În Ținutul Buzăului sunt multe locuri cu vulcani noroioși. Unii dintre aceștia dau naștere lavelor de noroi, pe când alții generează mici explozii, complet inofensive, dar care imită la o scară mică erupțiile vulcanilor. Partea cea mai bună este că, fie că-i vorba de conuri sau de caldere, ori de vulcani mari sau de vulcani liliputani, poți vedea erupțiile cu ochii tăi!
Iubitorii de drumeţii în natură au parte în judeţul Buzău de numeroase atracţii, iar Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mici, Pâclele Mari şi La Fierbători sunt în fruntea listei cu opţiuni. Nu mulţi ştiu însă că în aceeaşi zonă se află încă un platou cu vulcani noroioşi, Pâclele de la Beciu, care sunt cei mai activi.
Natura a înzestrat dealurile şi munţii din Curbura Carpaţilor cu minuni unice, iar Vulcanii Noroioşi din judeţul Buzău sunt printre ele.
Pe glob, sunt aproximativ o mie de astfel de fenomene, dar în Europa sunt foarte rare. România, prin rezervaţia naturală din Buzău, se poate lăuda cu singurii vulcani noroioşi miniaturali din Europa. Savanţii spun că impropriu sunt numiţi vulcani, pentru că prin conuri nu erupe magmă fierbinte, ci un noroi sedimentar rece.
Ce sunt de fapt acești vulcani?
Sunt formațiuni create de depozitele de gaze naturale. Acestea, la adâncimi de peste 3000 de metri, trec printr-un sol argilos în combinație cu apa din pânza freatică. Practic, apa amestecată cu argila ajunge la suprafață fiind împinsă de aceste gaze naturale. și astfel, la exterior, se creează acele bule de nămol care ne fascinează și ne amuză pe noi atât de mult.
Fenomenul este într-adevăr foarte rar, astfel de vulcani noroioși fiind răspândiți pe tot globul mai mult sub ape. În Europa astfel de fenomene sunt foarte rar întâlnite la suprafață, motiv pentru care Vulcanii Noroioși de la Buzău reprezintă un mare punct de atracție vizitat anual de mulți turiști europeni sau chiar de pe alte continente. Peisajul selenar este fără doar și poate unul spectaculos, locația devenind de multe ori gazda diverselor ședințe foto sau filmări pentru reclame și filme (contra unei taxe, bineinteles).
Aspectul acesta selenar al întregului platou este dominat de culoarea gălbui-albicioasă a noroiului uscat și de lipsa totală a vegetației. Din loc în loc se ridică formațiunile conice care au luat naștere prin scurgerea constantă de noroi. Peisajul este completat de bolboroselile nămolului din craterele vulcanilor.
În rest… peisaj arid, aspect saharic, soare stralucitor.
Rezervaţia Vulcanii Noroioşi are patru locuri în care se manifestă acest fenomen: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici şi Beciu. Cei mai cunoscuţi sunt Pâclele Mari, care acoperă 15 hectare, declaraţi rezervaţie geologică în 1955, şi Pâclele Mici, întinşi pe 10 hectare, care au fost incluşi pe lista monumentelor naturii în 1924. Aceştia din urmă sunt cei mai vizitaţi pentru că accesul la ei este mai uşor.
Mai puţin cunoscuţi sunt Vulcanii noroioşi de la Beciu, situaţi în centrul judeţului Buzău, în Depresiunea Policiori din Subcarpaţii de Curbură, pe raza comunei Scorţoasa. Arealul Pâclelor de la Beciu este mult mai mic decât al celor de la Paclele Mici şi Mari sau de la Fierbători, în schimb ei sunt cei mai activi.
”Sedimentele depuse au o culoare alb-albăstruie, care contrastează spectaculos cu vegetaţia din zonă, în parte lacustră, dând impresia unui mic gheţar acoperit de zăpadă proaspătă. Arealul vulcanilor de la Beciu este mult mai mic decât al celor de la Paclele Mici şi Mari sau de la Fierbători, în schimb ei sunt cei mai activi, nervozitatea lor fiind vizibilă din secundă în secundă.
Pâclelele de la Beciu sunt situate la o altitudine de 280 m şi au o suprafaţă mică de aproximativ 20×40 m. Obiectivul din punct de vedere peisagistic îl constituie relieful creat prin erupţiile de pastă argilo-marnoasă şi remodelat continuu de ploi. Din cauza noroiului foarte lichid, conurile sunt puţin înălţate.
Locaţia este situată pe aliniamentul Berca – Pâcle – Beciu – Arbănaşi, dezvoltat în pânza subcarpatică pe o lungime de aproximativ 30 km. Accesul la vulcanii de la Beciu este puţin mai dificil, dar nu imposibil. ”Înainte cu câţiva zeci de metri de pensiunea Pâclele Mari, de lângă vulcanii noroioşi cu acelaşi nume, se urmează la stânga un drum de ţară, cu atenţie accesibil şi autoturismelor de oraş, şi după 3,5 km, trecând şi prin satul Beciu, se ajunge, înainte de platoul de la Arbănaşi, unde există un parc arheologic industrial, cu instalaţii de foraj şi conducte petroliere vechi de un secol, în faţa unei frumoase poieni, pe dreapta, în care tronează singuraticii vulcani”.
Pe traseul dintre DJ102F (Valea Sărăţelului) – DJ203K (Valea Slănicului) peste cumpăna apelor reprezentată de Dealul Balaurului, pe drumul iniţial asfaltat Policiori – Pensiunea Vulcanii Noroioşi şi apoi terasat pentru maşini petroliere Pensiunea Vulcanii Noroioşi – Sat Beciu – Tabăra Arbănaşi – satul Mărgăriţi din comuna Beceni.
Lungimea parcursă de la Pensiunea Vulcanii Noroioşi până la intersecţia din comuna Beceni este de 12 km. Are două porţiuni ceva mai dificile, una între releul de la Arbănaşi şi Tabăra Arbănaşi unde sunt serpentine cu grad destul de mare de înclinare şi pietriş destul de mare care alunecă sub roţi şi una unde terasamentul este îngustat în sud-estul localităţii Beciu.
La fel de ascunse privirilor turiştilor sunt şi Fierbătorile, aflate la aproximativ doi kilometri deasupra localităţii Berca, bine mascate de pădure. Locul, numit de localnici La Fierbatori, este mai puţin cunoscut, neavând renumele pe care îl au platourile de la Pâclele Mari, Pâclele Mici.
Citeste mai mult: adev.ro/pcgdux