Creasta Făgărașului este un paradis peisagistic senzațional și, în mod sigur unic în România, uneori stâncos, alteori înierbat, golaș și mângâiat de vânturi, purificat de ploi, inundat de cețuri, ori scăldat în soare, cu lacuri glaciare răcoritoare, piscuri ascuțite ce străpung norii și poteci interminabile care te îndeamnă la meditație.
Este o lume aflată mai aproape de cer, de unde noaptea poți călători cu privirea printre stele. Chiar dacă nu ești superstițios, probabil, vei deveni în timp ce vei urmări căderea perseidelor și vei realiza că nu ai în minte atâtea dorințe pentru fiecare stea căzătoare în parte.
Captivați de măreția Munților Făgăraș și de sălbăticia acestora, drumeți din lumea întreagă vin să le străbată cărările. Aici, spre deosebire de alți munți din Europa, încă se mai pot întâlni turme de capre negre ce aleargă fără teamă pe pereții prăpăstioși, urși sperioși, aflați câteodată din întâmplare pe traseu, marmote camuflate printre stâncile de aceeași culoare, și multe alte vietăți mari și mici ce sălășuiesc în pădurile bogate de la poalele muntelui.
Fiecare anotimp aduce trecătorului bucurii noi, pe culmile și văile făgărășene, însă parcă nimic nu se compară cu lunile august și septembrie, când se coc delicioasele fructe de pădure. Poți culege nestingherit afine, merișoare, mure, zmeură, toate naturale, proaspete și pline de gust. Ce mic dejun sau gustare pot fi mai sănătoase și mai delicioase?
Traversarea Crestei Făgărașului, de la vest la est sau invers, este unul dintre cele mai dificile și provocatoare trasee de lungă durată din România, având porțiuni tehnice, amenajate cu lanțuri, pentru a putea fi depășite fără a utiliza hamuri și corzi. Traseul de creastă este marcat cu bandă roșie, din apropiere de Localitatea Turnul Roșu și până în Plaiul Foii, are o lungime de aproximativ 100 de km și o diferență de nivel semnificativă, trecând prin trei din cele opt vârfuri de peste 2500 de metri ale crestei: Negoiu (2535 m), Vistea Mare (2527 m) și Moldoveanu (2544 m).
Cei dornici să respire aerul rarefiat al înălțimilor se pot abate de la traseul principal, mergând pe unele secundare, pentru a urca și pe vârfurile: Vanatarea lui Buteanu (2507 m), Dara (2501 m) și Hârtopul Darei (2506 m). Se poate ajunge și pe vârfurile Lespezi (2522 m) și Cornul Călțunului (2505 m), însă necesită timp de abatere îndelungat iar porțiunea dintre Vf. Lespezi și Cornul Călțunului este nemarcată și nerecomandată celor fără experiență în cățărare. Parcurgerea Crestei Făgărașului necesită o condiție fizică bună, formată prin drumeții anterioare.
Creasta Făgărașului este acoperită cu zăpadă o lungă perioadă din an, devenind impracticabilă din cauza pericolului de avalanșă. Clima răcoroasă din regiune menține omătul netopit pe anumite porțiuni, până în luna august. Lunile iunie și iulie nu sunt indicate pentru parcurgerea crestei deoarece vremea este instabilă, și există pericolul apariției furtunilor cu descărcări electrice. Acestea se pot forma foarte rapid, nelăsând timp drumețului să se poată retrage la adăpost.
Cea mai potrivită perioadă pentru a traversa Creasta Făgărașului rămâne sfârșitul verii și începutul toamnei, în lunile august și septembrie.
De unde este mai bine să începi traseul, de la vest la est sau de la est la vest? Partea vestică a Crestei Făgărașului este mai stâncoasă, cu lanțuri și porțiuni care mențin atenția încordată. Treptat, cu cât avansezi spre est, traseul devine mai lin, cu poteci lungi și înierbate. În concluzie, probabil că este mai bine ca, în primele zile, când organismul este odihnit, să traversezi porțiunile dificile, urmând ca în zilele când deja s-a instalat oboseala în corp, să mergi pe drumul mai ușor. Alegerea este, bineînțeles, a fiecăruia.
Pentru cei care s-au hotărât să pornească la drum, pe Creasta Făgărașului, le transmitem în cele ce urmează câteva informații utile despre:
- Punctele de interes ale traseului
- Refugiile întâlnite pe drum
- Sursele de apă existente pe Creasta Făgărașului
- Echipamentul necesar
Puncte de interes pe Creasta Făgărașului
Le vom enumera, în ordine, de la vest la est.
Lacul Avrig. Este primul lac glaciar de pe traseu. Drumeții care au o formă fizică bună, pot ajunge la el chiar din prima zi, pornind din Localitatea Turnu Roșu. În jurul său se poate campa pe iarbă, zona fiind deosebit de frumoasă datorită pereților stâncoși înconjurători. Cei care aleg să doarmă în sacul de bivuac, sub cerul liber, vor avea ocazia să privească aglomerația de stele, cu condiția ca vremea să permită acest lucru. La aproximativ două ore de Lacul Avrig, mai sus, se află Refugiul Scara.
Vârful Scara (2306 m). Este unul dintre vârfurile impresionante ale Crestei Făgărașului, deoarece pe fața lui estică par a curge, spre vale, cascade de grohotișuri. E doar o iluzie creată de imaginea peretelui descompus, din cauza condițiilor meteorologice aspre din zonă și a compoziției rocilor. De pe Vârful Scara, se coboară în Șaua cu același nume, timp de 20 de minute, pe marcajul principal, ajungându-se la Refugiul Scara.
Custura Sărății. Începe de la Vârful Șerbota (2331 m), se termină în Șaua Cleopatrei și are reputația de a fi cel mai dificil traseu marcat din munții noștri. Deși porțiunea măsoară aproximativ 1 km, imediat ce-i privești poteca, care coboară și urcă pe o creastă foarte stâncoasă și aeriană, în minte îți apar tot felul de variante ocolitoare ale traseului, doar, doar să nu ai de înfruntat necunoscutul înspăimântător. Pentru cei care se simt nesiguri, cu frica de înălțime, chiar există o rută ocolitoare a Custurii Sărății, ce merge descendent de pe Vârful Șerbota, în valea din dreapta, pe marcaj bandă galbenă și apoi urcă până în Șaua Cleopatrei, unde intersectează din nou marcajul de creastă. Totusi, deși pare dificilă, Custura Sărății este amenajată cu lanțuri ajutătoare iar, pentru a o parcurge în siguranță, este necesară atenție sporită și un minim de pricepere la cățărare, ori o persoană care să-ți indice mișcările potrivite și, eventual, poziția prizelor. Drumeții pasionați să străbată porțiuni stâncoase și expuse, vor simți că prind aripi pe acest traseu, asemeni unor vulturi, putând să “zboare” cu privirea de pe lespezile asprite de vânturi, până în adâncul văilor acoperite de grohotișuri și bolovani, ori chiar mai departe de acestea, printre păduri dese, spre poalele muntelui, până ce vor întâlni în depărtare linia orizontului. Oricât ar fi de spectaculoasă Custura Sărății, nu este indicată parcurgerea ei pe vreme nefavorabilă.
Vârful Negoiu (2535 m). Este al doilea vârf ca înălțime din Carpații românești și are forma unei piramide stâncoase impunătoare. De la înălțimea lui se poate admira, în toată splendoarea ei, Creasta Făgărașului. Sunt puține zilele în care Vârful Negoiu nu este înconjurat de nori și de vânturi puternice, iar urmele iernii se pot vedea până târziu, în august, sub forma limbilor netopite de zăpadă. În lunile iulie, august și septembrie, mulți drumeți îl urcă, unii în forță, alții gâfâind, cu ultimele puteri, deoarece ascensiunea pe Negoiu este destul de solicitantă pentru începători.
Strunga Doamnei. Traseul de creasta trecea inițial prin Strunga Dracului însă, în urma unor căderi de pietre, s-a stabilit că acesta este în continuare periculos și, de aceea, se recomandă coborarea prin Strunga Doamnei, pe banda galbenă. Strunga Doamnei este amenajată cu lanțuri ce înlesnesc coborârea abruptă și stâncoasă.
Portița Călțunului (2259 m) și Lacul Călțun ( aprox. 2130 m). Din portița Călțunului se poate admira, mai ales în lumina caldă a după-amiezii, priveliștea deosebită a Lacului Călțun, a vârfului Laițel și a Crestei Estice a Făgărașului. De aici se coboară spre lac printre bolovani, pe lespezi imense, traseul nefiind dificil. Lângă lac se poate campa sau, în măsură în care sunt locuri disponibile, se poate înnopta în Refugiul Călțun.
Lacul și Cabana Bâlea (aprox. 2045 m). În această zonă exista posibilități de cazare, de refacere a proviziilor alimentare și chiar de retragere din creastă, în caz de nevoie putând lua o mașină de ocazie. Banda roșie trece pe deasupra Lacului Bâlea, fără să-l intersecteze, așa că, cei care doresc să ajungă în zona cabanei și a lacului pot să coboare fie din Șaua Paltinului (banda albastră), fie din Șaua Caprei (triunghi albastru). Ambele variante sunt marcate, având aproximativ aceeași diferență de nivel. Din Bâlea până la Lacul Capra – aflat pe traseul de creastă, se urcă aproximativ o ora.
Lacul Capra (aprox. 2230 m). Este un loc excelent de campare, mai ales dacă cerul nu este acoperit de nori. Soarele luminează zona pe tot parcursul zilei, făcând-o perfectă pentru o zi de relaxare și odihnă. De la Lacul Capra se poate urca, opțonal, și pe Vârful Vanatarea lui Buteanu (2507 m).
Fereastra Zmeilor (aprox. 2175 m). Este o formațiune calcaroasă interesantă, creată de ploi, vânturi și, probabil, zmei , care are forma unei arcade. De aici se poate coborî timp de un sfert de oră până la Refugiul Fereastra Zmeilor.
“La trei pași de moarte” (aprox. 2170 m). Este o zonă expusă, amenajată cu lanțuri, care necesită atenție. Totuși nu este atât de dificilă pe cât s-ar deduce din denumirea ei.
Vârfurile Arpașul Mare (2468 m) și Mircii (2470 m). Cele două vârfuri au o înalțime considerabilă și sunt unite de o creastă scurtă. De pe ele se vede frumos panorama făgărășeană, lacul Podul Giurgiului și continuarea Crestei Estice spre vârfurile Vistea și Moldoveanu. Arpașul Mare este unul dintre vârfurile domoale și inierbate, pe cand Vărful Mircii are o coborâre mai abruptă, printre stânci.
Lacul Podul Giurgiului ( aprox. 2140 m). Este un lac glaciar lângă care se poate campa, dar are dezavantajul că, seara, soarele ajunge mai devreme în spatele crestelor înconjurătoare și întregul loc devine umbros și răcoros.
Șaua Podragului (2301 m). De aici se poate admira Valea Podragului, cu lacul și cabana ce-i poartă numele. Din această șa se poate coborî până la Cabana Podragu, aproximativ 200 de m diferență de nivel. Traseul nu face parte din drumul de creastă, dar poate fi folosit pentru retragere, în caz de vreme nefavorabilă.
Vârful Vistea Mare (2527 m) și Vârful Moldoveanu (2544 m). Cele două vârfuri sunt unite de o creastă stâncoasă și aeriană, amenajată cu lanțuri pe porțiunile tehnice. Acest traseu este marcat cu punct roșu și trebuie realizat dus-întors. Urcarea pe Vârful Vistea Mare este destul de solicitantă, așa că, înainte de a porni spre Moldoveanu, este binevenită o scurtă pauză. Astfel, nu mai apare nevoia de a te opri în regiunile expuse ale crestei. Uneori această zonă este intens circulată, din cauza faptului că Vârful Moldoveanu este cel mai înalt vârf din Carpații Românești. Aici se găsește și unul dintre cele mai bune locuri de admirat panorama Crestei Făgărașului. Pe Vârful Moldoveanu există o cutie metalică în care sunt adăpostite de ploi, ninsori și vreme rea, caietele în care fiecare drumeț și-a notat data venirii, numele și câteva gânduri ori emoții trăite. Deschide-l, citește și scrie la rândul tău.
Portița Vistei (2317 m). De aici, în dreapta față de creastă, pornește superbul traseu de pe Valea Rea, despre care am mai vorbit, iar în dreapta lui se zărește Lacul Iezerul Triunghiular. Se poate coborî până la lac și campa acolo sau, dacă sunt locuri la Refugiul Vistea, se poate înnopta înăuntru. Dimineața devreme, lacul este luminat de soare. Începând din Portița Vistei, traseul de creastă va fi domol până la finalul acestuia, fără zone stâncoase sau grohotișuri.
Vârful La Fundul Bandei (2454 m). Este o zonă care oferă o priveliște superbă asupra vârfurilor înierbate din jur, până înapoi spre Vistea și Moldoveanu, și asupra Lacului Urlea, aflat pe partea cealaltă a muntelui, în stânga față de traseu. De aici se poate urca pe Vârfurile Dara și Hartopul Darei, abătându-te de la traseul marcat aproximativ jumătate de oră.
Vârful Comisu (1883 m). Se află în apropiere de Refugiul cu același nume și dezvăluie o panoramă deosebită asupra Pietrei Craiului și a Lacului de acumulare Pecineagu. De pe Vârful Comisu, traseul de creastă coboară spre Cantonul Rudărița și Plaiul Foii. De-a lungul potecii prin pădure se găsesc tufe de zmeura. Din cauza defrișărilor, în zonă au fost create numeroase drumuri și, de aceea, marcajul poate fi pierdut cu ușurință, mai ales că nu mai este foarte vizibil.
Refugii pe Creasta Făgărașului
Le vom enumera în ordinea lor, de la vest la est.
Refugiul Scara (2146 m). Este primul refugiu din creastă la care se poate înnopta, însă este destul de departe de localitatea de pornire, Turnul Roșu. De aceea, este de preferat să nu se planifice rămânerea în prima noapte aici, ci lângă Lacul Avrig sau mai înainte de acesta, în funcție de condiția fizică a fiecăruia. Paturile sunt din fier și au aspect de grătar. Refugiul are o capacitate de aproximativ 10 locuri.
Refugiul Călțun (2150 m). Lângă Lacul Călțun se găsesc două refugii, cel vechi, de culoare galbenă, care este chiar lângă apa, și cel nou, de culoare verde, aflat mai sus de lac, pe poteca marcată cu bandă roșie. Refugiul nou are paturi de lemn, panouri solare, prize și este în stare foarte bună. Are o capacitate de 22 de locuri.
Refugiul Fereastra Zmeilor (2068 m). Se găsește în apropiere de creastă dar, pentru a ajunge la el, trebuie coborât din Fereastra Zmeilor, în dreapta, pe marcaj triunghi galben, aproximativ 15 minute. Paturile din fier sunt acoperite cu lemn. Refugiul are o capacitate de aproximativ 12 locuri.
Refugiul Vistea Mare (2310 m). Refugiul se găsește la jumătate de oră de coborâre de pe Varful Vistea Mare și se află pe traseul de creastă. Paturile sunt din lemn. Are o capacitate de 10 locuri.
Refugiul Sâmbetei (2196 m). Se află pe traseul marcat cu bandă roșie, chiar în Fereastra Mică a Sâmbetei. Este construit după aceeași structură ca refugiile Scara și Fereastra zmeilor. Are o capacitate de aproximativ 10 locuri.
Refugiul Zarna (1936 m). Este un refugiu in stare foarte buna, cu paturi de lemn. Are o capacitate de aproximativ 10 locuri. Mai jos de refugiu, spre sud, in vale, la aproximativ 50 de metri se afla o stana. Aici isi paste oile un om primitor si iubitor de vorba. Cei care il viziteaza nu se intorc niciodata cu stomacul gol, deoarece omul ii invita la branza fara sa le ceara nimic in schimb. Noi dupa ce am fost intampinati cu atata bunatate, a doua zi, cand l-am zarit trecand cu oile pe langa refugiu, i-am daruit la randul nostru niste batoane de ciocolata, iar el le-a primit bucuros. Asa-i frumos in viata, daca ii poti face un bine cuiva, sa-i faci si, din putinul tau, sa dai si altora.
Refugiul Curmatura Bratilei (2122 m). Refugiu mic, sub forma de iglu, cu paturi din fibra de sticla. Din pacate in interior pot dormi doar 2-3 persoane deoarece restul paturilor sunt dezafectate. Se afla chiar in Curmatura Bratilei, pe traseul de creasta.
Refugiul Berevoiescu ( 2262 m). Refugiul nou se afla dincolo de Varful Belia Mare (2295 m), in stanga traseului. Este sub forma de iglu mic, cu paturi din fibra de sticla. Are o capacitate de 6-8 locuri. Refugiul vechi se afla in dreapta traseului si se vede din poteca, insa nu mai este folosibil.
Refugiul Comisu (1865 m). Refugiu mic, sub forma de iglu. Are o capacitate de 6-8 locuri. Se gaseste in apropiere de Varful Comisu, pe poteca marcata cu banda rosie.
Este bine sa tinem cont ca, in refugiile montane, au prioritate cei care se afla in dificultate, din diferite motive, si nu cei carora “le este greu” sa-si campeze cortul, chiar daca acestia din urma au ajuns primii! Deci, nu va lasati acasa cortul, ori sacul de bivuac, in ideea ca veti dormi in refugii! De asemenea, chiar daca ghinionul face sa gasiti refugiul neingrijit si plin de gunoaie, puteti sa daruiti putin din timpul vostru pentru a face ordine si curatenie, sau cel putin sa nu lasati in urma voastra resturi peste cele deja existente.
Surse de apa pe Creasta Fagarasului
Le voi enumera in ordine, de la vest la est. Le puteti urmari pe harta de la sfarsitul articolului. Lista izvoarelor nu este completa, insa va poate fi de folos daca doriti sa carati mai putina apa pe traseu. Un filtru de apa pentru drumetie este util celor care doresc sa se asigure ca apa este suta la suta curata sau celor care doresc sa o filtreze direct din lacuri. In lipsa acestuia apa izvorata direct din pamant ar trebui sa fie potabila, fiind filtrata natural.
Fantana cu apa potabila din Localitatea Turnul Rosu. Se gaseste chiar inainte de intrarea in traseu, pe drumul asfaltat.
Izvorul amenajat de la Troita. Se afla putin mai inainte de Manastirea Turnu, pe drumul forestier.
Izvorul de sub Vf. Chica Fedelesului. Apa izvoraste din pamant. Este vizibil din poteca.
Izvorul de sub Varful Suru. Apa izvoraste din pamant. Este vizibil din poteca.
Izvoarele de langa Lacul Avrig. Unul este in dreapta traseului de coborare spre lac, iar celalalt in stanga, dar mai jos. Noaptea se pot identifica dupa susuratul lor iar ziua se vad potecute spre ele. Ambele izvorasc din pamant.
Izvorul de sub Refugiul Scara. Se gaseste mai jos de Refugiul Scara, pe valea din dreapta fata de traseu. Se coboara aproximativ 50 de metri. Apa izvoraste din pamant. De aici pana la Lacul Caltun nu sunt alte surse de apa, iar drumul este foarte solicitant.
Izvorul de la Lacul Caltun. Se coboara pe traseul spre Piscul Negru (marcaje: cruce albastra, triunghi albastru) aproximativ 150 de m si, chiar inainte de indicatorul de bifurcatie a traseelor, exista un loc unde apa izvoraste din pamant. Mai exista posibilitatea de a gasi apa si pe peretele Lespezilor, in spatele refugiului vechi, unde se zaresc stancile umede. Eu am preferat varianta din vale.
Izvorul din Saua Paltinului. Se gaseste in stanga potecii, chiar la inceputul urcarii in Saua Paltinului.
Izvorul din apropiere de Saua Caprei. Se afla la coborare din Saua Caprei, inainte de lac, pe drumul de creasta.
Izvoarele din stanca inainte de Fereastra Zmeilor. Curg pe peretele stancos, din stanga traseului, cu aproximativ un kilometru inainte de Fereastra Zmeilor.
Izvorul de la Lacul Podul Giurgiului. Din dreptul lacului se urmeaza poteca care ocoleste lacul prin stanga, timp de doua minute, pana ce se ajunge la locul in care apa izvoraste din pamant. Este ultimul izvor inainte de urcarea pe Varful Moldoveanu, iar urmatorul este abia in zona Lacului Iezerul Triunghiular. In iulie si, uneori, la inceput de august poate fi acoperit cu limbi de zapada.
Izvoarele de deasupra Lacului Iezerul Triunghiular. Se coboara in Valea Rea, pe traseul marcat cu triunghi rosu care coboara spre lac. Cam la jumatatea traseului dintre Portita Vistei si Lac, spre dreapta, se desprinde o potecuta firava, nemarcata. Mergand pe ea, la aproximativ cinci minute se intalneste izvorul. O alta posibilitate ar fi coborarea din dreptul Refugiului Vistea, spre Valea Rea, pana se intalnesc grohotisurile pe panta abrupta si inierbata. Urmarindu-le pe acestea in jos se va gasi si izvorul. Eu am preferat prima varianta, deoarece mi s-a parut mai accesibila.
Izvorul din apropiere de sub Varful Galbenele. Dupa saua Galbenele se coboara in vale, vreo 30 de m, spre zona cu balti. Baltile sunt adapate de un izvor aflat putin mai sus de ele.
Izvorul din Fereastra Mare a Sambetei. Chiar din Fereastra se coboara putin, cam 20 de m, pe valea din dreapta traseului, pana se intersecteaza o potecuta ce merge pe curba de nivel, pe peretele drept al vaii. Izvorul se afla la aproximativ 100 de m, pe aceasta carare nemarcata.
Izvorul din Curmatura Zarnei. Din dreptul Refugiului se coboara aproximativ 50 de m, pe valea din dreapta. Izvorul se gaseste in apropiere de stana, asa ca este bine sa-ti faci simtita prezenta din timp pentru ca ciobanul sa-si linisteasca cainii.
Izvorul de langa Varful Zarna. Este situat pe traseu, chiar inainte de varf. Izvoraste din pamant.
Izvorul din apropiere de Refugiul Berevoiescu. Este situat chiar langa poteca, intre refugiul vechi si refugiul nou. Este de preferat sa luati apa cat sa va ajunga pana la izvorul din apropiere de Plaiul Foii, deoarece, pentru a ajunge la izvorul Comisu, este necesara o abatere destul de mare de la traseu.
Izvorul din apropiere de Refugiul Comisu. De la refugiu se coboara pe traseul de creasta pana se zareste spre stanga o poteca printre brazi, marcata cu triunghi albastru. Se merge pe triunghi albastru aproximativ 400 de m, pana ce se intalneste izvorul.
Izvorul din apropiere de Plaiul Foii. Se gaseste pe drumul forestier care duce de la Cantonul Silvic Rudarita, la Plaiul Foii. Se afla pe partea dreapta a drumului, la aproximativ 3 km inainte de Plaiul Foii.
Echipamentul necesar pentru parcurgerea Creastei Fagarasului
Cea mai buna perioada a anului pentru traversarea Crestei Fagarasului este la sfarsitul verii si inceputul toamnei, in lunile august si septembrie, cand vremea este stabila, fara furtuni imprevizibile cu descarcari electrice, iar limbile de zapada din traseu s-au topit, eliberand potecile. Iarna inzapezeste destul de repede meleagurile fagarasene, transformand cararile simple in zone foarte riscante. Clima de pe Creasta Fagarasului nu se compara cu cea existenta la deal sau la ses. Aici, chiar si in timpul verii, noaptea, temperaturile scad pana la limita inghetului, iar ziua, ploile reci, norii umbrosi si vanturile puternice te pot aduce in pragul hipotermiei, in lipsa unui echipament adecvat. Alegerea echipamentului se face in functie de conditiile meteorologice, conditiile din traseu si de necesitatile individuale. De exemplu, daca sunt anuntate zile ploioase se vor lua suficiente haine de schimb, daca pe traseu inca se intalnesc limbi de zapada, se vor adauga in rucsac si coltarii, persoanele mai friguroase isi vor lua un sac de dormit mai calduros etc. Avand in vedere ca va fi carat in spate timp de 4-7 zile, este esential sa fie cat mai usor si mai simplu de organizat. Rucsacul meu, fara apa, nu a depasit 11 kg. Am sa prezint, in cele ce urmeaza, o lista cu echipamentul pe care l-am folosit in traversarea Crestei Fagarasului, in luna august. Puteti imbogati sau simplifica lista aceasta dupa trebuinta.
- Rucsac de 45 litri (+ husa impermeabila, in caz ca pelerina de ploaie nu acopera si rucsacul)
- Harta si traseele incarcate intr-o aplicatie GPS
- Cort sau sac de bivuac (il prefer pe al doilea datorita greutatii scazute)
- Izopren sau saltea gonflabila
- Sac de dormit (temperatura de confort la 0 grade)
- Doua randuri de haine care se usuca rapid, din material sintetic (sosete, lenjerie, tricouri). Hainele purtate pot fi spalate zilnic, puse la uscat si inlocuite cu cele din rucsac.
- Doua bluze de polar subtiri (sau una groasa)
- Pantaloni pentru vant, ce pot fi suprapusi peste colanti (sunt utili in serile si diminetile racoroare sau daca una dintre perechi se uda de la ploaie se va imbraca cea uscata)
- Jacheta subtire pentru vant, cu gluga
- Pelerina de ploaie (sunt preferabile cele care acopera si rucsacul)
- Caciula sau buff si palarie de soare care se leaga sub barbie (altfel o va lua vantul de pe cap)
- Bocanci de drumetie si slapi sau sandale pentru refugiu (daca bocancii se uda de la ploaie, se vor usca cu glezna in jos si talpa in sus, iar branturile se vor scoate. In tot acest timp se vor folosi slapii)
- Bete de trekking (optional)
- Trusa de igiena personala (de preferat produse care sa nu afecteze mediul)
- Servetele, hartie igienica
- Recipiente pentru apa (minim 2 litri) si, optional, filtru de apa pentru drumetie
- Tacamuri, briceag si, optional, cana metalica, oala, aragaz cu butelie, bricheta
- Medicamente, vitamine si minerale
- Saci de gunoi
- Crema cu factor de protectie solara (este obligatorie pentru prevenirea arsurilor cauzate de soare, la altitudine mare)
- Lanterna frontala si baterii
- Sfoara pentru rufe si clesti
- Aparat foto, telefon mobil, baterii externe, incarcatoare
- Carte, jurnal, pix, creion (in functie de pasiunile fiecaruia)
- Buletin, portofel.
V-am impartasit din experienta unui om indragostit de natura, munti si locuri salbatice, de vreo 15 ani incoace, – Georgiana Modrescu – fara a avea o calificare in domeniu.
Sperăm ca acest articol sa va fie de folos, sa va usureze traseul pe Creasta Fagarasului, astfel incat sa va bucurati cat mai mult de natura, de peisaje, de o viata sportiva si plina de aventuri. Daca aveti informatii suplimentare si noutati legate de traseu, refugii, echipament etc., le puteti scrie in rubrica de comentarii. Carari cu soare! Traiti-va visele!