Minunățiile de la Rășinari

Dacă vrei să vezi un sat autentic românesc, încremenit parcă într-o zi de sărbătoare de acum 100 de ani trebuie să mergi la Rășinari. O localitate superbă prin farmecul inefabil al unui sat din Mărginimea Sibiului, populat de oameni tare gospodari, iubitori de tradiție și de continuitate a tot ce este frumos și românesc.

Situată la poalele munţilor Cindrel, în direcţia staţiunii Păltiniş, comuna sibiană Răşinari este o aşezare reprezentativă pentru portul şi obiceiurile populare specifice Mărginimii Sibiului.

Comuna este formată din satele Răşinari – reşedinţa şi Prislop. Localitatea se află la o distanţă de 12 km de oraşul Sibiu şi este legată de acesta printr-o linie de tramvai, care traversează şi Pădurea Dumbrava.

Cea mai veche atestare documentară a satului de reşedinţă datează din anul 1204. Este un act prin care regele maghiar Emeric îl scuteşte pe Ioan Latinul, din „villa Riuetel”, de impozite, ca răsplată pentru serviciile lui, acordându-i în acelaşi timp şi unele privilegii nobiliare. Denumirea de „Riuetel”, „Reutel”, „Rothel” sau „Roschel” reapare în documentele vremii abia în anul 1462, într-o scrisoare a lui Vlad Ţepeş către sultanul Mehmed al II-lea.

Numele aşezării provine de la una din îndeletnicirile de bază ale localnicilor: culesul răşinii de brad, arbore care creşte din abundenţă pe culmile munţilor înconjurători. Şi astfel, de la răşina de brad, aşezarea s-a numit Răşinari.

Ca să ajungi la Rășinari venind dinspre bastionul cultural al României – Municipiul Sibiu – trebuie să străbați cei 12 kilometri care despart localitatea reședință de județ de comună, pe drumul care duce spre Păltiniș.

Pe acolo circulă acum, după o perioadă de întrerupere, pentru bucuria a mii de localnici și turiști linia de tramvai care străbătea Pădurea Dumbrava, legând astfel cele două localități sibiene.

Pentru numeroși nostalgici, tramvaiul dinspre Sibiu spre Rășinari este una dintre cele mai frumoase și vechi modalități de transport din istoria Sibiului. Linia a fost inagurată cândva în 1947 pentru a-i transporta pe oameni spre Rășinari, localitatea care în care oamenii încă își mai păstrează preocupările pastorale. Oprit din circulație la sfârșitul lui 2011 și pus în funcțiune rareori numai în scop turistic, tramvaiul Sibiu-Rășinari circulă din nou pe linia redeschisă în octombrie 2018.

Tramvaiul care circulă acum pe linia ce unește Grădina Zoologică din Sibiu și cea mai mare comună din Mărginimea Sibiului este adus din Austria și merge cu aproape 30 de kilomeri pe oră, astfel încât turiștii să poată admira peisajele mirifice din această zonă minunată. Mărginimea Sibiului.

La primul drum efectuat, după 7 ani de nefuncționare, tramvaiul a produs o mare bucurie tuturor acelora care au circulat vreodată pe această linie. Călătorii plecați din Sibiu au ajuns fascinați de minunea de pe șine în Rășinari, unde au fost întâmpinați cu vărzar, țuică, brânză și pâine cu sare.
Redeschiderea liniei de tramvai Sibiu – Rășinari a fost mai mult decât o sărbătoare pentru localnici și, în mod sigur și pentru turiști.

Un alt element care dă strălucire și farmec acestei localități. Comuna Rășinari este locul care l-a dat lumii pe Emil Cioran – unul dintre cei mai mari filozofi și scriitori români

Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (născută Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Emil Cioran și a făcut studiile clasice la un liceu de renume al Sibiului – Liceul ”Gheorghe Lazăr” – și apoi a mers să studieze Filozofia la București, având 2 colegi care aveau să devină la fel de celebri ca și el: Constantin Noica și Mircea Eliade, fiind elevul unor profesori la fel de celebri: Tudor Vianu și Nae Ionescu.

Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original lucrările unor mari filozofi ai lumii Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer și, mai ales, pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinerețe a arătat înclinație spre agnosticism, apărându-i evidentă „incoveniența existenței„.

Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Emil Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune^], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid. acolo a și murit la vârsta de 84 de ani, fără să ceară vreodată cetățenia franceză. Marele filozof este înmormântat în Cimitirul Montparnasse din Paris, departe de satul și țara pe care le-a iubit atât de mult.

Dincolo de lucrările lui, Emil Cioran se distinge ca și cel mai important autor românde citate. Ne-am oprit asupra unuia dintre ele pe care vi-l transmitem și Dumneavoastră: ”Singurătatea fără Dumnezeu este nebunie curată”.

La foarte mulți ani de când acesta și-a văzut ultima dată satul, oamenii care vizitează localitatea pot regăsi case, biserici ori școli aproape neschimbate. Localitatea din Mărginimea Sibiului parcă a încremenit în timp într-o zi de sărbătoare.

Localnicii din Rășinari sunt foarte mândru pentru că localitatea lor a dat posterității, alături de Emil Cioran, multe alte personalități ale României.
Rașinariul este locul de naștere al cărturarului Sava Popovici Barcianu (1814 – 1879), al medicului și exploratorului Ilarie Mitrea (1842 – 1904), unul din fondatorii Muzeului Antipa, din București, al naturalistului Daniel Popovici Barcianu (1847 – 1900), al profesorului Traian Bratu (1874-1940), al poetului Octavian Goga (1881 – 1938), al scriitorului Corneliu Lubinschi Dragoman (1914 – 1999).

O monografie monumentală despre această localitate a scris profesorul Victor Păcală, publicată în 1914 și premiată de Academia Română. Dascălul scria, de exemplu, că, pe atunci, în Răşinari erau 23 de prăvălii, trei mici hoteluri, cinci cârciumi şi 50 de alcoolici notorii. Se murea de pneumonie şi de boli de inimă. În localitate trăiau 5.700 de suflete, îngrijite de opt moaşe şi un doctor şi era considerată o aşezare bogată.

În lucrarea profesorului Păcală e pomenit și tatăl filozofului Emil Cioran. Preotul paroh Emilian Cioran ținea contabilitatea la societatea de credit și economii „Andreiana” și era președintele „Reuniunii meseriașilor”. Asociaţia, fondată în 1911, avea ca scop „promovarea intereselor intelectuale, morale şi materiale ale meşteşugarilor din comună”.

Revenind la drumul cu tramvaiul dinspre Sibiu spre Rășinari, înainte de a junge la destinație, trecem pe lângă drumul care duce, spre dreapta, la Poplaca. Faimoasa comună care a ajuns celebră datorită eroilor din seria de filme:„Profetul aurul și ardelenii”, „Artista, dolarii și ardelenii” și „ Pruncul, petrolul și ardelenii”.

Imediat ce treci de intersecția cu drumul spre Poplaca, ți se dezvăluie privirii „acest blestemat, acest splendid Rășinari”, cum spunea Emil Cioran, adresându-se într-o scrisoare unui amic din copilărie.

Răşinariul este cea mai mare comună din Mărginimea Sibiului. Este situată la confluenţa râului Steaza cu pârâul Sibişel, la o altitudine de 573 de metri. Localnicii spun că numele localității provine de la o veche îndeletnicire a oamenilor locului: culesul rășinii de brad, arbore care crește pe culmile munților din jur.

Rășina de brad se acumulează pe trunchiul bradului, acolo unde a suferit o leziune, ea având rolul de a dezinfecta și cicatriza coaja pomului.

Rășina de brad acționează adesea ca un antibiotic foarte puternic împotriva unor bacterii precum Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Streptococcus mutans si Listeria monocytogenes.

Ce afecțiuni putem trata cu rășina de brad? Durerile de gât, amigdalitele, faringitele, esofagitele, cancerul de gât, infecțiile urinare și cele de rinichi, arsurile și tăieturile ușoare, fracturile, luxațiile care vindecă greu, plăgile care nu se închid, hemoroizii, reumatismul, astenia, convalescența, durerile musculare.

Din rășina de brad se pot prepara: tincturi, unguente și uleiul cu rășină.

Unul din cele mai frumoase aspecte care caracterizează localitatea Rășinari este că localnicii și-au păstrata tradiția. Mulți dintre localnici sunt ciobani din tată în fiu, iar brânza și celelalte „delicatese” de la stână concurează cu mai toate produsele lactate din Mărginimea Sibiului.

Oamenii locului îşi câştigă pâinea, în general, din comerţul cu brânză şi carne sau muncind la diferite societăți, în Sibiu.

Urcând pe străzile pietruite am observat, însă, multe pensiuni. Din datele oficiale reiese că sunt aproape 30 sau chiar mai multe, semn că o bună parte dintre localnici s-au „orientat” și către agroturism. Aproape toate pensiunile, însă, sunt vechi case al localnicilor transformate în așezări ospitaliere. Și extraordinar de frumoase. Ți se lipesc de suflet.

O sărbătoare de tradiție din Rășinari este ”Festivalul Brânzei și al Țuicii”. dar și ”Fii Satului”. De câțiva ani, se sărbătoresc și Zilele culturale Octavian Goga și Emil Cioran, de regulă, în luna mai.

Corul din Răşinari are o tradiţie de peste 100 de ani. Rășinărenii au formații de fluierași și dansatori care, cu ani în urmă, apreciate pentru autenticitatea lor încă înainte de 1989, fiind chemate pentru diferite manifestări la București.