Vom aloca începând cu acest articol mai mult spațiu și preocupare în paginile publicației COLȚIȘOR DE ROMÂNIA Turismului Rural, fiindcă anul 2020 a fost declarat de Organizația Mondială a Turismului ca ”Anul Turismului Rural și al Dezvoltării Rurale”.

Într-una din zilele de desfășurare ale Târgului de Turism al României de la București, de la Romexpo, mai precis vineri, 21 februarie 2020, 3 organizații importante care susțin dezvoltarea și promovarea turismului rural din România – ANTREC, Fundația Amfiteatru și Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România – și-au unit eforturile și au organizat o Conferință la Romexpo – Sala Nicolae Titulescu, prilej cu care ANTREC – Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural – organizație condusă de Doamna Președinte Marilena Stoian a acordat în cadrul unei gale de premiere distincțiile ”Margareta de Aur”, pentru cele mai frumoase, mai noi și mai pline de farmec inedit pensiuni agroturistice din România. O inițiastivă menită să susțină dezvoltarea turismului rural, inițiativa și implicarea tinerilor în deschiderea și dezvoltarea unor pensiuni rupte din realitatea românească și, în plus, valorificarea superioară a tradițiilor și spiritualității românești.

Doamna Dr. Marilena Stoian – președinta ANTREC – este părintele spiritual și nu numai al turismului rural românesc. Doamna Marilena Stoian este fondatoarea turismului rural în România precum și a ANTREC – Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural, o continuatoare a demersurilor mamei sale, Doamna Mioara Stoian.  Fără exagerare, datorită dânsei și oamenilor din echipa ANTREC, turismul rural reprezintă cea mai de succes formă de turism dezvoltată de la zero în România, după 1990. Întrebată cum i-a venit ideea acestei inițiative, ce chemare a avut de la bun început către turismul rural, Doamna Marilena Stoian a răspuns:

” Mi-a plăcut întotdeauna să petrec vacanțele la țară, la gazdă, așa cum se spunea, într-un mediu relaxat și departe de forfota din orașe. Oricum, în acea perioadă nu era aglomerația urbană din zilele noastre. Înainte de 1989 găsisem cu greu o gazdă la Bran. Îmi plăcea foarte mult acolo, mâncam brânză, berbecuț, bulz… După 1990, când am fost un an de zile în Zimbabwe, unde lucram în comerțul exterior, m-am întors și m-am hotărât să deschid o afacere pe cont propriu. Am crezut de la bun început în potențialul regiunii Bran-Moieciu, deoarece a fost o zonă necooperativizată. Încă de atunci erau acolo multe case cu camera pentru oaspeți, cu băi pentru aceste camere, aspect rar întâlnit la acea vreme. Condițiile pentru cazare erau preexistente, iar zona este foarte frumoasă și aproape de București. M-am gândit că așa cu mi-ar plăcea mie să petrec o vacanță acolo, le-ar plăcea și altor bucureșteni, în primul rând…”

Așa s-au pus bazele turismului rural din România.

Articolul continuă mai jos. Îți place?

Urmărește Colțișor de România și pe facebook

Procesul de restructurare economică, la nivel global, forţează astăzi, economiile naţionale şi comunităţile locale la adaptare, pentru a-şi menţine şi creşte competitivitatea economico-socială prin schimbări, atât în structura mediului rural cât şi în modalităţile de utilizare şi valorificare a acestuia. Aceste schimbări, împreună cu ultimele noutăţi în materie de modalităţi de petrecere a timpului liber constituie suportul de bază al dezvoltării turismului în zonele rurale, într-un ritm susţinut ascendent. Nu trebuie uitat un alt factor important şi anume progresul tehnic în echipamentele turistice. Acestea au crescut mobilitatea şi independenţa turiştilor faţă de marile centre urbane. Transformarea unor zone rurale în destinaţii turistice se face progresiv fie la iniţiativa unor grupuri de întreprinzători care dezvoltă mici afaceri turistice cu scopul de a atrage turişti, fie ca rezultat al descoperirii zonelor de către vizitatori generând astfel cererea pentru activităţi turistice la care comunitatea locală reacţionează.

In ultimele decenii politica dezvoltării regionale a Uniunii Europene coroborată cu politicile naţionale ale statelor membre au încurajat orientarea turismului către zonele rurale luând în calcul efectele şi implicaţiile sociale pozitive ale acestuia.

Din analizele efectuate de Organizaţia Mondială a Turismului,îIn statele Uniunii Europene turismul rural se diferenţiază de la o ţară la alta deşi de cele mai multe ori are la baza politici similare şi obiective asemănătoare.

În acest context european și mondial extrem de favorabil, sunt extrem de lăudabile eforturile ANTREC și ale echipei conduse de Doamna Marilena Stoian și de Revista ”Vacanțe la țară”, revistă ajunsă la 25 de ani de funcționare neîntreruptă, care duce aceeași muncă implicată și perseverentă de valorificarea a spațiului rural și a ospitalității românești ca și element cu mare potențial în Strategia de dezvoltare turistică a României pentru următorii 10 ani.

Începutul turismului rural în România se situează în jurul anilor ’30 şi se leagă de valorificarea resurselor turistice montane şi balneare. Ca urmare se concentrează în zonele Bran-Rucăr, Valea Oltului, Harghita-Covasna. In jurul staţiunilor turistice de renume, respectiv în zonele rurale limitrofe acestora, se oferea cazare pe timpul verii, în case; ulterior activitatea s-a dezvoltat ajungându-se până la construirea de pensiuni turistice.

După cel de al doilea război mondial şi intrarea comunismului, activitatea de turism rural se diluează până la dispariţie.

Totuşi, ea este reluată în perioada anilor 1973 – 1974, când la cererea Ministerului Turismului din guvernul socialist a fost lansată acţiunea de „identificare” a 33 de „sate turistice” din toate zonele etnografice şi a gospodăriilor ţărăneşti pentru omologare. Ulterior au fost atestate 13 sate şi au funcţionat doar două: Lereşti (jud.Argeş) şi Sibiel (jud.Sibiu).

Practicarea în mod organizat a turismului rural a început însă după anul 1989, cu concentrare în zona montană a ţării, a cărei populaţie numără cca.1,7 mil. locuitori şi peste 600 mii gospodării familiale. Începând cu anul 1992, România a beneficiat de Programul PHARE pentru turism care s-a derulat în două etape până în anul 1997, având alocate fonduri de cca. 9,5 mil. ECU pentru: dezvoltare instituţională; pregătirea personalului; elaborarea strategiilor de dezvoltare; pentru grant-uri în turism şi cofinanţarea unor proiecte de dezvoltare.

Interesul manifestat pentru susţinerea turismului rural în România a început să crească ca urmare a desfăşurării la Bucureşti în 4-6 septembrie 1995, la nivelul Naţiunilor Unite, a lucrărilor Comisiei Economice pentru Europa. În cadrul acestor lucrări s-au materializat adoptarea unui document privind rolul aşezărilor rurale şi dezvoltarea lor durabilă sub aspectul planificării regionale cu accent pe susţinerea unei dezvoltări rurale multifuncţionale.

Mai târziu, la Conferinţa Internaţională „Turismul rural şi ecoturismul – potenţial şi perspective” desfăşurată în anul 2004 la Bran – Moeciu, sub egida Organizaţiei Mondiale a Turismului, dl. Francesco FRANGIALLI secretarul general al O.M.T. a arătat că România dispune de toţi factorii de bază pentru intensificarea dezvoltării turismului rural şi anume de:

– sate dezvoltate pe diferite forme de relief apărute din timpuri străvechi, care au păstrat şi mai păstrează încă aspecte şi manifestări tradiţionale,

-datini şi obiceiuri străbune,

-elemente valoroase de etnofolclor;

-potenţial natural;

-populaţie rurală numeroasă;

-tradiţii bogate;

-poziţionare geografică atractivă.

Pentru dezvoltarea turismului rural au fost alocate cca. 900.000 ECU în perioada 1995-1997. In acest context şi sub coordonarea autorităţii administraţiei publice centrale în domeniul turismului (permanent modificată ca formă instituţională creând instabilitate din punct de vedere al continuităţii instituţionale) s-a acţionat pe următoarele direcţii-cadru de dezvoltare şi organizare:

-legislaţie, prin crearea cadrului legal general pentru desfăşurarea activităţii de turism rural;

-omologare şi clasificare a structurilor turistice de cazare din turismul rural;

-susţinerea activităţii prin acordarea de facilităţii şi subvenţii;

-evaluare a patrimoniului rural şi a posibilităţilor de integrare în sistemul turistic european prin elaborarea de studii de către Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Turism;

-susţinerea înfiinţării si dezvoltării a unei reţele organizaţii nonguvernamentale şi a Asociaţiei Naţionale a Turismului Rural, Ecologic şi Cultural (A.N.T.R.E.C.) prin care s-a derulat şi secţiunea de dezvoltare a turismului rural din programul PHARE.

Atribuţiile A.N.T.R.E.C. constau în reprezentarea, dezvoltarea şi promovarea intereselor turismului rural în cooperare şi colaborare, în primul rând, cu autoritatea admnistraţiei publice centrale în turism.

In prezent, asociaţia are peste 3000 de pensiuni clasificate şi o reţea naţională compusă din peste 31 de filiale. Analizând piaţa turistică externă a turismului rural şi comparând, atuu-rile ofertei româneşti în domeniu aceasta se particularizează prin:

-ponderea ridicată a cadrului natural montan virgin, în componenţă naturală, nemodificată;

-conservarea elementelor vechi de civilizaţie rurală şi aplicarea lor în viaţa de zi cu zi;

-prezenţa unor tradiţii şi valori etnofolclorice reprezentative (arhitectura populară, meşteşuguri, folclor şi port popular, sărbători folclorice şi obiceiuri populare, etc.);

-ospitalitatea românească cu influenţe de tip latin, obiceiurile gastronomice de la marile sărbători religioase creştin ortodoxe;

-cură de fructe şi alte produse de pădure, consumul de alimente proaspete bio şi ecologice la preturi foarte mici, practicarea terapiei ocupaţionale şi iniţierea în tainele medicinii naturiste populare romaneşti;

-integrarea în viaţa comunităţilor rurale foarte vechi şi trăirea atmosferei specifice acestora; existența unui număr de vorbitori de limbi străine de largă circulaţie internaţională, facilitatea în a înţelege şi a vorbi limbi străine

Ritmul constant crescător al veniturilor din turismul rural chiar dacă nivelul nu atinge cote de boom economic a determinat creşterea numărului de pensiuni turistice rurale şi agro-turistice iar în unele situaţii de concentrare a lor realizând adevărate “micro – staţiuni de turism rural”.

In condiţiile în care turismul românesc trebuie să se alinieze legislaţiei europene iar calitatea pachetelor de servicii turistice trebuie să crească este normal să avem în vedere factorul uman, care este hotărâtor în asigurarea calităţii serviciilor în domeniul turismului.

Principalul motiv pentru care vizitatorii aleg destinaţii turistice rurale îl reprezintă faptul că doresc să se bucure de calitatea peisajului rural natural, dar şi antropic. În acest sens, menţinerea calităţii mediului reprezintă o condiţie esenţială pentru ca zona respectivă să fie atractivă. Singura modalitate pentru a face faţă competiţiei de pe piaţa turistică este îmbunătăţirea continuă a calităţii ofertei turistice şi asigurarea calităţii serviciilor. Fiindcă turismul și, implicit, turismul rural, pot deveni unul din factorii cheie în procesul de relansare a economiei, ţinând cont de faptul că România are un uriaş potenţial turistic, adecvat diverselor tipuri de turism, la nivel naţional şi regional.

Viziunea şi obiectivele strategice, mai ales în contextul integrării europene, trebuie să aibă la bază trei direcţii:

  • educaţie/tranning,
  • promovarea ofertei şi
  • dezvoltarea agriculturii/sectorului viticol/ meșteșugurilor. Este esenţial să fie identificate cerinţele turistului şi în funcţie de asta să se dezvolte turismul rural, respectiv pachete de servicii care să fie promovate şi vândute pe piaţa externă. Aşadar, pentru exportul pachetelor turistice rurale este necesară dezvoltarea pensiunilor turistice conform standardelor europene dar şi a unor puncte de agreement. In momentul de faţă se înregistrează o cerere din ce în ce mai mare a turiştilor străini pentru acest gen de turism dar șia multort turiști români care redescoperă frumusețea României, tot mai mulţi oameni, indiferent de ţara de origine, căutând turismul ecologic.
  • In acest sens se impune crearea unui adevarat produs turistic rural, care să implice şi activităţile de petrecere a timpului liber dar şi turismul cultural. De asemenea, este nevoie de stabilirea unor criterii clare privind specificitatea produselor, echipamentele standard şi calitatea serviciilor. Calitatea produselor turistice destinate exportului (şi nu numai) trebuie să se reflecte în special în modul în care sunt concepute produsele, adică în ingeniozitatea activităţilor incluse în diversele tururi, în modul în care reusesc să implice activ turiştii şi apoi să îi fidelizeze prin diverse programe de facilităţi, precum: gratuităţi pentru copii, nopţi de şedere gratuite, tarife de cazare speciale, băuturi gratis la cină şi altele.

ANTREC și Doamna Președinte Marilena Stoian fac această muncă cu tenacitate de aproape 30 de ani și o fac excelent. Motiv pentru care nu putem decât să îi urăm sănătate multă, aceeași mare dragoste pentru minunata noastră țărișoară și susținerea și sprijinul din partea autorităților centrale și locale pentru continuarea și dezvoltarea acestui program.

Cum vă spuneam, la Târgul de Turism al României din 20-23 februarie 2020, ANTREC a realizat o Gală de premiere a celor mai frumoase noi pensiuni apărute în spațiul turismului rural românesc. Vom reveni într-un articol ulterior cu lista câștigătorilor acestei ediții a premiilor ”Margareta de Aur”.