E toamnă și, implicit vremea excursiilor frumoase de weekend în locuri tulburătoare din România. Și fiindcă Munții Apuseni sunt depozitarii unor adevărate minunății vă invităm astăzi într-o viitoare destinație de weekend.
Asta vă vom purta cu ochii minții, cu informații și cu imagini tulburătoare la unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din România. Astăzi vă vom purta către rezervația speologică Peștera Scărișoara, aflată în perimetrul Parcului Natural Apuseni.
Peștera Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România și al doilea cel mai mare ghețar din lume, după cel din Slovacia. Ea este situată pe valea Arieșului Mare la 32 km amonte de Câmpeni. Deși data exactă a descoperirii peșterii nu este cunoscută, prima mențiune a ei datează din 1847.
Aceasta se află la 1.165 metri altitudine, măsoară 750 de metri în lungime și 110 de metri în adâncime. Ghețarul are o vechime de aproximativ 4.000 de ani, cu o suprafață de 5.500 de metri pătrați, 80.000 de metri cubi în volum. În timpul verii, temperatura ajunge la 1 ° C și gheața începe să se topească, dar în timpul iernii câțiva centimetri de gheață se adaugă înapoi la partea de sus a ghețarului. Cel mai vechi strat de gheață se află în partea de jos – în vârstă de peste 4000 de ani.
Povești locale susțin că Scărișoara a fost locuit de un dragon vechi, cunoscut de localnici ca Șolomăț. La fiecare An Nou, în Ajun, o fecioară era răpită de dragon și ascunsă în palatul său de gheață din interiorul peșterii.
O altă credință populară spune că în spatele formațiunii numite “La Brazi”, au existat două bazine de apă cu puteri miraculoase; oricine a îngenuncheat în fața lor și și-a pus o dorință, aceasta i se îndeplinea după ce persoana lua o gură de apă și atâta timp cât dorința rămânea secretă.
Peștera Scărișoara s-a format în timpul glaciațiunii când munții în care este situată erau acoperiți de zăpadă și gheață.
Peștera, având decât o singură deschidere, în partea de sus, face să se formeaze astfel curenți de aer între suprafață și peștera care îngăduie păstrarea gheții.
Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar – Ocoale – Dobrești. Este formată în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghețari – Ocoale. Nu se cunoaște data exactă când a fost descoperită peștera. Cea mai veche mențiune asupra peșterii este făcută de A. Szirtfi în 1847.
Dacă urci pe cărările de munte din apropierea comunei Garda de Sus (din județul Alba), până la baza peșterii – aflată la 1.165m altitudine –, oriunde te vei uita în jur vei vedea același peisaj minunat: păduri de conifere, multă vegetație, flori de munte, râuri formând pe alocuri mici cascade și liniste, multă liniște. Și, bineînțeles, satul moțesc.
Undeva la marginea platoului Scărișoara vei vedea peștera renumită. Accesul se face destul de ușor, mai ales că o latură a intrării este amenajată cu trepte, pentru turiști.
Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60 m, se deschide în pădurea din marginea platoului.
O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului.
Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă.
Aici se pătrunde în Sala Mare – prima încăpere – printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime.
Urmează cea de-a doua sală – Biserica. Atât le este permis turiștilor să viziteze, dar spațiul este destul de mare – măsoară 260 de metri în adâncime. Peștera este mult mai adâncă, are aproape 1.000 de metri, însă dincolo de zona accesibilă turiștilor nu pot înainta decât speologii.
Centrul de interes al peșterii îl reprezintă însă Ghețarul din Sala Mare, care acoperă o suprafață de 5.500 mp și un volum de 75.000 mc de gheață.
Este impresionant să vezi cum s-au format de-a lungul timpului stalagmitele de gheață care ating chiar și 10 metri lungime. Dacă ai văzut o dată peștera, ai putea să fii surprins și să constați că între timp au dispărut câteva stalagmite, dar s-au format altele; e un atuu al peșterii Scărișoara, mereu vie și impresionantă!
Ghețarul de la Scărișoara este important pentru știință, în primul rând, în complexul de fenomene care se datoresc prezenței gheții și structurii generale a peșterii: morfogeneza și evolutia formațiunilor de gheață, stratificarea masivului de gheață etc.
Avenul, prin flora sa variată, diferențiată pe nivele, oferă botaniștilor un interesant și permanent teren de cercetare.
Peștera este amenajată și are corp de ghizi autorizați.
Obiective turistice la Peștera Scărișoara sunt următoarele Sala Biserica, Rezervaţia Mare a peșterii, Rezervaţia Mică a peșterii, Palatul Sânzienei și Catedrala.
Deși peștera își păstrează formațiunile de gheață de-a lungul anului, este recomandat să o vizitați în lunile mai – iunie. Nu este deloc să mergeți acolo toamna, fiindcă peisajul subteran și drumul până acolo nu fac decât să te încânte. Vizita în peșteră durează aproximativ 45 de minute și se face alături de un ghid, într-un grup de cel puțin 10 persoane. Temperatura în peșteră este destul de scăzută și nu ar strica să ai cu tine o îmbrăcăminte mai călduroasă. În timpul iernii ajunge la -7° C, iar vara la +1°C.