Ați fost vreodată la Lepșa? ”Mica Elveție” din Munții Vrancei

Dacă cauți liniște și relaxare și vrei să fii departe de aglomerația marilor orașe nu ar fi o idee deloc rea să mergi la Lepșa, o frumoasă localitate aparținătoare de comuna Tulnici din județul Vrancea, undeva în Munții Vrancei. Locul este atât de frumos încât mulți s-au aventurat să-l numească ”Mica Elveție” din Munții Vrancei, motiv și pentru noi, echipa de la COLȚIȘOR DE ROMÂNIA să îți prezentăm acest minunat colțișor de țară frumoasă.

Amplasată în inima munților Vrancei, localitatea Lepșa beneficiază de un relief prielnic dezvoltării turismului montan. Stațiunea este funcțională pe toată perioada anului. O caracteristică a turiștilor care vin la Lepșa, cu familiile sau în grupuri care vor să fugă de stațiunile aglomerate și zgomotoase. Având tot ce le trebuie pentru a petrece minunate cliăe frumoase și reconfortante.

Cum ajungem la Lepșa?

Situată pe DN 2D, de-a lungul râului Putna, la circa 75 de kilometri de orașul Focșani, la 253 kilometri de București (3 ore și 40 de minute de mers cu mașina), la 140 de kilometri de Buzîu (mai mult de 2 ore de mers cu mașina) și la 152 de kilometri de Bacău (2 ore și 20 de minute de mers cu mașina), localitatea Lepșa este o veche așezare de pădurari și fermieri. Dezvoltându-se datorită localizării ideale pentru turism, stațiunea Lepșa a prins contur de câțiva ani încoace și urcă treptat în topul preferințelor de vacanță din zona Vrancea dar și din județele învecinate.

Traseul, care poate fi făcut doar cu autoturismul, iar pentru temerari şi cu bicicleta, este unul simplu plecând din Focşani-Boloteşti-Vidra-Valea Sării-Bârseşti-Tulnici-Lepşa. Lepşa este un localitate care te încântă cu peisaje pe care ţi le oferă cu generozitate fiind situată în vestul judeţului Vrancea, la intrarea în pasul Tulnici, care face legătura între Moldova şi Ardeal.

Este important de știut că localitatea Lepșa este tărâmul de legendă al Baladei Miorița. Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1400 de variante în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare . Cântecul a fost zămislit în zona sudică a Carpaților Orientali, în nordul Munților Vrancei. S-a transformat în baladă populară (în regiunile din sudul și estul țării) , în această versiune fiind socotit un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic. A fost analizat și comentat de cei mai de seamă oameni de cultură români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspirație pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini. A fost tradus în peste 20 de limbi străine. Este socotit unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești.

Localitatea Lepșa, areal al comunei Tulnici, nu este încadrată oficial în categoria staţiunilor turistice dar Lepşa a devenit raiul pensiunilor agroturistice. În ultimii 15 ani, au fost construite aici aproximativ 1.500 de vile, iar casele localnicilor au fost transformate în pensiuni primitoare.

Este important să știi că la Lepșa poți găsi foarte ușor cazare la pensiuni de patru şi trei margarete, cu saună, jacuzzi, biliard, bowling, mic dejun inclus, la preţuri de 80 de lei pe noapte pentru camera dublă, 100-120 lei pentru camera cu trei locuri şi 150 de lei pentru un apartament. Iar dacă vrei o căsuţă de vacanţă, cu baie şi televizor, pentru 100 de lei pe noapte pot sta două persoane.

În casele localnicilor care îți oferă condiții excelente de cazare și masă este cel mai ieftin. 60 de lei o cameră, iar mâncarea e sigur ca la mama acasă!

Plăcintele poale în brâu, caşul afumat sau păstrăvul învelit în cetină de brad n-or să-ţi lipsească de pe masă! Iar dacă vrei mai ieftin, chiar gratis, la marginea satului, poţi să-ţi întinzi şi cortul, în campingul amenajat. Cu condiția să te duci la Lepșa vara nu în prag de iarnă ca acum când scriem acest material despre localitatea Lepșa.

Ce poți face la Lepșa și în împrejurimi?

Reculegere la mănăstirea de maici de la Lepșa

Din centrul Lepşei, poţi urma şoseaua care urcă spre Mănăstirea de maici Lepşa, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult, construit de vrânceni în 1789.

În 1929, edificiul a ars din temelii, însă a fost reconstruit în 1931, când regele Carol al II-lea a donat primul candelabru. Mănăstirea a fost înzestrată şi cu o icoană pictată la Ierusalim, cu chipul Mântuitorului şi al Maicii Domnului şi mai multe scene biblice din istoria Vechiului şi a Noului Testament.

Cascada Putnei, monument al naturii

Tot aproape de Lepşa, dacă faci la dreapta şi dai de Cascada Putnei, un spectacol feeric al naturii care te captivează instantaneu, o zonă în care natura încă este stăpână. Cascada a fost declarată Monument al Naturii în anul 1973, atunci fiind realizate şi primele amenajări pentru vizitare.

Cascada are circa 80 de metri lungime, iar apa se strânge într-un lac cu adâncimea de aproximativ 12 metri. Biletul de intrare costă doi lei, iar până la cascadă nu trebuie decât să cobori câteva trepte.

Râul Putna şi-a croit drum de-a lungul timpului printre două stânci imense şi aşa s-a format o cădere de apă de 12 metri. Turiştii zăbovesc aici ore în şir.

Cascada Putnei are povestea ei

Se spune că un cioban care îşi pierduse oile în apropierea cascadei, le-a căutat ore în şir, până când l-a prins noaptea. Obosit, ciobanul a adormit şi, în somn, i-a apărut o lumină puternică. Când s-a trezit, norul de lumină s-a transformat într-o prinţesă frumoasă, care i-a spus că îşi va găsi oile la răsăritul soarelui. Înainte de a dispărea, i-a dăruit o pungă cu pietre preţioase. Se spune că, după miezul nopţii, o dată pe an, aici apare această femeie îmbrăcată în veşminte albe, care dăruieşte celui aflat în preajmă un pumn de diamante. Nimeni nu ştie însă care este noaptea cu pricina şi de aceea mulţi şi-au încercat norocul stând de veghe destule nopţi în timpul verii.

Cheile Tişiţei-Canionul Vrancei

De la Cascadă mergi din nou pe DN 2D şi îţi continui drumul către frumuseţile Lepşei. După numai 300 de metri dai de podul care face trecerea peste Putna şi te duce direct la Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei, o arie protejată ce se întinde pe 8 kilometri, la 850 de metri altitudine. Intrarea costă doar 4 lei, iar pentru copiii de până la 10 ani se achită jumătate din preţ.

Traseul începe din staţiunea turistică Lepsa, de pe şoseaua principală. După ce intri pe poartă uiţi de toate grijile: apele Tişiţei au modelat pietrele pe care le-au întâlnit în cale, iar malurile înalte sunt pline de copaci şi plante protejate de lege.

Poţi admira în voie floarea de colţ, considerată regina florilor, teiul sălbatic, brusturele negru, diverse specii de brazi, pini sau ferigi. Păstrăvul se zbenguie în voie în apele Tişiţei, capra neagră se fereşte, timidă, de turişti, pasărea-fluture zboară în voie din brad în brad, iar râsul, jderul, ursul brun şi lupul sălăşluiesc în zonele neumblate. Capra neagră se mai arată, dar o zbugheşte la fugă. Animalele sălbatice nu ies când trec turişti pe aici, fiindcă ele simt când e vânzoleală.

Printre frumuseţile rezervaţiei se află şi stâncile denumite popular de localnici în trecut – Căciulata de Vrancea şi Cuşma Tişiţei. Oamenii locului spun că, în trecut, Cheile Tişiţei erau traseul pe care austriecii cărau material lemnos. Dovadă stau tunelurile de la capătul rezervaţiei. „O femeie din Austria a aflat că zona are potenţial de exploataţie forestieră. Chiar înainte de anii 1900 a trimis austriecii aici să studieze terenul şi apoi au construit drumuri forestiere, chiar şi o cale ferată la un moment dat, din câte am înţeles. Datorită frumuseţilor din rezervaţie, Cheile Tişiţei sunt considerate diadema de aur a Vrancei„.

Puţin mai sus se află izvoarele de apă sulfuroasă, sănătate curată.

Cheile Tişiţei oferă un spectacol de neuitat – stânci colţuroase, arbori înalţi şi o privelişte parcă scoasă din tablouri. Cu toate astea, turiştii trebuie să fie precauţi în drumul său spre locul unde se afla formaţiunile deoarece terenul devine pe alocuri din ce în ce mai accidentat. Văile sunt înguste, cu o mare energie de relief, având pe alocuri aspect de canion.

Păstrăv în cetină de brad

După drumul lung prin rezervaţie e bine să vă trageţi puţin sufletul la Păstrăvăria Lepșa. Puteţi cumpăra peşte de aici pentru a-l găti la pensiunea în care sunteţi cazaţi: un kilogram de păstrăv viu costă 20 de lei. Anual, aici se vând 8 tone de peşte.

O delicatesă specifică zonei este hârzobul preparat de localnici, adică păstrăvul pus la saramură şi păstrat în cetină de brad.

Rezervaţia de pini de la Gălăciuc

Puţin mai jos de Lepşa turiştii pot admira o rezervaţie de conifere unică. În mijlocul unei păduri de pini aici există Tabăra Gălăciuc, cu o capacitate de peste 200 de locuri. Anual, sute de copii vin aici să-şi încarce bateriile după un an şcolar istovitor.

Tabăra a reintrat de la începutul lui 2006 în circuitul turistic, după ce Direcţia pentru Tineret Vrancea a investit aproximativ două miliarde de lei în modernizarea spaţiilor de cazare. Tabăra poate fi închiriată nu doar de elevi şi tineri ci de orice persoană care vrea să petreacă un weekend în munţii Vrancei. Preţul unei zile de cazare este de 35 de lei de persoană pe zi, iar la trei nopţi de cazare se mai oferă încă o noapte gratis. Accesul la Gălăciuc se poate face cu maşini chiar şi pe timpul iernii dar şi cu autobuzele care merg spre Braşov, Greşu sau Tulnici.

Îți facdem câteva recomandări de cazare în localitatea Lepșa:

Green Eden Lepșa.
Imediat ce treci podul și intri pe proprietate, simți ca totul e făcut cu suflet și bun gust. Totul e nou. Fiecare colțișor al pensiunii are un rost. Camerele dispun și de o terasa, perfecta pentru a admira pădurile din jurul pensiunii și a asculta susurul râului, care delimitează pensiunea de stradă. Camerele sunt curate, bine amenajate și antifonate. Gazdele sunt minunate, simți ca pentru ele nu este doar o afacere, ci pasiune.