Mănăstirea Ciolanu este principalul complex monahal din județul Buzău.
La această mănăstire s-a refugiat din calea turcilor, în 1589, Doamna Neaga, soţia lui Mihnea Turcitul
Mănăstirea Ciolanu este cea mai veche aşezare monahală din judeţul Buzău atestată documentar încă din secolul al XVI-lea. Are două biserici, situate la o distanţă de o sută de metri între ele, biserica veche, cu hramul Sf. ”Gheorghe”, fiind ridicată de Doamna Neaga, soţia lui Mihnea Turcitul.
Numele de Ciolanu provine, cel mai probabil, de la oasele unor sihaştri care au fost descoperite în zonă. Potrivit legendelor, aici s-ar fi refugiat câţiva călugări scăpaţi din Bizanţul ocupat de turci, în secolul al XV-lea.
În timpul unei invazii, Doamna Neaga, împreună cu cei cinci copii ai săi, s-ar fi refugiat în vatra de sihăstrie ce funcţiona aici. Unul dintre copii a murit şi, după toate probabilităţile, ale lui sunt oasele care au fost găsite, după mult timp, îngropate în dreapta vechiului lăcaş. La început, biserica era fără turle şi fără pronaos.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Din legendele păstrate de oamenii locului, se zice că doamna Neaga, fiind retrasă în Cetaţuie, lăcaş de sihăstrie aflat pe culmea unui deal din imediata vecinătate a mănăstirii, atunci când unul dintre copiii săi a murit şi neavând unde să-l îngroape, l-a înmormântat în vale, la călugării pustnici ce erau pe vremea aceea. În memoria copilului, a zidit monahilor o bisericuţă cu un zid foarte solid, împrejmuită cu un alt zid, asemenea unei cetăţi, ale cărui ruine au fost vizibile până în secolul al XVIII-lea.
De-a lungul timpului biserica a fost reparată, în 1764, iar după incendiul din 1854 a fost rezidită. În cimitirul Bisericii „Sf. Gheorghe” se găseşte mormântul lui Nicolae Teodorescu, marele pitar, întemeietorul Şcolii de Zugravi de la Buzău şi unchiul lui Gheorghe Tattarescu.
Biserica din vale, lăcaş cu hramul „Sf. Petru şi Pavel” şi „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită de episcopul Chesarie, la 1828. Pictura interioară a fost făcută de elevii şcolii lui Nicolae Teodorescu.
După incendiul din 1855, biserica a fost reparată şi rezugrăvită. Icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă au fost făcute de Gheorghe Tattarascu, comanditarul fiind stareţul mănăstirii.
În curtea mănăstirii care reuneşte cele două biserici se găsesc şi două fântâni cu cupolele pictate de pictori renumiţi ai Şcolii de Subţire de la Buzău. O parte din clădirile actuale ale stăreţiei au fost construite în secolul al XX-lea.
La Ciolanu există şi un muzeu unde pot fi admirate obiecte de cult şi vesminte religioase.
Mănăstirea adăposteşte multe dintre icoanele pictate de Tattarescu, nepot al lui Nicolae Teodorescu Pitarul, cel care a zugrăvit biserica mare şi care a condus şcoala de pictură de la Buzău, la jumatatea secolului XIX.
Aici se mai află o icoană bizantină, realizată la Athos, care îl infăţişează pe Sfântul Gheorghe precum şi o copie, din 1925, a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, de la Dălhăuţi.
Din Grecia, în jurul anului 1830, au fost aduse la Ciolanu moaştele mai multor sfinţi, care se află într-o raclă, depusă în biserica mare. Astfel, mănăstirea se bucură de ocrotirea Sfinţilor Gheorghe, Mercurie, Pantelimon, Haralambie, Trifon, Eftimie, Ignatie, Acachie, Neofit şi Parascheva.
Mănăstirea a fost reînviată de Vasile de la Poiana Mărului
Demn de menţionat că un străin avea să redea Mănăstirii Ciolanu strălucirea spirituală pierdută. Recent canonizatul Vasile de la Poiana Mărului, „de neam din Malo-Rusia”, a adus aici, în 1763, o duzină de monahi moldoveni şi munteni. A ales acest număr deoarece marele stareţ, reorganizatorul vieţii monahale din zona Buzăului, considera că numarul 12 este ideal pentru a închega o obşte puternică şi unită a călugărilor. Anul 1766 a apărut în arhivele mănăstirii ca ultim reper al Evului Mediu, atunci mănăstirea beneficiind de un tardiv hrisov domnesc. Apoi, Ciolanu a dispărut aproape un secol din scriptele istoriei scrise, perioadă în care obştea fusese risipită.y