1. Să nu pleci niciodată într-o excursie pentru care nu ești pregătit. Alege-ți întotdeauna un itinerar realizabil. Să ai în vedere mereu că în munți există pericole pe care cu precădere și înțelepciune le poți evita.
2. Să pregătești fiecare excursie amănunțit cu gândul și fapta, indiferent dacă urci singur, cu prietenii sau călăuzit. Echipamentul sufletesc trebuie să fie tot atât de bine pregătit ca și echipamentul tău material. Cu oamenii pe care îi vei întâlni pe munți să știi să te porți, însuflețindu-le încredere și căutând să-i înțelegi.
3. Nu uita când ești pe munte de educația și buna creștere pe care le-ai primit de la mama și în școală. Să nu ameninți nici ochii și nici haina vecinului tău. Dacă te întâlnești în drum cu un călător singuratic salută-l și răspunde-i la salut. Renunță la obiceiurile de mahala.
4. Să nu pângărești locurile prin care treci și să nu murdărești frumusețile naturii. Nu uita că și cel care vine după tine vrea să bea din izvorul limpede pe care tocmai acum îl tulburi. În general să nu țipi pe munte deoarece aceasta nu place nici oamenilor, nici animalelor și nici ție nu-ți face bine.
5. Dacă ești călăuză sau conducător să nu-ți manifești superioritatea asupra celor mai slabi decât tine. Posibilitățile celui mai slab să fie unitatea de măsură a excursiei. Nu uita că a părăsi un om pe munte este o crimă.
6. Să respecți cabana cum îți respecți propria ta casă. Să nu ai în cabană pretențiile pe care le ai într-un hotel de lux. Nu coborî cabana la nivelul unei cârciumi. Alege-ți cu grijă locul de dormit, dar renunță la el îndată ce vezi că alții mai obosiți sau mai slăbiți ca tine au nevoie de el.
7. Să nu furi liniștea și plăcerea altora, sau florile pe care natura le-a lăsat pentru toți. Să nu dobori sa să scrijelești pomii, numai pentru că nu știi să-ți folosești altfel puterea.
8. Să nu minți, să nu te lauzi, să nu exagerezi. Nu blestema niciodată vremea, nu înjura; respectă credințele și obiceiurile oamenilor de munte și nu începe să îți bați joc de ele. Nu uita că ești oaspetele lor, ca de altfel al munților.
9. Păstrează nepătată onoarea de turist și fii mândru că ești o părticică din această lume. Gândește-te plin de respect la cei care au așezat piatra de temelie a turismului.
10. Nu profana munții prin mania recordurilor, înțelege-le sufletul.
Pe lângă decalogul muntelui aș mai putea menționa câteva reguli de bun simț. Poate pentru unii nu trebuie dar am motive să o fac.
Aș zice cam așa:
– fără alcool pe munte. Pe lângă faptul că te deshidratează trebuie să și cobori cu sticla sau doza înapoi de unde ai adus-o. Credeți-mă, mulți nu procedează așa.
– indiferent pe unde te aventurezi, obișnuiește-te să anunți familia/prietenii/cabanierul/salvamontul unde mergi. Nu se știe niciodată când te lovește necazul.
– documentează-te bine înainte de a porni pe traseu. Am mai mers și eu la plesneală și m-am rătăcit. Not funny!
– pe munte, apa mi se pare critic de importantă. Ia cu tine mereu apă destulă.
Nu știu cine a scris decalogul muntelui, eu doar l-am pozat și l-am rescris pentru a putea fi citit de cât mai mulți.