castru si asezare romana in secolul II-III.
Numeroase documente de pe vremea lui Mircea cel Batran (1386-1418), Vlad Dracul (1346-1447), Vlad Calugaru (1481-1495), Radu cel Mare (1495-1508) etc. Arata ca toata istoria acestei zona este marcata de cultura vitei de vie si a producerii vinurilor.
Unii calatori straini, vizitand Principatele romane, impresionati de podgoriile si vinurile de aici, au lasat aprecieri elogioase. Cu privire la acestea. Neugebauer, in cartea sa “Beschreibung der Moldau und Walachei”-Breslau 1854, mentioneaza ca printre localitatile mai cunoscute in productia vinicola un loc important ocupa Cotnari, Odobesti si Dragasani.
Vinurile de Dragasani s-au bucurat de inalte aprecieri si cu prilejul unor expozitii si concursuri de vinuri organizate in tara sau strainatate. Un succes remarcabil au obtinut la Expozitia Internationala din 1887. J. Roi Chevier, in cartea sa “Ampélographie” (Paris, 1903), subliniaza ca “vinul de Cramposie din Dragasani a fost incercat pentru sampanizare la Stuttgart de catre N. Benger, dand cele mai fericite rezultate”.
Ca si alte podgorii, Dragasanii a trecut prin perioade critice. Cea mai dezastuoasa a fost cea datorata atacului filoxerei, care la Dragasani a fost semnalata in anul 1890, mai tarziu decat in alte podgorii ale tarii. Trecerea de la viticultura prefiloxerica la cea postfiloxerica a necesitat mari eforturi si schimbarea tehnologiei de infiintare si de cultura a vitei de vie.
Podgoriile Drăgăşani şi Sâmbureşti.
Sunt amplasate pe cele două maluri ale Oltului, prima în dreapta Oltului, iar cealaltă în stânga. Podgoria Drăgăşani este una din cele mai vestite podgorii, unde vechimea culturii viţei de vie „se-mpleteşte cu începuturile de istorie nescrisă a noroadelor”.
Se întinde pe aproape 60 de km de la Ariceşti până la Ioneşti, cuprinzând o suprafaţă de apoximativ 10.000 ha., amplasată pe terase si coline de o altitudine de 200-460 metrii.
Dintre centrele viticole mai importante evidenţiem pe cele de la Mitrofani, Prundeni, Zăvideni, Orleşti, Scundu, Ioneşti, Zlătărei, Stefăneşti, Lungeşti, Suţeşti, Creţeni, Goşoieni, Amărăşti, Fumureni, Uşurei si bineînţeles Drăgăşani.
Merită citate si câteva unităţi delimitate natural ca: Dealul Oltului, Colina, Dobruşa, consacrate producerii vinurilor cu denumire de origine.
Sortimentul vechi al podgoriei era compus din: Braghină, Crimpoşie şi Gordan. În prezent s-a extins foarte mult Galbena de Ardeal (Feteasca regală).
Soiurile Riesling italian si Pinot gris produc struguri din care se obţin vinuri albe de calitate superioară, foarte fine.
Podgoria Drăgăşani produce şi vinuri aromate de înaltă marcă prin cultivarea soiurilor Tămîioasă albă de Drăgăşani, Muscat Ottonel şi Sauvignon. Vinurile roşii sunt mai puţin reprezentate, unele încercări făcându-se cu Cabernet Sauvignon şi Pinot noir.
Podgoria Sâmbureşti, cu o suprafaţă de aproapte 2000 ha. a fost până nu de mult inclusă în cea a Drăgăşanilor. Este renumită ca producătoare de vinuri roşii de înaltă calitate.