Târgu Mureș este un oraș minunat aflat în centrul Transilvaniei istorice, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș.

Orașul a fost pentru prima oară atestat documentar în 1332 sub denumirea latină Novum Forum Siculorum. În 1405, regele Ungariei Sigismund de Luxembourg a acordat orașului dreptul de a organiza târguri, iar în 1616 orașul și-a schimbat denumirea în Târgu Mureș. Orașul a primit un sprijin major în viața sa economică și socială, când a devenit casa curții supreme de justiție a Principatului Transilvania în 1754.

Avram Iancu, conducătorul Revoluției de la 1848 din Transilvania, a fost un tânăr avocat în Târgu Mureș înainte de a se implica în luptele pentru drepturile românilor din Transilvania. La recensământul din 2002 a fost pentru prima oară când populația maghiară era minoritară. Autoritățile din Târgu Mureș folosesc oficial atât limba română cât și limba maghiară fiind recunoscute oficial și folosite în educație, justitțe si administrație publică.

Municipiul Târgu Mureș oferă câteva atracții turistice demne de vizitat, cum ar fi Palatul Culturii, construit între anii 1911-1913 cu faimoasa Sală a Oglinzilor, Cetatea Medievală cu biserica reformată în incinta sa, construită între 1602-1658, Piața Trandafirilor din centrul orașului, sau Biblioteca Teleki, construită între 1799-1802, una dintre cele mai bogate colecții de obiecte culturale din Transilvania.

Palatul Culturii din Târgu Mureș este una din cele mai reprezentative clădiri ale Belle Époque din Transilvania. Monumentul, ridicat între anii 1911-1913 prin eforturile primarului György Bernády, se impune atât prin decorația interioară, cât și prin cea exterioară.

Articolul continuă mai jos. Îți place?

Urmărește Colțișor de România și pe facebook

„Să mă investească Onoratul Consiliu cu încrederea sa, cu dreptul de autoritate şi cu Sigiliul, şi eu voi construi un oraş nou.” Cu aceste cuvinte şi-a început discursul de investitură dr. Bernády György, tânărul şi talentatul primar al oraşului Târgu Mureş la 8 martie 1902. Este meritul său, într-adevăr, că oraşul caracterizat drept „locul celui mai amplu târg din Ardeal” la sfârşitul secolului al XIX.-lea, va păşi în zorii noului veac pe calea modernizării. Canalizarea, iluminatul public, construcţiile de şcoli şi clădiri publice, păstrează astăzi amintirea primarului făuritor al urbei moderne.


Din iniţiativa lui, între anii 1911 – 1913, s-a ridicat la Târgu Mureş una din cele mai reprezentative clădiri ale secessionului ardelean. Construit în maniera şcolii lechneriene, după proiectele arhitecţilor Komor Marcell şi Jakab Dezső, Palatul Culturii se impune atât prin decoraţia exterioară, cât şi prin cea interioară.

Din armonia ansamblului se desprind cu pregnanţă acoperişul din majolică de Zsolna, mozaicul monumental, realizat după planurile pictorului Körösfői-Kriesch Aladár şi basoreliefurile executate de meşterul Kallós Ede, ce domină frontispiciul, precum şi frescele aceluiaşi Körösfői-Kriesch Aladár, în interior, şi vitraliile maeştrilor Nagy Sándor şi Thoroczkai-Wigand Ede, lucrate de Roth Miksa. Decoraţiile interioare sunt din materiale autentice valoroase: impresionantul hol interior – lung de 45 m – este realizat în marmură de Carrara şi delimitat de două oglinzi veneţiene. Remarcabile sunt cele două fresce mitologice, care domină holul.

Sala mare (parter), concepută ca sală de concerte, a fost înzestrată cu o orgă construită de fraţii Rieger din Jagerndorf în 1914. Una din cele mai mari şi mai performante la data execuţiei, orga, dispunând de 4463 tuburi şi 63 registre, este şi azi în perfectă stare de funcţionare.

Din hol două scări monumentale din marmură de Carrara duc la nivelele superioare. Vitraliile din casa scărilor, reprezentând personalităţi remarcabile ale vieţii culturale şi publice contemporane, sunt lucrate în atelierul renumitului meşter Roth Miksa.

Sala mică este tot o sală de concerte, dar adecvată şi pentru serate literare, conferinţe şi alte activităţi culturale, fiind o sală multifuncţională.    

Sala oglinzilor, adevărata „perlă” a palatului, şi-a luat numele de la tripticul de oglinzi veneţiene, care o delimitează, reverberând, totodată, spaţiul.
Concepută ca sală de recepţie şi înzestrată cu mobilier adecvat, sala este decorată cu pictură murală şi cu şase vitralii inspirate din folclorul şi legendele secuieşti.
Acestea ar fi urmat să reprezinte Europa la expoziţia internaţională de artă decorativă din San Francisco, în 1914.

Cetatea Medievală din Târgu Mureș se află în centrul orașului și ocupă o suprafață de 4,3 hectare. Complexul cetății este format dintr-o incintă fortificată cu 7 bastioane unite prin ziduri.

Cetatea medievală este reconstruită pe ruinele unei cetăți distruse în 1601, în timpul lui Mihai Viteazul. În prezent, Cetatea este renovată, după un proces amplu ce a durat peste 5 ani.

În Cetatea Medievală au fost descoperite, printre altele, urmele primei fabrici de cărămidă din țară și un atelier de prelucrare a bronzului, ceea ce înseamnă că Cetatea a fost printre primele fortificații industrializate din România.

De-a lungul timpului a găzduit multe manifestări culturale, ceea ce a devenit o tradiție.

Anual se desfășoară mai multe evenimente de interes pentru locuitorii orașului precum și alte evenimente de interes pentru locuitorii orașului, manifestări ce reunesc anual peste 80.000 de participanți. În cetate se organizează evenimente ca: „Zilele Tîrgmureşene“ (în luna mai), „Festivalul Berii“ (luna mai), „Sărbătoarea Vinului și a Mustului” (în septembrie) și multe altele.

Biserica reformată din Cetatea medievală Târgu Mureș este cunoscută datorită vechimii sale, fiind un monument istoric, iar statistic privind, este al patrulea complex mânăstiresc medieval  din Transilvania. Complexul cuprinde o capelă veche, clădirea mânăstirii, biserica reformată și turnul acesteia.

Lăcașul de cult a fost ridicat în secolul al XIV-lea de către ordinul franciscan al acestui oraș, însă finalizarea a fost realizată doar în anul 1490. 

Au fost făcute săpături arheologice, iar așa au fost găsiți pereţii vechii mânăstiri, un trotuar construit din cărămidă şi o cameră a oaselor. În timpul acestor căutări a fost descoperită și o casă din secolul al XII-lea care conținea rămășițele unor oameni și ale unor animale. În perioada anului 1360, în biserica de lemn a izbucnit un incendiu care a provocat distrugerea acesteia, lucru dovedit de scrumul găsit între straturile de pământ. Terminarea bisericii din piatră a avut loc în anul 1490, iar mai târziu, aproximativ în anul 1558, a devenit biserică reformată. Aceasta este distrusă în jurul anilor 1600, din cauza invaziei turcești.

Între anii 1685 și 1693 contele Teleki Mihály finanțează lucrările de reparaţie, iar la înfăţişarea de astăzi, biserica ajunge în perioada 1785-1791.  Are o lungime de 57 de metri, şi o înălţime de 12 metri. Lăcașul de cult a găzduit 37 de adunări naţionale, urmând să se afle că înainte de acestea, în anul 1707, Rákóczi Ferenc al II-lea a fost proclamat domnitor în urma alegerilor.

Etapele de formare și descriere
Ridicarea complexului s-a realizat în trei etape, în trei perioade diferite, între 1350 și 1370. Atunci au fost ridicate mânăstirea și capela, care avea un altar cu absidă poligonală și o navă. Între anii 1370 și 1400 a apărut corul bisericesc, iar între anii 1400 și 1450 s-a finalizat construirea bisericii și a turnului. Capela a fost acoperită în stil gotic, din care fac parte și bolțile în cruce. Zidurile sunt mai înalte și subțiri, alături de contraforturile exterioare care oferă susținerea. Sacristia păstrează nemodificat stilul gotic al bolţilor şi forma ancadramentului uşii de la intrare, iar în zilele noastre este folosită pentru conferinţe sau pentru cursurile de orgă.

Adevărata valoare pentru care poartă titlul de capodoperă este corul bisericesc care are, de asemenea, o structură arhitecturală gotică. Aceasta poartă bolți mari stelare cu pânze, sculptate în relief din punctul lor de pornire, ferestrele se diferențiază în funcție de perioada de realizare care denotă faptul că aceasta a durat apoape 30 de ani. Deschiderea lor este în arc frânt, fiind împodobite cu piatră traforată. 

Aspectul interior al bisericii este rezultatul numeroaselor modificări care au fost făcute de-a lungul anilor. La intrare se poate observa balconul care este susţinut de arcade pe stâlpi, tavanul este puțin boltit și întărit cu ajutorul celor patru perechi de arcuri în relief, iar decorarea este cu stucaturi. Aceste detalii sunt rezultatul lucrărilor de refacere din anul 1790, făcute de către Anton Türk, unul dintre cei mai renumiţi arhitecţi transilvăneni ai perioadei baroce. Dintre picturi s-au păstrat foarte puţine, din cauza trecerii bisericii în posesia populaţiei reformate, în anul 1557. Acea reformă religioasă impunea biserici să nu aibă statui, tablouri și fresce religioase. 

Turnul-clopotniţă i-a fost adăugat ulterior, anînd o înălţime de 50 de metri şi fiind structurat pe patru niveluri. Ultimul nivel este cel care găzduiește clopotele, iar deschiderea este în arc frânt pe toate cele patru laturi. Forma acoperişului turnului este ascuţită, având în fiecare colţ câte patru turnuleţe mai mici. Posibilitatea ca din cauza ridicării turnului să fie necesară eliminarea unei părţi a clădirii edificiului, nu a fost exclusă de cercetători. 

Amplasarea lăcașului de cult
O putem găsi pe strada Avram Iancu numărul 2, în cadrul Cetății Medievale din Târgu-Mureș.

Biserica Reformată din Cetate se numără printre frumusețile clădirilor  medievale și se bucură de o înaltă recunoaștere. Aceasta oferă credincioșilor posibilitatea de a asista la slujbe susținute de preoți și călugări care după ordinul franciscan au venit din Transilvania pentru a predica religia reformată.

În Bătrânul Târgu Mureș, pe o stradă mai puțin circulată, se ascunde o minunăție de obiectiv științific și turistic: Biblioteca Teleki (Telekiană). Doar o bufniță stilizată, simbol al înțelepciunii, dă de gol ce se află dincolo de largile porți: una dintre cele mai valoroase biblioteci din țară.

În 1794, contele Samuel Teleki strânsese deja 40 000 de volume și pune bazele bibliotecii documentare care îi poartă numele și în prezent. După ce ridică o clădire special pentru acest scop, în 1802, contele face un lucru extraordinar: deschide o bibliotecă publică în care dă acces populației la uimitoarea sa colecție de cărți. Contele Samuel, fost cancelar al Transilvaniei, era școlit și umblat prin întreaga Europă Occidentală. Bibliofil de seamă, a strâns 40.000 de cărți, din 25 de orașe, de-a lungul a 60 de ani de activitate. Cărțile scrise în limbile latină, greacă, engleză, franceză, germană, română, maghiară sau în limbi asiatice, nu sunt simple volume întâlnite la orice librărie. Sunt cele mai importante opere științifice culese de prin Europa, scrise încă de la apariția tiparului: manuscrisul Codicele Koncz, din prima jumătate a sec. XIV, 1.000 de Biblii (printre care și prima traducere integrală a Bibliei în limba română, datând din 1688 sau în maghiară, datând din 1590), o colecție  din 1700, conținând 1308 de reproduceri de camee (podoabe cu figuri decorate in relief, folosite în principiu ca inele, la sigiliu) sau cele 67 de incunabule, scoase imediat dupa invenția tiparului, cea mai veche datând din 1500 și fiind tipărită la Bologna. Se adaugă la rețetă opere de Hipocrat, Newton, Kepler, Descartes.Toate originale.

Din 1962, Biblioteca Teleki s-a unit administrativ cu biblioteca Bolyai a Colegiului Reformat din Târgu Mureș, înființată în 1557, adăugând astfel un aport de 80.000 de volume. Motiv pentru care astazi biblioteca poartă atât numele contelui, cât și pe cel al matematicianului Farkas Bolyai. Laolaltă cu celelalte fonduri adunate în timp, întreaga colecție a bibliotecii numără astăzi peste 230.000 de volume.

Pe lângă valoarea cărților din interior și clădirea în sine este o operă de artă. Construită în stil baroc între secolele XVII-XVIII, păstrează intact mobilierul și mirosul vechi al hârtiei roase de timp, scrise încet, cu mari eforturi și cu multă migală. Aceeași hârtie, obosită dupa atâtea călătorii prin țările educate ale lumii, odihnește între rafturile mobilierului care o îmbracă ca un cufăr protector, în aceeași orânduire în care a fost așezată de la început.

Printre picturile expuse se regăsesc portretele lui Mihaly Teleki (cel care a ridicat familia în rândul marii nobilimi), ale principelui Gabriel Bethlen, contelui Ignac Batthyany, baronului Samuel von Brukenthal, laolaltă cu doua picturi cu imaginea regelui Matia. Statuile din ghips reprezintă personaje mitologice ale antichității clasice, dar și busturile de bronz ale lui Samuel Teleki și ale contesei Zsuzsanna Bethlen, soția lui Samuel, cea care a moștenit de fapt clădirea in 1788.

Un city break petrecut la Târgu Mureș este o idee foarte bună . Merită să încerci.