Castelul Cantacuzino din Bușteni – un loc pe care nu ai voie să îl ocolești

Dacă mergi la Bușteni sau numai dacă ești în trecere prin localitate în drum spre o altă destinație merită să te oprești măcar pentru o oră-două la Castelul Cantacuzino.

Bușteniul este statiune turistică de interes național, situata la 135 de kilometri de București, stațiune aflată la o altitudine de 880 metri, la poalele Caraimanului.

Stațiunea este denumită și „Poarta Bucegilor”, datorită poziției sale, de aici deschizându-se numeroase căi de acces în munte, cele mai deosebite atracții fiind Piatra Arsă, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraiman – monumentul ridicat în cinstea eroilor căzuți în primul război mondial și Coștila – renumită ca si paradisul alpiniștilor.

Castelul Cantacuzino din Bușteni, de o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică, a fost construit în 1911 la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), fost ministru al României între 1899-1900, 1904-1907.

Castelul Cantacuzino  este amplasat în Bușteni, în cartierul Zamora, pe locul unei vechi case de vânătoare, ce dăinuia încă din  sec. al-XVIII-lea și care servea ca popas familiei Cantacuzino, în drumul său spre Brașov.

Castelul Cantacuzino este construit în stil neoromânesc, singurul stil ce a reînviat tradiția, a întârit originile și le-a conectat la prezent. 

Arhitectura sa este, probabil, cel mai amplu patrimoniu dat de România, culturii mondiale. Fațada este din piatră cioplită și placată la interior cu cărămidă.

De forma unui patrulater, cu latura sudică deschisă, castelul se integrează perfect în peisaj și se întinde pe o suprafață de 3148 mp, iar curtea și grădina măsoară o suprafață de 3,5 hectare. Domeniul cuprinde şi 970 hectare de pădure.​

Castelul, construit în stil neoromânesc, este înconjurat de un parc ale cărui alei te poartă spre cascade, fântâni arteziene și grotă. Edificiul a fost realizat în piatră și cărămidă după planurile arhitectului Grigore Cerchez și se întinde  pe o suprafață de 3148 mp.

Repertoriul decorativ conferă ambianței interioare un pronunțat caracter romantic. Vitraliile, stucomarmura, consolele, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată, reprezintă o măiestrie a meșteșugului artistic. Șemineele realizate din piatră de Albești, ornamentate cu mozaicuri policrome, împlinesc atmosfera de reședință boierească, sporind valoarea edificiului.

Castelul posedă o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.

Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, București; d. 23 martie 1913, București) a fost un om politic român, ales de două ori primar al Bucureștiului și numit prim-ministru al României în perioada 1899 – 1900 și în perioada 1904 – 1907. Se trăgea din vechea familie nobiliară, Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români, respectiv împăraților bizantini Cantacuzino. A studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care, a devenit consilier la Curtea de Apel București, funcție din care a demisionat la data de 4 mai 1864. 

Datorită averii sale colosale a fost supranumit „Nababul”. Din banii de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Bușteni”, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și „Micul Trianon”, în prezent în ruină.

Impresionant din punct de vedere al gabaritului, castelul se compară cu alte edificii realizate în stilul neobrâncovenesc, cum ar fi Palatul Patriarhal, complexul Peleș din Sinaia și cel de la Cotroceni.

Castelul este înconjurat de cascade, grote și fântâni arteziene și este în topul primelor castele din Romania din punct de vedere arhitectural.

În interior se remarcă  ceramica italiană, mozaicul românesc din holul principal, plafoanele originale sculptate, casetate, pictate cu motive florale, tâmplăria sculptată, balustrada din fier forjat sau din lemn, scările cu trepte realizate din marmură de Carrara, coloanele interioare cu decorațiuni în stil brâncovenesc, ușile din lemn cu tăbliile sculptate cu blazonul familiei Cantacuzino, șemineele din piatră de Albești, vitraliile deosebit de frumoase, candelabrul original din Salonul de onoare și imensa logie de pe latura vestică, cu arcade și coloane ornamentate.

Castelul Cantacuzino, cu împrejurimile sale unice și farmecul aristocratic, este locul ideal pentru orice tip de eveniment, atât pe terasă, cât și în interior. Mai multe saloane sunt disponibile la parterul imobilului și la etaj, oferind desfășurarea oricărui tip de eveniment.

În lunile de vară, corturile montate în grădina castelului le permit organizatorilor să găzduiască evenimente fastuoase, având o capacitate de 300 persoane sau chiar mai mare.

Restaurantul Canta Cuisine este conceput pentru a susține evenimente mici dar și nunți grandioase, cu meniuri din cele mai variate, în orice stil ales, de la mâncarea tradițională românească, până la mâncăruri internaționale sau preparate sofisticate din bucătăria franceză sau cea italiană.