România Misterioasă. Peștera Isverna din județul Mehedinți

Ne-am gândit să vă invităm astăzi la Isverna. O frumoasă localitate din județul Mehedinți. Loc parte rupt dintr-un minunat colț de rai căruia, pe drept cuvânt, i se mai spune și ”tărâmul legendelor din Mehedinți”.

Unele locuri mustesc de legende, ca și cum ai păși pe deasupra izvoarelor epice ale lumii, peste care Dumnezeu a presărat țărâna timpului, iar păsările au însămânțat-o cu iarba cuvintelor. Un astfel de spațiu binecuvântat este podișul carstic al Ponoarelor, locul de-i spune Canicea, un sat vechi, înglobat acum în satul mai mare al Isvernei.

Fiindcă locul are mai multe legende dintre care una foarte incitantă și legată de peștera din localitate. Bătrânii spun că în această peșteră ar fi ascunsă o comoară. Sau chiar mai multe.

Sub aspect științific, peştera Isverna este una dintre cele mai renumite rezervaţii speologice din Europa. A devenit celebră, chiar foarte celebră şi căutată de specialiștii străini, după ce faimosul explorator Jacques Yves Cousteau a realizat, prin galeriile ei, un film pe care l-a prezentat în secţiunea „Explorări ale secolului XX’ din serialul „Muzeul Smithsonian din Washington”.

În ţară, peştera a devenit cunoscută după anul 1989 când, în zonă, au început să apară nişte hărţi cu presupuse comori ascunse în adâncuri.

Situată în munţii Mehedinţiului, la altitudinea de 600 de metri, peştera Isverna este plină de mistere.

Una dintre legende  spune că împărăteasa Maria Tereza ar fi scufundat într-un lac al peşterii un depozit de argint aparţinând Imperiului Austro – Ungar.

Folclor sau nu, se spune că şi o altă comoară – tezaurul naţional al Serbiei – ar fi fost îngropat aici, în vremea în care cei doi prinţi moştenitori, Milan Obrenovici şi Mihail, îşi revendicau tronul, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cei doi prinți sârbi se certau pentru tronul patriei lor. Unul dintre ei, Milan, văzând că nu are sorți de izbândă, ar fi luat cu sine tezaurul Serbiei, cu gând să-l ducă în Polonia. Dar ajungându-l din urmă oamenii trimiși de fratele său, ar fi îngropat comoara în Peștera Izvernei și-ar fi plecat mai departe. Comoara impresionantă a Serbiei fiind transportată cu 80 de care cu poveri. Ce s-a ales de el nu se mai știe, dar de întors e sigur că niciunul dintre prinți nu s-a întors.

Alte istorii spun că în peșteră s-ar afla comoara regelui dac Decebal și-ar fi fost astfel ferită de romanii care căutau să ducă cu ei tot aurul Daciei.

De-a lungul ultimilor 150 de ani, în satele din Munţii Mehedinţiului au apărut zeci de poveşti legate de comoara sârbilor. Acestea susţin că, după ce meşterii au amenajat patru încăperi în care au depozitat-o, soldaţii i-au omorât pe meșteri pentru a păstra secretul, iar ei, la rândul lor, au fost otrăviţi şi aruncaţi într-un hău din care acum izvorăşte vâna unui izvor.

CPentru prima oară, Peştera Izverna a fost explorată de biospeologul C. N. Ionescu.

Cercetarea a  fost făcută pe o porţiune de 200 metri, a cărei descriere biologul a publicat-o în anul 1914. În anul 1951, P. A. Chappuis şi A. Winkler au făcut o descriere mai amănunţită a galeriei cercetate, iar în perioada 1964-1967, V. Decou a făcut aici cercetări de biospeologie mai amănunţite, urmat fiind, în 1973, de C. Goran care a şi reuşit să întocmească primul plan al peşterii.

În 1979, o echipă a Cercului speologic ,,Focul Viu’ , condusă de S. Roată, a recartat peştera, descoperind galerii noi, lungimea acestora fiind apreciată la 1.800 metri.

Peştera Izverna, susţin specialiştii, are cele mai multe enigme din lume.

Multe dintre aceste enigme nu pot fi descifrate nici astăzi, când există mijloace tehnice ultramoderne pentru explorări. În multe puncte există capcane, porţi din stânci care se închid şi se deschid, lăsând apa subterană să inunde galeriile, tavane şi pereţi care în aparenţă se prăbuşesc spre curioşii ajunşi în adâncuri. 

În anul 1980, Florin Paroiu şi Costel Vanau, pionieri ai scufundărilor din România, au fost primii care au străbătut tainicul Sifon Verde, lung de 50 de metri, apoi Sifonul Galben, dar nu au putut trece de Sifonul Negru, cel mai mare din România, având peste 400 metri lungime şi o denivelare/cascadă de 40 metri.

Din peşteră  porneşte izvorul carstic cu cel mai mare debit din judeţul Mehedinţi.

Astăzi, izvorul  alimentează cu apă potabilă localităţile din aval. În subteran, în galeria principală adică, se pătrunde din exterior printr-o poartă cu dimensiunile de 4×3 metri. Se escaladează câteva marmite, apoi se ajunge printr-un coridor la câteva lacuri cu apă de infiltraţie, adânci de 75 centimetri. După ce mai parcurgi în jur de 50 metri, îţi apare în cale un lac în toată puterea cuvântului, cu valuri, numit Lacul Verde, care îţi dă senzaţia că ai ajuns pe un alt tărâm, într-o lume paralelă. Pe acesta nu-l poţi străbate decât cu barca pneumatică, susţin speologii.

Nici nu știți câți au încercat să descopere comoara (comorile). Unii chiar au plătit cu viața această îndrăzneală. Peștera Isverna rămânând o mare enigmă pentru toți cei care au încercat să îi afle secretele. Peștera Isverna este un pol de mare atracție în zonă, zeci de mii de turiști venind în fiecare an aici pentru a descoperi un minunat ”Colțișor de România”.

Speologi atraşi de o forţă nevăzută, duşi în adâncuri şi înecaţi.

În ultimii 50 de ani, peştera şi-a cerut tributul. Mulţi curajoşi şi-au pierdut viaţa în adâncurile ei. Pe 15 noiembrie 2002, speologii maghiari Pazmendy Lorand (41 de ani) şi Szighety Gyorgy (37 de ani) au dispărut în adâncuri, atraşi de un miraj, o lumină palidă, ca un magnet. Când au ajuns în apropierea ei, au fost atraşi de o forţă nevăzută, duşi în adâncuri şi înecaţi. La toate acestea fuseseră martori colegii lor din grupul de speologi care veniseră de la Budapesta, Bucureşti şi Drobeta Turnu Severin ca să stabilească un nou record în materie de scufundări subacvatice în peşteră.