Colibița – locul cu aerul cel mai curat din România

O micuţă localitate din Bistriţa-Năsăud este a doua din ţară care are aerul la fel de pur ca în Munţii Alpi. Este vorba despre Colibiţa, o viitoare staţiune, amenajată în munte, lângă un lac de acumulare. Deşi se ştia de acum câteva decenii despre proprietăţile aerului de aici, abia anul precedent s-a făcut un studiu în acest sens.

Satul transformat într-o stațiune cu renume, Colibița, se bucură de o amplasare pitorească: pe Valea Bistriței, între doi munți – Bârgău și Călimani. Satul aparține de una dintre “bârgaiele” județului – Bistrița Bârgăului, amplasată undeva în dreapta Prundului Bârgăului.

Ca sa ajungi la Lacul Colibița trebuie să străbați drumul care șerpuieste dincolo de Bistrița Bârgăului și care te conduce (preț de vreo 7 km) către o zonă sălbatică, dar frumoasă. În cale îți apare la un moment dat barajul de acumulare și, bineînțeles, Lacul Colibița. Priveliștea care ți se derulează în fața ochilor nu-i decât “o porție” de frumusețe; ca să-l străbați de jur împrejur și să-i devoalezi toată splendoarea, ai nevoie de vreo două ore cu mașina. Merită efortul, pentru că peisajul oferit de lac și de cei doi munți care-l păzesc dintotdeauna, Strunioru și Bistricioru, te lasă fără suflare.

Situat la poalele Munților Călimani, la doar 50 de kilometri depărtare de municipiul Bistrița Năsăud, lacul Colibița a devenit din ce în ce mai atractiv pentru turiștii români și din străinătate, datorită frumuseții sale virgine, aerului pur și, nu în ultimul rând, legendelor care circulă în jurul acestei zone. Localnicii susțin că există un blestem aruncat asupra lacului și că acesta își ia tribut, în fiecare an, cel puțin o viață.

Așezat la o altitudine de 800 de metri și întins pe o suprafață de 5 kilometri lungime, lacul Colibița se găsește într-un loc care, înainte de 1850, era aproape necunoscut în România, având o populație de doar 14 locuitori. în 1869, lucrurile au început să se schimbe. În acel an, oamenii din sat au amenajat o biserică și au construit un drum ce făcea legătura între Colibița și Mureșenii Bârgaului, cu scopul de a simplifica transportul de lemne din regiune.

Denumirea lacului provine, evident, de la numele localității si face referire la “colibe”, primele locuințe construite de ciobanii care s-au așezat în zonă acum câteva sute de ani și care, încetul cu încetul, au transformat acest loc pitoresc într-un stat prosper și tot mai frecventat pentru frumusețile sale naturale.

Dar turismul în regiune a început să se miște datorită unui tamplar de origine germana pe nume W. Ianitchi care, în anul 1918, a ridicat mai multe case și pensiuni pentru sașii din Bistrița ce veneau la Colibița să își petreacă vacanțele.

Turismul în zonă a luat amploare datorită proprietăților curative ale aerului, Colibița fiind recunoscută drept localitatea cu cel mai pur aer din România.

Nu doar frumusețile naturale i-au atras pe bistrițeni să vină la Colibița. Veștile despre puritatea aerului de aici au început să fie cunoscute încă din 1883, când o tânară bistrițeancă a reușit să se vindece de TBC datorită aerului bogat în ozon din această regiune. Mai mult, în localitate a existat un sanatoriu ce trata boli pulmonare, care a rezistat câțiva zeci de ani până când a fost distrus din cauza unui incendiu.

De aceste calitati impresionante ale aerului din Colibita au luat seama si membrii asociatiei “Caritatea” de la Cluj, care au pus bazele amenajarii unui sanatoriu pentru vindecarea studentilor cu afectiuni respiratorii in 1923.

Colibița este un sat din cadrul comunei Bistrița Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este așezată pe Valea Bistriței, între Munții Bârgău și Munții Călimani. Pe măsura ce parcurgi drumul dinspre Bistrița spre Vatra Dornei, intri într-un șir, parcă nesfârșit de comune, cunoscute sub denumirea de Bârgaie: Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundul Bârgăului, Tiha Bârgăului și Mureșenii Bârgăului.

Din Prundul Bârgăului, vis-a-vis de biserică, drumul ce face spre dreapta duce înspre Colibița, bineînțeles printr-o alta comună numită Bistrița Bârgăului. Majoritatea oamenilor din zona își câștigă existența din agricultură, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului.

La ieșirea din Bistrița Bârgăului drumul începe să urce șerpuind, peisajul devenind din ce în ce mai sălbatic. La vreo 7 Km de Bistrița Bârgăului, apare barajul de acumulare și lacul Colibița. Privind de la baraj nu reuești să zărești decât o parte a lacului care este destul de mare , un „mic” ocol al acestuia durând 2 ore cu mașina, bineințeles admirand frumusețile naturii ce te înconjoară, iar în zare poți zări munții ce străjuie lacul: Strunioru și Bistricioru.

Se spune că zona este blestemată de vechii locuitori…

“Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește nimic” este o vorbă dintr-un celebru film românesc. Ei bine, turismul în Colibița a crescut foarte mult și datorită legendelor controversate legate, în special, de lac.

În anul 1979, în timpul regimului comunist din România, autoritățile au hotărât strămutarea satului Colibița pe dealurile din jur, mai exact în localitatea Mita, cu scopul de a construi un lac de acumulare pe vechea localitate din vale. Lacul de acumulare era menit să alimenteze întreaga zonă cu apă.

Chiar daca inginerii și muncitorii care s-au ocupat de această lucrare au susținut că au curățat foarte bine valea, scoțând inclusiv copacii, foștii localnici sunt siguri că pe fundul lacului încă se mai găsesc clădiri ale vechiului sat.

Una dintre poveștile care circulă în zonă face referire la o veche biserică scufundată în lac. Localnicii spun că, atunci când lacul este scăzut, crucea bisericii iese la iveală.

Oamenii din Mita susțin că în lacul Colibița există pești foarte mari care atacă sau mănâncă oamenii ce se aventurează în apă. Totodată, bătrânii spun că cei care au fost obligați să-și lase casele în urmă pentru a se muta în Mita, au blestemat lacul ce avea să fie construit în zonă. Deoarece este blestemat, lacul Colibița ia, în fiecare an, tribut vieți omenești.

Legendele tulburătoare ale zonei sunt însă umbrite de frumusețea neasemuită a lacului și ale dealurilor ce îl înconjoară. Astăzi, în Colibița există o multitudine de facilități și locuri de cazare dar și restaurante tradiționale, posibilități de plimbare cu caiacul pe lac, înot, pescuit, drumeții montane și multe alte activități interesante.

Zona oferă vaste posibilități de destindere pentru iubitorii muntelui, în orice anotimp: excursii, drumeții (Tăul Zânelor, izvorul de apă minerală Borcut, trasee montane – traseu marcat de 3,5 ore pâna în Vf. Bistricioru, Castel Dracula lângă Pasul Tihuța – 1100 m alt), ciclism montan, caiac, alpinism, pescuit (păstrăv, clean, caras – în lacul Colibița), plimbări cu sania etc.

Cred că ați înțeles acum de ce lacului Colibița i se spune, pe bună dreptate ”Lacul din Munții Călimani”.