Piatra Fântânele – un loc de o frumusețe rară

În drumurile voastre minunate prin România ați ajuns vreodată la Piatra Fântânele? Localitate aflată în Pasul Tihuța sau Pasul Bârgăului, cum spun localnicii.

Pasul Tihuța sau Pasul Bârgăului din Piatra Fântânele, cel mai estic sat al comunei Tiha Bârgăului; un ținut de-o frumusețe rară, situat la întretăierea Munților Călimani și Munților Rodnei, loc de veghe întru-veșnicia românească a Bucovinei și Ardealului.

Piatra Fântânele este un sat în comuna Tiha Bârgăului din județul Bistrița-Năsăud, din Transilvania, România.

Se află în Pasul Tihuța la 1.201 m altitudine, la 45 km de municipiul Bistrița, pe soseaua națională DN17 care face legătura între Transilvania de NE și Bucovina de SV.

Peisajul este fantastic. Este fascinant. Vorba unuia dintre călătorii prin zonă, „natura este atât de bogată încât poți zice că a descălecat Dumnezeu pentru fericirea celor care locuiesc aici“. Natură, e adevărat, unică, tulburătoare dar și traiul în zonă este uneori anevoios.

Călătorul nici n-ar ști ce să admire mai întâi. Desigur, în afară de întinderile miraculoase, îmbrăcate la fel de miraculos în anotimpuri și culori: casele răsfirate, sugerând un fel de a fi temerar al oamenilor, hotelul-castel cu nume care nu ne reprezintă, dar care are succes ca brand turistic, numit Dracula, crucea ridicată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, la insistențele și prin implicarea IP Bartolomeu, a doua cea mai înaltă din țară (31 m), după cea de la Caraiman (35,5 m), mănăstirea poziționată pe unul dintre vârfurile cele mai înalte din Pasul Tihuța. Sunt atracțiile turistice ale unui loc cu adevărat fascinant pentru România.

Mănăstirea Piatra Fântânele, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, își are originea pe undeva prin anii 1928, când părintele ierodiacon Vasile Luncan ridică un paraclis de rugăciune. De fapt, gândurile întru zidirea unui lăcaș sunt mai vechi. Se spune că Regimentul 2 de graniță năsău­dean a făcut apel la populația de pe Valea Someșului de a se strămuta în zona Munților Bârgăului, cu promisiunea că oamenii vor primi pământ și pădure și li se va ridica și o biserică. Mult mai târziu, după Marea Unire, ideea a fost preluată de țăranul Vasile Lăzurcă, din Bistrița Bârgăului, care, ajutat de locuitori și de preotul bistrițean Constantin Flămând, a obținut de la Episcopia Clujului încuviințarea construirii unei mănăstiri. Episcopul Nicolae Ivan al Clujului a semnat actul prin care se aprobă aducerea unui monah; după mai multe pelerinaje prin așezările monahale din Bucovina, grupul de țărani din Valea Bârgăului a găsit înțelegere la starețul Mănăstirii Durău, care l-a delegat pe tânărul Vasile Luncan să preia misiunea.

Biserica din lemn a început să fie construită în septembrie 1928, iar un an mai târziu, în noiembrie 1929, a fost sfințită. Iconostasul a fost sculptat în lemn, între anii 1933 și 1937, de elevii Școlii de Arte și Meserii din Prundu Bârgăului, iar icoanele au fost pictate, doi ani mai târziu, de profesorul Emil Mihon.

Prin grija starețului protosinghel Luncan, lăcașul a fost înzestrat, printre altele, cu o icoană a Maicii Domnului, pictată în 1914, adusă de la Muntele Athos (mănăstirea românească Prodromu), opt icoane de pânze donate de fiul adoptiv al tenorului Constantin Pavel (cel care a întemeiat Opera Română din Cluj), mai multe icoane pictate de Alexandru Cristea și un candelabru din lemn de frasin, dăruit de o familie din Coșna. După Dictatul de la Viena, lăcașul a supraviețuit ocupației hortiste, dar n-a mai trecut și peste comunism; în 1960, Mănăstirea Piatra Fântânele a fost transformată în biserică de mir.

Totuși, fiindcă nu toate lucrurile au fost foarte negre în comunism, în anii ’80 părintele Petrinca și credincioșii au refăcut chiliile, respectiv o cameră de oaspeți, o sală de mese și un paraclis de iarnă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“, sfințit în 1985.

Peste un deceniu, la inițiativa mitropolitului Bartolomeu Anania, Mănăstirea Piatra Fântânele a fost reînființată, fiind aduse aici 23 de măicuțe, în coordonarea stareței Stavrofora Pamfilia Solcan.

Din acel moment începe perioada de înflorire; obștea monahală, locuitorii din zonă și Organizațiile de Tineret din Wurttemberg, Germania, au început și finalizat construirea noului complex monahal cu paraclis, chilii, ateliere (de croitorie pentru veșminte preoțești și de pictură bisericească pe lemn, în vechea tradiție bizantină) și arhondaric.

Tot în această perioadă s-a ridicat crucea, iar prin 2014 a început construirea unei noi biserici. Și, foarte important, măicuțele adună, întrețin și educă, anual, peste 20 de copii, veniți din cătunele împrăștiate prin munți, pe care-i trimit la școală.

Frumusețea fantastică a locului este dată de paradoxul situației. Dacă priveşti în ansamblu peisajul vei vedea că cele două lăcaşuri atât de diferite stau în locuri opuse parcă veghindu-se unul pe celălat.

Pe o colină stă Castelul Dracula – mistic, misterios, reprezentând locuri întunecate.

Pe colina opusă stă Mănăstirea – lăcaşul Domnului, locul luminat şi plin de căldură. O nouă luptă între bine şi rău văzută parcă numai în filmele de la Hollywood, care te face să-ţi imaginezi poveşti care mai de care mai interesante.

La Piatra Fântănele a funcționat până în toamna anului 2019 și un hotel cu un farmec aparte. Hotel Castel Dracula. Hotel care, din motive de economie financiară s-a închis pe perioada iernii, cheltuielile de întreținere fiind foarte mari.

Hotel Castel Dracula se întinde pe 4.097 metri pătraţi, are 66 de camere şi dispune un teren aferent de 16.576 metri pătraţi.

Construit în stil medieval, complexul hotelier dispune de un spațiu de cazare de 140 de locuri, distribuit astfel: 3 apartamente spaţioase, 63 de camere duble ce dispun de baie proprie televizor și telefon”.

Lucrările de construcție a hotelului au durat șapte ani, deoarece hotelul era construit pe un vârf de munte, la 1.200 de metri, care a fost efectiv ras pentru a se putea construi acolo. Utilitățile au fost mult mai greu de instalat decât la un hotel obișnuit, iar prețul construcției a fost mult mai mare.

Ioan Moldovan, un bistrițean care a lucrat încă de la început în Hotelul din Pasul Tihuța, își amintește că, imediat după deschidere, în 1983, unitatea s-a umplut de turiști străini, mai ales canadieni și americani, dar și de irlandezi, englezi, suedezi, spanioli, italieni sau francezi. „A făcut foarte multă valută, Ceaușescu, cu iubitorii lui Dracula”, spune Moldovan, care estimează că anual, în anii’ 80, veneau pentru circuite Dracula peste 5.000 de străini în România.

După ’89, hotelul și-a schimbat numele în Castel Dracula, iar foștii angajați l-au preluat în locație de gestiune. Moldovan, fost bucătar în hotel la momentul deschiderii, a ajuns în timp administrator și, ceva mai târziu, proprietar.  Chiar și acum, majoritatea turiștilor, adică peste 60%, sunt străini, de la americani și canadieni până la asiatici și europeni.

La începutul anilor 2000, ministrul de atunci al Turismului, Dan Matei Agathon, a încercat să-l exploateze mai mult pe Dracula, venind cu ideea construirii unui parc turistic cu acest nume, însă în apropiere de Sighișoara.

După ce la conducerea CJ Bistriţa-Năsăud a venit Radu Moldovan s-a vorbit din nou despre dezvoltarea zonei şi amenajarea unui parc tematic Dracula. Deocamdată, totul e la faza de proiect.

Reamintim că Alexandru Misiuga a primit titlul onorific de „Baron al Casei Dracula” după ce în anii 80 când deţinea funcţia de şef al turismului judeţean şi a lecturat romanul „Dracula” al lui Bram Stoker – a cărui acţiune se desfăşoară în ţinutul Transilvaniei – a denumit un hotel din Bistriţa, „Coroana de Aur”, aşa cum apare în roman, iar pe cel nou, construit în Pasul Tihuţa, l-a făcut după modelul unui castel medieval ca să corespundă descrierilor din roman.

Deşi nu l-a putut denumi din start „Dracula”, ci „Tihuţa”, după Revoluţie clădirea a primit numele care i se cuvenea de la bun început. Pentru curajul său, o asociaţie din Londra, a „draculiştilor”, l-a numit Baron al Casei Dracula şi i-a oferit însemnele ei, un inel cu cap de mort. De altfel, în semn de respect faţă Misiuga, ambasadorul Irlandei în România, Padraic Cradock, a participat atunci la dezvelirea statuii lui Bram Stoker din Pasul Tihuţa, amplasată în faţa Hotelului.

Bram Stoker a fost regizor de teatru, membru al Asociaţiei parapsihologice „Golden Dawn” din Londra, un avid scormonitor al vampirismului de obârşie irlandeză şi hindusă. Personajul principal al romanului său, „Dracula”, tipărit în milioane de exemplare, este un vampir, Contele Szekler, poreclit Dracula. Acţiunea romanului se desfăşoară în ţinutul Transilvaniei, despre care autorul afirmă următoarele: „Am citit că toate superstiţiile acestei lumi sunt adunate pe copita Carpaţilor, ca şi cum acolo ar fi centrul unui anume adânc imaginativ”.

În romanul “Dracula” a lui Bram Stoker, Borgo Pass joacă un rol important. Pe acest drum, tânărul avocat Jonathan Harker călătoreşte într-o trăsură din direcţia Bistriţa, până este preluat de caleaşca contelui vampir Dracula şi dus la castel. Scriitorul irlandez nu a fost niciodată în România, cu atât mai puţin în judeţul Bistriţa-Năsăud, el inspirându-se din descrierile consulului României în Scoţia, din povestirile germane despre Vlad Ţepeş şi din cărţile “Ţinutul de dincolo de pădure” al lui Emily Laszowska-Gerard respectiv “Castelul din Carpaţi” a lui Jules Verne, ultima carte având unele asemănări cu romanul ”Dracula”.

Cine a fost cel puțin o dată la Piatra Fântânele recunoaște că plămânii lui s-au bucurat la maximum de aerul puternic ozonat  de la înălţimea de  aproape 1.200 m care  are şi cel mai mare conţinut de iod din toată ţara  şi ochii lui au fost încântaţi de peisajul mirific scos parcă din tablouri.

Pentru iubitorii de schi, pârtiile de la Piatra Fântânele sunt amenajate cu telescaun şi teleschi. Dacă nu eşti însă priceput în arta schiatului, atunci poţi încerca pârtia de săniuţe şi cu siguranţă acolo te vei distra.

Piatra Fântânele este căutată pentru pârtiile de schi şi săniuţe, aflate în Pasul Tihuţa. Se spune că acestea sunt prin puţinele din România unde nu e aruncată zăpadă artificială.

Piatra Fântânele o poţi vizita în orice anotimp, pentru că oricând te va surprinde  cu frumuseţea locului şi te va face să te deconectezi de problemele zilnice. Zona este extrem de liniştită şi localnicii sunt foarte calzi, zâmbitori și primitori.

În fiecare dimineaţă, localnicii îți pot aduce la cerere lapte proaspăt muls şi te îmbie cu brânză de casă şi alte bunătăţi. Cel care merge la Piatra Fântânele merge fiindcă după o săptămână de stat acolo te simți mai sănătos, mai odihnit și cu bateriile încărcate la maxim.