Ne-am lămurit în weekend-ul trecut cât de mult își doresc românii să își cunoască țara, să facă drumeții prin locurile frumoase cu care Dumnezeu ne-a dăruit din belșug. Așa că am hotărât să le facem tuturor celor iubitori de munte, de aer curat într-un loc fascinant nu departe de București. La cheile și peștera Dâmbovicioarei.
Cum ajungi la Peștera Dâmbovicioara
Aflată între Rucăr și Bran, la poalele Munților Piatra Craiului, în localitatea Dâmbovicioara, peștera este ușor accesibilă indiferent de direcția de mers. Drumul este asfaltat și în condiții bune, iar pentru a intra în Parcul Național se plătește o taxă de 2 lei de persoană. Dacă dorești, poți să lași mașina la intrarea în Parc și să faci o drumeție de 4 kilometri până la peșteră.
Cheile Dâmbovicioara
Pentru a ajunge la peșteră am trecut prin Cheile Dâmbovicioarei, iar peisajul este neverosimil de frumos… Da, peisajul este superb! Munții înalți, ce zici că ne-au făcut cărare, străjuiesc de o parte și de alta a drumului, iar râul Dâmbovicioară susură încet pe lângă stâncă… Nu aveam idee cât de frumoasă este această zonă, așa că surpriza a fost și mai plăcută!
Incursiune în Peștera Dâmbovicioara
Drumul prin chei s-a terminat destul de repede, așa că… iată-ne ajunși în fața Peșterii Dâmbovicioara. Plătim biletul de acces și-un băiețel de vreo 10 anișori ne întâmpină zâmbitor, deschizându-ne poarta către intrarea în peșteră.
“Bună ziua, eu sunt ghidul dumneavoastră și vă poftesc în peșteră!” Oarecum debusolați și surprinși de o așa primire, ne lăsăm conduși în galerii de micul nostru ghid, sorbindu-i fiecare cuvințel. Cu seriozitatea unui om mare, ne-a oferit informații științifice despre locul în care ne aflam și ne-a povestit câteva dintre legendele peșterii.
Peștera Dâmbovicioarei, este situată în zona carstică a culoarului Rucăr-Bran, una din cele mai dezvoltate din țară. S-a format în calcarele Masivului Piatra Craiului, datorită acțiunii apelor părăului Dâmboviciarei, a cărui vale se găsește la câțiva metri în aval.
Golul subteran este format dintr-o galerie fosilă slab ramificată lungă de circa 250 m, cu un traseu ușor ascendent și orientată de la SV la NE.
Este o peșteră caldă cu 10 -12 C cu o umiditate moderată străbătută de un ușor curent de aer. Din punct de vedere geografic devine cunoscută în anul 1767, cand J. Fridalsky, o citează în lucrarea ” Mineralogia Magni Principatus Transilvanie”, fiind prima peșteră din Muntenia și Oltenia semnalată într-o lucrare științifică. Fiecare colț al ei a fost botezat cu nume dintre cele mai bizare: sala dantelelor, sala liliecilor, scrisul chinezesc, orga, cerbul, umbrela…
Cercetarile recente au dus la descoperirea unei noi galerii mai greu accesibilă vizitatorilor cât și la existența unor bogate resturi fosile de Ursus Spelaeus.
Prezentare Populara sau legenda peșterii.
La intrarea în peșteră în stânga și în dreapta sunt doua galerii micuțe de aproximativ 20 m, fiecare, care sunt înfundate. Se înaintează și se poate observa formarea stalactitelor și stalacmitelor proces ce durează mii de ani, ducând la formarea coloanelor. De aici peștera se desparte în două galerii una de cca 20 m și respectiv 100 m. în galeria mică se pot vedea diverse forme create de-a lungul timpului de catre apa ce se scurge pe pereții peșterii.
Legenda spune că în această peșteră a trăit un pustnic numit Pavel, ce se ruga la un altar, mergea la masa unde mânca și scaunul unde ședea. Toate acestea sunt formațiuni calcaroase care de-a lungul timpului au căpătat diverse forme recunoscute de localnici ca forma unui cap de țap, a unei șopârle și a unei căpșuni. În galeria mare cea de 100 m se pot vedea forma unui elefant matur, unei aripi de vultur și cuibul său, două aripi de inger, pielea de șarpe, capul unui șarpe un elefant mic, un chip de diavol, un pistol, canapeaua unde stătea pustnicul Pavel și biblioteca lui de cărți, precum și cuptorașele de pâine și covrigi. În capătul galeriei se poate observa salonul de primire și sufrageria pustnicului, patul și perna lui de fulgi.
Legenda spune că în perioada primului război mondial în pesteră își găsiseră adăpostul doi haiduci celebri Fulga și Budac, care așteptau într-o nișă din interiorul peșterii ce ducea spre vârful muntelui, și jefuiau oamenii bogați ce veneau să viziteze peștera oferindu-le celor săraci. Haiducii erau foarte prietenoși cu localnicii, considerându-se stăpânii peșterii. Ei organizau nunți și petreceri cu lăutari, haiducești în sala mare a peșterii Dâmbovicioara. Ei totuși au fost trădați, și în urma luptei cu jandarmii, Budac a fost împușcat iar pe Fulga l-au arestat, și l-au trimis în închisoare.
Nu departe este satul Dâmbovicioara.
E frumos la Dâmbovicioara, ştiţi asta mulţi dintre dumneavoastră. Iar faptul că localitatea din zona Parcului Naţional Piatra Craiului a fost declarată straţiune de interes naţional.
De văzut, ai ce vedea: de la chei spectaculoase, până la păşuni alpine de vis; de la trasee turistice pe creste până la peşteri şi pinteni montani care îţi taie respiraţia; de la râuri repezi până la pensiuni primitoare.
V- a plăcut invitația noastră? Încă nu ați plecat de acasă?