Orașul-cetate Sighișoara – Perla Transilvaniei

Sighișoara este printre puținele orașe-cetate locuite din Europa și singurul conservat în cea mai mare parte dar și locuit din România.

Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea „Perla Transilvaniei”.

Planul orașului-cetate este caracteristic orașelor germane întemeiate în evul mediu târziu. Sighișoara are o imagine aparte și datorită faptului că de secole, în acest burg medieval au conviețuit în bună înțelegere români, maghiari, sași și alte naționalități, care s-au ajutat reciproc, dând naștere unei comunități multiculturale.

Situându-se în partea centrală a țării, distanțele până la principalele localități de interes economic, administrativ, cultural și turistic nu sunt prea mari: 297 km până la Bucuresti, 120 km până la Brasov, 156 km – Cluj-Napoca, 54 km – Târgu Mureș, 40 km – Odorheiu Secuiesc.

Relieful Sighișoarei, parte din vechea platformă a Marii Panonice, existentă cu sute de milenii în urmă, este tăiat în terase de curgere fără astâmpăr a apelor Târnavei și ale afluenților săi.

Micromorfologia îi conferă Sighișoarei rolul de poziție cheie pe Valea Târnavei Mari, ea fiind un punct de intersecție al principalelor drumuri prin care mai ales înaintea dezvoltării mijloacelor de transport, erai obligat să treci, fapt care explică importanța strategică a vechii cetăți, iar tranzitul comercial a contribuit la ridicarea sa economică.

Dealul Garii, Platoul Breite (Stejăriș) și Hula Daneșului, sunt locurile preferate de odihnă și agrement ale orașului. În aceste zone se practică un turism de recreere, care reconstruiește o punte de legatură între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea ca, într-un cadru nou, să se elibereze de presiunea vieții de zi cu zi.

Municipiul Sighișoara este situat în Podișul Hârtibaciului, subdiviziune a Podișului Târnavelor, parte componentă a Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

Așezarea coboară din Dealul Cetății (425 m), deal încoronat de cetatea medievală și întins dinspre NV spre SE, în mijlocul unei imens amfiteatru natural, mărginit la N de Dealul Stejăriș (524 m) și Hula Danesului, la S de Lunca Poștei care urcă spre Dealul de Mijloc (511 – 603 m), iar spre E de Dealul Brădet (524 m).

Sighișoara, oraș monument protejat de UNESCO din anul 1999, inclus pe lista patrimoniului mondial se mândrește cu o cetate medievală locuită și în prezent. Pentru prima dată în anul 1280 a fost ridicată aici o cetate. În secolul al XIV-lea sub cetate s-au stabilit mestesugari organizați în bresle puternice, care au ridicat în jurul cetății un zid de apărare din piatră, lung de 930 metri și înalt de 4 metri.

În secolul al XV lea, zidul a fost supraînalțat cu 3-4 metri, iar în următorii 200 de ani, înălțimea zidului pe alocuri atingea și 15 metri. Au fost ridicate 14 turnuri, care poartă numele breslelor care le-au ridicat.

9 turnuri se văd și astăzi, Turnul cu Ceas, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Croitorilor. Turnul Fierarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Cositorarilor. Numai există turnul țesătorilor, lăcătușilor, al dogarilor și al bărbierilor.

Turnul cu ceas, cel mai mare turn al Sighișoarei, cu cei 64 m ai săi datează din secolul XIV. Zidurile sale groase de 2,3 m au oferit siguranța necesară depozitelor de muniții, arhivei și trezoreriei orașului. Intrarea în cetate prin Turnul cu ceas era bine fortificată și aparată de trei porți.

La etajul trei se văd consolele, care ies din perete cu cca 3 m, întărind impresia de forțăreață a turnului. Etajul cinci al turnului este retras în interior cu 1,40 m, și este înconjurat de un balcon deschis. Deasupra galeriei se văd patru turnulețe care au simbolizat că orașul avea drept de judecată. Acoperișul înalt de 34 m, acoperit cu țiglă smălțuită se continuă cu două cupole, un mic glob de aur, și un stâlp meteorologic, în vârful căruia se află un cocoș, ce se rotește în bătaia vântului. Dacă îl văd cu fața spre apus, sighișorenii știu că va ploua.

Mecanismul de ceas, realizat inițial din lemn, după marele incendiu din 1676 a fost înlocuit cu unul metalic. În 1677 a fost renovat turnul, și au apărut și grupurile de statuete din lemn. Figurinele de 0,80 m, spre orașul de jos reprezintă simboluri ale zilelor săptămânii, iar spre cetate, pacea, justiția și dreptatea.

Deținătoarea Marelui Premiu Europa Nostra, acordat pentru restaurarea și consolidarea structurală și a premiului UE pentru patrimoniu, Biserica din deal a ajuns la actuala formă în decursul a mai multe secole. Construcția au fost începută în 1345, modificată în 1429 și după finisările interioare a ajuns la o formă finală în 1506. A fost reparată după fiecare stricăciune creată de fenomene naturale, sau atacuri.

Biserica are o lungime de 53 m. Turnul-clopotniță, înclinată spre sud, atinge 42 m și are guri de tragere și de aruncare. Navele laterale au fost zidite prin alăturare, nava nordică are o înălțime de 5,2 m, iar cea sudică de 3 m. Pe contraforturile masive ce încadrează nava principală se află patru statuete executate în piatră pe la 1450. Interiorul bisericii te uimește cu volumului său înalt, cu stâlpii octogonali, care se răsfiră în nervurile boltei, ferestrele înalte și înguste, steagurile breslelor și statuile în mărime naturală.

Se regăsesc aici cristelnițe, pietre funerare și altarele aduse din alte locații părăsite de credincioși, cum sunt Cund, Șaeș și Beia, dar chiar și altarul vechi de la Biserica mănăstirii din Sighișoara. Sub biserică se află o criptă cu morminte din sec. XVI-XVIII.

Picturile interioare realizate în secolul XV, au ajuns la lumina zilei mulțumită Fundației Messerschmitt din München, munca lor de restaurare a durat 8 ani, în perioada 1991-1999.

Scara acoperită sau Scara școlarilor; cu 300 de trepte a fost construită în anul 1642. A fost acoperită pentru protejarea copiilor, care urmau această cale spre liceului J. Haltrich. În urma modificărilor din 1849, au rămas doar 175 de trepte.

Turnul Cizmarilor se află la capătul de nord al zidului cetății. Datează din 1521, și a fost fortificat în 1603. În 1606 turmul îngrijit de breasla cismarilor a fost parțial distrus, dar a fost reconstruit în 1650.

În timpul incendiului din 1676 a fost distrus și reclădit în forma actuală în 1681. În fața turnului a existat și un bastion de artilerie, care a fost demolat în 1648.

Cel mai scund dintre toate turnurile această construcție are un plan hexagonal, iar pe partea sudică a acoperișului are un turnuleț de pază. Turnul astăzi găzduiește redacția Jurnalului de Sighișoara și stația locală de radio, Radio Son Sighișoara.

Turnul Cojocarilor sau Turnul Blănarilor de pe partea vestică a zidului înconjurător este unul dintre cele două turnuri de apărare a porții Törle, unde pe vremuri, în fiecare seară se făcea împărțirea turmelor.

A fost construit probabil la în secolul XV, și apărat de breasla cojocarilor. Incendiul din 1676 care a devastat aproape jumătate din localitate, a distrus și turnul, care a fost reparat, supraânălțat și a căpătat această formă. Este un turn cu bază pătrată și 4 etaje. Ultimul etaj iese în consolă, și se pot observa guri de păcură.

Biserica din fostul cartier Siechhof al orașului Sighișoara a fost construită probabil în secolul al XVI-lea. Amplasată în orasul de jos, în afara zidului de apărare, pe malul Târnavei, a făcut parte dintr-un complex format din școală, casa învățătorului și spital pentru leproși, motiv pentru care a fost cunoscută sub denumirea Biserica Leproșilor. Bolnavii nu aveau acces în biserică, preoții catolici oficiau slujba pentru ei de la amvonul exterior, amplasat pe latura vestică. Amvonul a fost folosit până în anul 1684. La sfârșitul secolului XIX, o dată cu construirea liniei ferate, spitalul a fost demolat.

Ușa amvonului a fost zidită, a fost construit corul, iar biserica a devenit luterană. Orga a fost construită în 1865 de Samuel Friedrich Binder. Acum biserica e folosită de comunitatea greco-catolică.

Turnul Fierarilor din spatele Bisericii Mănăstirii a fost ridicat în 1631 pe temeliile vechiului Turn al bărbierilor.

Masiv și scund văzut din cetate, dar impunător văzut din afara zidului, are consolele, guri de păcura și goluri de tragere, care îi conferă o decorație aparte. Etajul de sus a adăpostit remiza de pompieri.

Biserica Mănăstirii se află în vecinătatea Turnului cu ceas și a aparținut Mănăstirii dominicane construită în secolul XIII și demolată la sfârșitul secolului XIX. În locul ei a fost construit Consiliului Municipal. Din fosta mănăstire se mai conservă doar un coridor pe latura nordică. Forma actuală a bisericii datează din anul 1677. Lăcașul, construit în stil gotic are trei nave de înăltimi egale. Dimensiunile bisericii ating 44,5 m lungime și 12,6 m lățime.

Interiorul ei adăpostește o cristelniță de bronz din 1440, realizată de meșterul Iacob, și un toc de ușă, sculptat în 1570 de pietrarul Toma. Altarul și orga baroc au fost sculptate de Johann West și pictate de Jeremias Stranovius. Orga este folosită și astăzi la numeroasele concerte.

Picturile interioare au fost interzise, după adoptarea Reformei. Așadar lăcașul a fost impodobit cu strane și balcoane bogat decorate cu sculpturi și covoare orientale. 35 de asemenea covoare de mare valoare artistică din secolele XVI și XVII formează zestrea și podoaba bisericii evanghelice.

Casa Venețiană, numită astfel după aspectul exterior al ferestrelor a fost construită probabil la începutul secolului XVII. Acest aspect, adică stilul neogotic a apărut în secolul XIX, deodată cu modernizarea clădirii. Cel mai însemnat locuitor al casei a fost primarului cetății, Stephanus Mann, a cărui piatră funerară poate fi văzută în Biserica din Deal.

În ultimul timp casa a suferit o reparație completă interioară, pivnița a devenit un spațiu adecvat pentru unități comerciale. Clădirea găzduiește birurile Forumului Democrat German.

În cetatea medievală și pe străzile bătrâne putem fi copleșiți de aerele medievale ce stăpânesc orașul. Festivalul de artă medievală se desfășoară în 10 sectiuni – teatru, muzică, arte plastice, expoziții, dans, film, recital de poezie medievală, expoziție de carte, concerte pentru tineret și conferințe, presărate cu spectacole de animație stradală, concerte de seară, concerte corale, expoziție de costume medievale și cursuri de dans medieval. Sunt invitate trupe de teatru studentesti, trupe private și teatre profesioniste din țară și din străinătate.

Pentru a vedea ce înseamnă festivalul medieval iată câteva poze de la festivalurile din anii anteriori.

La Sighisoara are loc și un alt festival iubit de marele public. Festivalul Proetnica.

Pe scene și în piețele din cetatea Sighișoarei au loc spectacole de dans și muzică tradițională și contemporană, precum și spectacole de poezie și muzică folk. Opere de artă, obiecte meșteșugărești tradiționale, cărti și publicații, participarea comunităților albaneze, armeane, armene, bulgare, cehe, croate, evreiești, grece, germane, italiene, macedoneene, maghiare, poloneze, rrome, ruso-lipovene, rutene, sarbe, slovace, tatare, turce si ucrainene o varietate de culori și obiceiuri rar întâlnite. Sighișoara vă cheamă la opt zile de veselie, și distracție. Pentru a vedea ce înseamnă festivalul medieval iată câteva poze din anii anteriori.