În toate aşezările din Bucovina, datinile, credinţele şi obiceiurile pascale s-au dezvoltat şi menţinut multă vreme într-o formă de conservare aparte. Prezenţa sacrului în lumea pământeană se simte în Bucovina nu numai în ziua sărbătorii Paştelui, ci şi în perioada de dinainte, dar şi în cea de după.
Aici, în ţara mănăstirilor cu frescă exterioară pictată, aflate în patrimoniul UNESCO, în acest spaţiu încărcat de frumuseţe şi spiritualitate, în care satele mai păstrează atmosfera liniştită a vremurilor trecute, iar oamenii încă mai respectă „obiceiurile pământului”, poţi petrece o vacanţă cu totul specială, mai ales în preajma sărbătorilor pascale. Bucovineanul, bun, mândru, înţelept, te va trata cu ospitalitate şi căldură, te va îmbia cu bucatele lui tradiţionale şi te va ajuta să descoperi o bună parte din spiritualitatea locurilor.
Paştele este cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos, Învierea fiind, după cum spunea părintele Arsenie Boca, ”singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi”.
Perioada care precede sărbătoarea învierii Domnului este Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, perioadă caracteristică, rituală, marcată de două momente aparte: Joia Mare şi Vinerea Seacă.
În Joia Mare (Joia Patimilor), după credinţa populară, se deschid mormintele, cerul şi porţile raiului, fiind un moment în care se manifestă cultul morţilor. Femeile împart colaci, plăcinte, vase din lut sau ceramice, umplute cu apă, vin sau mâncare şi însoţite de lumânări aprinse, pentru pomenirea celor dispăruţi. La Breaza, Moldoviţa şi Poiana Stampei încă se mai păstrează obiceiul aprinderii focurilor, pentru ca spiritele morţilor să vină printre cei vii, pe la casele unde au trăit şi să petreacă împreună Paştele
Ultima zi de vineri din Postul Mare este cunoscută sub mai multe denumiri: Vinerea Mare, pentru că aparţine ciclului pascal al Săptămânii Mari; Vinerea Seacă, pentru că în această zi se ţine post negru; Vinerea Patimilor, pentru că Iisus a pătimit şi a fost răstignit într-o vineri; Vinerea Paştelui, pentru că precede marea sărbătoare a învierii Domnului, Poştele. în această zi, Aerul (pânzape care este zugrăvită înmormântarea Domnului Iisus Hristos), care simbolizează trupul neînsufleţit al Mântuitorului, este scos din altar şi aşezat în mijlocul bisericii, pentru priveghere, unde stă până la înviere.
O serie de munci gospodăreşti se desfăşoară în Săptămâna Patimilor: bărbaţii curăţă spaţiul gospodăriei, repară gardurile, ară grădina, taie lemne, iar femeile deretică prin casă, vâruiesc, spală albiturile, înroşesc sau încondeiază ouă, pregătesc alimentele rituale (pască, babe, moşi sau moşnegi, cozonaci, învârtite, plăcinte, colaci, mielul Paştilor). Este perioada în care, dominaţi de sfintele îndatoriri, dar şi temători de constrângerea tradiţiei, de ironia semenilor, gospodarii intră într-unfel de competiţie unii cu alţii, dorind fiecare ca prin tot ceea ce face să fie considerat în rând cu oamenii.
Făcută în Joia Mare sau în Sâmbăta Mare (Sâmbăta Paştelui), pasca este cea mai însemnată coptură, fără de care în Bucovina nu ar crede cineva că a sosit Paştele. Se face din făină de grâu, sub formă rotundă (în amintirea scutecelor cu care a fost înfăşat Iisus) sau sub formă pătrată (pentru că şi mormântul în care a fost înmormântat Mântuitorul a fost pătrat).
Pasca se înfrumuseţează la margini cu împletituri, iar la mijloc cu o cruce împletită sau simplă, care semnifică crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul lumii. Se fac însă şi păşti simple, fără împletituri şi fără cruce la mijloc, numai cu zimţi pe margine. Între împletituri sau între zimţi se pune de regulă brânză de vaci, mai rar de oi, sărată şi frământată cu gălbenuş de ou, zahăr, scorţişoară şi împodobită cu stafide. Păştile cu cruce diametrală se duc în ziua de Paşte la biserică, ca să se sfinţească; cele simple sunt destinate membrilor familiei, iar cele micuţe, numite păscuţe, se fac în special pentru bucuria copiilor sau pentru a se da săracilor care stau la uşa sau la poarta bisericii.
Alături de pască, care ocupă un loc privilegiat în cadrul ceremonialului slujbei de înviere, femeile mai coc de Paşte şi alte copturi, precum: cozonaci, plăcinte, babe, învârtite. Pasca se face nu numai de Paşte, ci şi de Sfântul Gheorghe, de înălţare sau Ispas şi de Duminica Mare sau Rusalii. După Duminica Mare însă şi până la Poştele viitor, pască nu se mai face.
Simboluri tradiţionale cu o profundă semnificaţie, ouăle roşii, încondeiate sau închistrite special cu ocazia marii sărbători a învierii reprezintă în plan spiritual o revoluţie, o regenerare spre binele omului. Multe legende din spiritualitatea bucovineană au învierea drept punct de pornire pentru înroşirea ouălor. Se spune că pietrele pe care le aruncau jidovii în Iisus când acesta ieşea din templu se transformau în ouă roşii sau că datina înroşirii ouălor a apărut pentru a ni se aminti chinurile îndurate de Mântuitor, sângele vărsat în timpul răstignirii. Conform unei alte legende, Maica Domnului s-a dus cu un coş cu ouă ca sâ-i înduplece pe păzitorii lui Iisus răstignit, însă pentru că aceştia au refuzat orice dialog, ea a aşezat coşul cu ouă la picioarele fiului, iar sângele care curgea din trupul lui Iisus a înroşit ouăle, moment în care Mântuitorul a zis: de acum să vopsiţi ouă roşii”.
În Bucovina, ouăle se înroşesc în Joia Mare, Vinerea Seacă şi Sâmbăta Paştelui. Se întrebuinţează de Paşte nu numai ouă roşii, ci şi de diferite alte culori: galbene, verzi, albastre. Pentru că la început se făceau numai ouă roşii, bucovinenii fac şi aşteaptă sfintele Paşte mai mult cu aceste ouă şi tot de aceea există datina de a se vorbi numai despre ouă roşii. Pe lângă aceste feluri de ouă, numite în unele părţi din Bucovina merişoare, fiindcă au numai o singură culoare, femeile mai fac, încă de la Buna Vestire, două feluri de ouă: încondeiate şi închistrite (împistrite), deosebirea între ele constând în tehnica de ornamentare.
Ouăle încondeiate se lucrează întotdeauna calde, pentru a permite o uscare rapidă a tuşului şi se folosesc pensula şi peniţa. Ouăle închistrite (numite şi „muncite” sau „necăjite”, pentru că presupun multă răbdare, atenţie şi pricepere) au ca element de bază ceara, care se transpune pe suprafaţa oului, după care urmează îmbăierea succesivă în culori. Se lucrează cu chişiţa şi se ornamentează reci, numai baia de culoare este caldă, iar când sunt gata ornamentate se pun în preajma unei surse de căldură pentru topirea cerii.
Încondeierea şi închistrirea ouălor sunt meşteşuguri care, prin măiestria combinării motivelor tradiţionale şi îmbinarea culorilor, dar şi ca urmare a influenţelor transculturale, mai ales ale populaţiei huţule, au devenit în timp o adevărată artă.
Motivele vechi, „bătrâneşti”, preluate din legendele populare („calea rătăcită”) sau din viaţa de zi cu zi („coarnele plugului”, „năframa”, „spicul de grâu”), alternează cu motivele solare („rozeta”) sau religioase („crucea”). Diferenţierea între principalele localităţi în care se practică meşteşugul încondeierii sau închistririi ouălor se face prin intermediul paletei cromatice. Astfel, roşu este specific pentru Brodina, portocaliu pentru Moldoviţa, verde, albastru pentru Ulma, negru pentru Ciocăneşti etc. Tradiţional, se foloseau culori naturale, obţinute din plante sau anumite părţi ale acestora (frunze, flori, scoarţă, rădăcini). Astăzi se încearcă din nou obţinerea culorilor naturale, însă marea majoritate a creatoarelor folosesc coloranţi chimici din comerţ.
La câteva zile după intrarea solemnă în Ierusalim (de Florii), Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt. După trei zile, a înviat din morţi. Toată această succesiune de evenimente au avut loc în numai o săptămână, cea a Patimilor, care precede Învierea.
După intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat din morţi. Duminică dis-de-dimineaţă, Iisus Hristos a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să împlinească Scriptura şi cele hotărâte de iconomia divină pentru mântuirea neamului omenesc, explică părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
Scopul acestei sărbători creştine este amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură a Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a întâmplat.
Paștele este o sărbătoare importantă pentru fiecare dintre noi. Este ziua în care toată familia se adună în jurul mesei, după întoarcerea de la Biserică. Iată 7 obiceiuri și tradiții de Paște, păstrate și acum în Bucovina!
- În Bucovina, dar și în alte zone ale țării, în Vinerea Mare, se ţine Post Negru.
2. În săptămâna dintre Florii şi Paşti, în Joia Mare, considerată Paştele Moşilor, este interzisă munca și orice activitate casnică până după întoarcerea de la biserică, de la Denii, cu lumânări aprinse.
3. După celebrarea slujbei de Înviere şi „luarea luminii”, gospodarii se întorc la casele lor, pe care le înconjoară, cu lumânarea aprinsă în mână, de trei ori, apoi îşi purifică şi animalele, presurându-le prin iesle bucăţi de pască sfinţită şi fărâme de sare mărunţită.
4. Sărbătorile pascale încep cu slujba de Înviere, cu revărsarea spectaculoasă, dinspre biserici, înspre cele mai îndepărtate gospodării ale localităţilor, a puzderiilor de licăriri de lumină, fiecare vatră de sat transformându-se, tainic şi pe neaşteptate, într-un înstelat cer terestru.
5. Vreme de trei zile, cimitirul devine centrul localităţii, fiind vizitate mormintele, cu „lumină”, apoi se dăruiesc şi se ciocnesc ouă, se dăruiesc felii de pască sau de cozonac şi se „cinstesc” păhăruţe cu băutură întru odihna celor dispăruți dintre noi.
6. În zona Cernăuţi, a rămas și acum obiceiul ca, în dimineaţa de Sfintele Paşti, după venirea de la Înviere, cu lumânarea aprinsă, se intră în grajd, la animale, ca să fie sănătoase peste an. Toţi ai casei se spală cu apă neîncepută, pusă într-un vas curat, şi doi bănuţi şi un ou roşu, ca să-i apere Dumnezeu de necazuri.
7. Tot la Paşti, cojile de ouă, folosite la făcutul cozonacului, a năgirii şi a paştii se strâng şi se dau pe o apă curgătoare, pentru a ajunge la blajini.
Iată câteva dintre argumentele pentru care ar trebui să vă propuneți să veniți de Sfintele Paști în Bucovina.