Mănăstirea Dintr-un Lemn – adevărul din spatele legendei

Mânăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ monahal din comuna Frâncești, județul Vâlcea, satul Dezrobiți, la cca 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea. Ansamblul monahal este format din Biserica din Piatră, Biserica veche Dintr-un lemn, chiliile de maici și Biserica Nouă care poartă hramul Nașterii Maicii Domnului.

Cea mai veche mărturie despre apariția mănăstirii într-un ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular.

Legenda construirii lăcaşului de cult a fost transmisă din generaţie în generaţie şi există mai multe variante în care este povestită. De-a lungul timpului, cărturarii, feţele bisericeşti şi istoricii vremii confirmă adevărul din spatele legendei. Mai mult decât atât, existenţa stejarilor seculari în această zonă, precum şi a icoanei, sunt dovezi de necontestat ale adevărului din spatele legendei. Mănăstirea dintr-un lemn a fost construită din bârne groase, care se îmbinau în coadă de rândunică şi adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Mănăstirea Dintr-un Lemn nu este pe un drum foarte circulat și, din acest motiv, numai cine merge și vrea să ajungă acolo știe ce minune va întâlni. Pentru alții, aflați în trecere prin zonă, mare le va fi mirarea că întâmplarea i-a făcut să ajungă la acest minunat local monahal. În mod sigur, cine ajunge acolo nu poate decât să se bucure foarte mult de această întâlnire cu această mănăstire unică în felul ei și care, în plus, adăpostește Icoana Maicii Domnului Făcătoare De Minuni.

Înainte de a intra în perimetrul mănăstirii, chiar în curtea exterioara a acesteia, rămâi puțin intrigat de niște monumente cărora nu le găsești explicația: o ancoră din fier negru, un monument din marmură cu o elice albastră și o cruce. Nedumerirea ivită de a întâlni aceste obiecte (simboluri) acolo este repede spulberată atunci când afli că în perioada 1938-1940, acest lăcaș monahal, ctitorie a Basarabilor și Cantacuzinilor, a fost restaurat de Ministerul Aerului și Marinei de atunci, devenind simbolic “altar de închinare pentru aviatori și marinari”, astfel că aceste monumente sunt ridicate în cinstea celor căzuți la datorie.

În prima curte interioară se află și o fântână care adăpostește sub micuțul acoperiș o icoană cu Maica Domnului și Pruncul. Clopotnița a fost restaurată în anul 1715 de către Ștefan Cantacuzino și se aseamănă cu cea de la Mănăstirea Hurezi. Trecând pe sub ea ajungem la stejarul secular și bisericuța dintr-un lemn.

În a doua curte interioară se înalță Biserica din piatră, monument istoric din secolele al XVII-XVIII-lea, bogat și interesant ornamentată cu motive geometrice și rozete, pe care nu le-am întâlnit la alte biserici, arhitectura acesteia purtând amprenta lui Matei Basarab.

În etajul superior al bisericii, imediat sub streașina acoperișului, se poate zări un brâu format din dinți zimțați ieșiți în relief, cunoscuți sub denumirea de “dinți de fierăstrău”, de culoare verde, galbenă și albastră, intercalați de alte brâuri de aceleași culori, care fac o notă distinctivă de restul decorațiunilor, adevărate arabescuri, care m-au pus pe gânduri încercând să găsesc semnificația unei alte lumi. Motivele florale se îmbină armonios cu celelalte elemente prezente.

Picturile din pridvor care datează din anul 1715, restaurate în anul 1841 surprind câteva scene biblice. Biserica este înfrumusețată de icoane executate de iconarul Mănăstirii Hurezi. Catapeteasma bisericii este una monumentală, icoanele fiind despărțite de adevărate coloane care o susțin.

Ceea ce m-a mai surprins la această biserică au fost icoanele împărătești de mărimi impresionante (1.50 m/1.10 m), de cea a Maicii Domnului fiind legată istoria Mănăstirii Dintr-un lemn. Aceasta este îmbrăcată în argint și securizată într-o casetă transparentă, aidoma cu a altor opere de mare valoare din lume. Se spune despre chipul Maicii Domnului că ar fi pictat după modelul lăsat de Sfântul Apostol Luca și că icoana ar fi fost pictată în secolul al IV-lea, la Mănăstirea Theothokos din Grecia.

Nu multă lume ştie că această icoană de la Mănăstirea Dintr-un Lemn la este o icoană făcătoare de minuni pictată pe ambele feţe. În plus, în întreaga lume nu mai există decât trei exemplare asemănătoare şi toate în locuri celebre. Timp de două secole, a fost ferecată în argint, motiv pentru care nu s-a ştiut despre existenţa icoanei de pe verso. Despre această icoană circulă mai multe legende și nu se știe exact cum a ajuns la noi în țară.

Doar trei exemplare similare celei de la Mănăstirea Dintr-un Lemn se mai păstrează pe mapamond: la Moscova, la Istanbul şi la Ierusalim. Părerea lui I. D. Ştefănescu este că icoana a fost pictată abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. „Ana Maria Muzicescu, istoric de artă este de părere că, icoana de la Dintr-un Lemn, a fost realizată de un monah, la o dată anterioară anului 1453, în Imperiul Bizantin sau la Muntele Athos, inspirându-se după un model mai vechi”, completează istoricul vâlcean. 3

Cadrul natural care înconjoară această biserică este deosebit, prin vegetația bogată formată inclusiv din pomi pitici fructiferi și multe, foarte multe magnolii care, în primăvară creează un spectacol fascinant..

Ca să ajungem, însă, și la Biserica Dintr-un Lemn, cea care dă numele acestui ansamblu monahal, am trecut pe sub o altă cupolă spre stejarul secular și am urcat niște trepte din piatră cubică, întâlnind în cale, pe partea stângă, un ansamblu care mi-a adus aminte de Masa Tăcerii a lui Constantin Brâncuși. La capătul scărilor se află curtea micii biserici din lemn, care adăpostește și un cimitir, fundația bisericii fiind din piatră.

La Mănăstirea Dintr-un Lemn, sunt îngropați doamna Maria, soția voievodului Șerban Cantacuzino și Gheorghie Cantacuzino Basarab, fiul acestora.

Legenda spune că numele bisericii provine de la faptul că a fost executată din lemnul provenit de la un singur stejar, la începutul secolului al XVI-lea, care a dezvăluit unui călugăr sau cioban ce trecea pe acolo, o icoană a Maicii Domnului chiar în scorbura acestuia, icoană ce se află în Biserica din Piatră (Zid).

Bârnele groase din lemn care formează biserica sunt încheiate în coadă de rândunică, iar catapeteasma, cu o vechime de cca 200 de ani, este sculptată în lemn de tei, și este formată din casete ce încastrează icoane care reprezintă scene biblice, în planul superior fiind decorata cu două animale fantasmagorice care flanchează o cruce.

Impresionantă nu este numai catapeteasma, dar și icoanele cu sfinții care parcă te privesc în ochi, încercând să afle ceea ce te-a adus în aceste locuri sfinte.

„Mult timp s-a crezut că lăcaşul de zid, care s-a ridicat în apropierea bisericuţei de lemn, a fost ridicat de către domnitorul Matei Basarab, care este înscris în pomelnicul mănăstirii, iar chipul său şi al Elinei Doamna apar zugrăviţi în pridvor, pentru nenumăratele danii acordate. Dar, adevăratul ctitor al biseriici de zid este Preda Brâncoveanu, depre care Paul de Alep spune că era un foarte influent şi înstărit boier al vremii.

Există tradiţia ca pe drumul ce urcă la biserica de lemn pelerinii să lase în trunchiul stejarilor seculari monede şi bileţele cu dorinţe aşteptând ca minunea de la începuturi să lucreze şi în existenţa lor efemeră pe acest pământ. Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul a adus de atâtea ori alinarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti.

Bisericuţa de lemn este un obiectiv de patrimoniu cultural naţional de o valoare inestimabilă şi un loc în care cei cu multă credinţă în Dumnezeu simt pacea şi binecuvântarea divină.

Mănăstirea Dintr-un Lemn surprinde prin bogăția arhitecturală și simbolistică, dar și prin cadrul natural de o frumusețe aparte în care se află.