Palatul Parlamentului este indiscutabil o clădire care conduce cu gândul la fostul dictator Nicolae Ceaușescu. cel care a avut ideea construirii unui sediu administrativ al statului român de la acea vreme.

Pentru mulți străini care vizitează România cu ideea preconcepută că suntem o țară înapoiată, chiar ”bananieră”, uimirea cea mai mare este când află că această clădire, care deține mai multe recorduri de Cartea Recordurilor, este una gândită, proiectată și construită exclusiv de români, toate materialele folosite la construcția gigant fiind de origine românească. Unora nu le vine să creadă că românii au fost în stare să construiască o asemenea clădire. Iată câteva date despre această construcție:

  • a 2-a cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagon
  • cea mai grea clădire din lume
  • are un volum cu 2% mai mare decât Piramida lui Kheops
  • măsoară 270mx240m, 86m înălțime și 92m sub pământ
  • are 9 nivele la suprafață și 9 nivele subterane
  • mai mult de 1000 de încăperi
  • suprafața desfășurată peste 300.000 mp
  • are un volum de 2.550.000 mc, locul 3 în lume
  • costurile construcției: 3 miliarde euro
  • au participat peste 200 arhitecți, 20,000 muncitori, care au muncit 24h/zi, în 3 ture
  • materiale folosite: 1.000.000 mc marmură, 5.500 tone de ciment, 7.000 tone de oțel, 2.000.000 tone de nisip, 1.000 tone de bazalt, 900.000 mc esență de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000 mc de sticlă, 2.800 de candelabre, 220.000 mp de covoare, 3.500mp de piele.
  • 2 adăposturi antiatomice
  • pentru iluminatul electric, Parlamentul plătește peste 6 milioane euro anual
  • aerul condiționat consumă jumătate de tonă de freon anual
  • construit și amenajat cu materiale 100% românești (excepție ușile Sălii Unirii – lemn de mahon din Zair, primite cadou de Nicolae Ceaușescu de la omologul său zairez))
  • singura construcție din București, care garantează rezistența la un cutremur mai mare de 8 grade Richter.
  • construcția este considerată una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne.

Este important de știut cum s-a născut o asemenea construcție, ritmul intens în care s-a lucrat la edificarea ei și cât se construise în decembrie 1989, data Revoluției Române.

Oameni apropiați familiei Ceaușescu, lideri politici ai României în anii 1980, afirmă că ideea construcției a fost generată după vizita lui Nicolae Ceaușescu în Republica Democrată Populară Coreeană când liderul României comuniste, puternic influențat de construcțiile megalomanice ale liderului coreean comunist a vrut să arate întregii lumi ce este în stare să construiască poporul român. Și a pus la cale să radă un întreg cartier al Capitalei – Cartierul Uranus – cu o mulțime de mărturii istorice și de arhitectură, unele dărâmate, altele strămutate, pentru a face loc Casei Poporului. Dar să vedem ce spune istoria cosmetizată sau nu a construcției acestei clădiri.

  • după lucrările de reconstrucție ce au urmat cutremurului din 1977, apar primele idei cu privire la un nou centru civic al Bucureștiului
  • pentru a se ridica noua Casă a Republicii, a fost ales Dealul Arsenalului și a fost ștearsă de pa fața Pământului 1/5 din suprafața orașului, întreg cartierul Uranus! Importante clădiri istorice au fost dărâmate, altele strămutate. Printre cele care au fost distruse pentru totdeauna se numără: Mănăstirea Văcărești (1716), Biserica Alba Postăvari (1595 – a doua cea mai veche din București), Biserica Izvorul Tămăduirii (1785), Biserica Olteni (1696), Spitalul Brâncovenescu (1835) și multe altele. În total peste 9000 de clădiri au fost puse la pământ și au fost strămutați peste 50.000 de locuitori.
  • Lucrările de construcție au început în 1983, iar piatra fundamentală a fost pusă de Ceaușescu în 1984, an în care apar și primele forme la suprafață.
  • În 1986 structura de rezistență deja se apropie de final și se conturează volumul construcției
  • în 1987 deja se lucra la cupola de pe acoperiș
  • în 1989 se terminau lucrările de finalizare interioare ale sălii A.I Cuza, iar exteriorul era aproape gata
  • în 1990 numai 400 de încăperi și 2 săli de ședințe erau finisate, dintr-un total de 1100 de camere.
  • din 1994 aici funcționează Camera Deputaților, iar din 2004 se află și Senatul României
  • o importantă implicare și un mare progres al finalizării acestei clădiri a avut loc în timpul mandatului unuia dintre președinții Camerei Deputaților, Adrian Năstase, perioadă în care au fost achiziționate și o mare parte din operele de artă, opere ale celor mai importanți artiști români contemporani.

Proiectarea construcției a fost realizată de unm grup de arhitecți – 200 de persoane – sub coordonarea unui tânăr arhitect, Anca Petrescu, – care a avut un examen foarte de greu de dat din perspectiva colaborării cu familia Elena și Nicolae Ceaușescu. Cei doi veneau zilnic pe șantier și asistau la luarea tuturor deciziilor. Și fiindcă, Elena, și Nicolae Ceaușescu, nu aveau habar de desen tehnic, pentrua lua decizia finală, celor doi li se înfățișau machetele, cel puțin 3 variante ale aceluiași proiect din care cei doi alegeau. Machetele erau realizate în mărime naturală. Vă imaginați câtă muncă era necesară numai pentru realizarea machetelor.

Articolul continuă mai jos. Îți place?

Urmărește Colțișor de România și pe facebook

Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureștiului, în Sectorul 5, pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distanță de Piața Unirii și 20 de minute de Gara de Nord.

Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.

Ideea construirii acestei clădiri a aparținut inițial lui Carol al II-lea. în 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit însă al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea „Casei Poporului”.

Pe verticala clădirii Casei poporului se disting trei registree, care corespund totodată și unor zone funcționale distincte.

Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli și saloane monumentale, fiecare cu identitatea lui, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte.

Numele sălilor și saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România.

Dar despre interiorul Palatului Parlamentului vom vorbi într-un alt material.