Căutam de ceva vreme un loc relaxant cu plajă, apă, soare dar și umbră dar mai ales liniște, iar cum litoralul românesc este destul de zgârcit cu oferta, cel puțin la capitolul “liniște“, m-am îndreptat spre alte zone cu ape curgătoare, nepoluate încă de hoarde de turiști zgomotoși și prost-crescuți.
Spre final de vară, mi-am consolidat bronzul pe malul Dunării, cu ocazia festivalului DIVAN, și am descoperit un loc deosebit de frumos, care poate fi oricând o alternativă la litoralul românesc. Un loc unde natura își face de cap, neîmblânzită, în care te poți bucura de o liniște cum n-ai mai auzit demult, singurul fond sonor fiind cel al greierilor la concurență cu un vânticel care își face de cap prin apa Dunării.
Ștrandurile de aici seamănă cu locurile de scăldat de când eram mici, doar că nu sunt atât de aglomerate. Sunt aproape neamenajate și oferă o oază de răcoare relaxată în mijlocul zilei.
Această oază de liniște și relaxare este PORTUL CULTURAL CETATE, un vechi port de export al grânelor, abandonat, restaurat și transformat de către poetul Mircea Dinescu, în port ultural în care se desfășoară o mulțime de activități mai mult sau mai puțin interesante, cu accentul pe sculptură, muzică, film, teatru, literatură și gastronomie.
Mai exact, de când a intrat pe mâinile lui Dinescu, conacul a fost transformat într-un fel de colonie culturală rezervată artiștilor dar și într-un centru turistic de talie internațională.
Înconjurat de păduri și mărginit de Dunăre, Portul este situat aproape de Calafat lângă Maglavit, la 3 km de localitatea Cetate, vecină cu Bulgaria și la doar câțiva kilometri de granița sârbească, unde se spune că cocoșii cânta în trei limbi – sârbă, bulgară și română. La fel oscilează și roamingul de pe mobil, atunci când prinzi semnal, și nu înțelegi în ce limba ți se vorbește… dar cui ii pasă? Te poți bucură de ce e în jur fără să–ți verifici mobilul…doar ai venit la relaxare.
Dinescu și-a intitulat ironic domeniul ”Înger Parc”, ca replică la proaspăt născutul, pe vreme aceea, proiect Dracula Parc, în ideea că “România n-a fost doar sediul dracului, ci o fi fost bântuită și de îngeri, măcar pe la margini”. Acum nu va imaginați însă Raiul pe pământ, ci doar un loc unde merită să pierzi 2-3 zile, maxim o săptămâna, de unde te vei întoarce cu siguranță cu câteva kilograme în plus.
Odată cazat, alege un hamac colorat din care poți privi cerul, sau ia un șezlong și așează-l unde ai chef, ori fix în fața portului, unde te așteaptă niște apusuri de neuitat, ori prin colțuri mai ascunse, sub salcia uriașă din curte, prin golfuțele sau prin păduricea răcoroasă din zona. Descoperă și sculpturile, ce-i drept cam ruginte, cu îngeri în diverse ipostaze sau vechea gara fluvială, transformată într-un cinematograf pe timpul Festivalul DIVAN sau hamacele colorate din curte.
Conacul boieresc al lui Dinescu poate acomoda 40-50 de oaspeți fiind vorba de 18 camere cu baie, 3 apartamente cu câte două camere, care pot funcționa eventual și separat, ca 6 camere. 9 camere în casa centrală, “conacul” sau “căpitănia” portului, cu băile pe hol (o baie la două camere): 5 la mansardă (în care poate stă câte o persoană sau un cuplu) și 4 la etajul 1 (3 cu câte două paturi și una cu pat dublu). Conacul este dotat cu o mansardă cool unde se pot ține diferite workshop-uri, fiind singură zona dotată cu wifi.
Dacă te ține buzunarul atunci răsfață-te până la capăt, cu o pensiune completă. Pentru 100ron/ zi ai trei mese cu mâncare gătită doar cu ingrediente naturale, direct din curtea țăranilor, preparate de bucătărese pasionate de ceea ce fac. Adaugă la meniu și câteva pahare de vin din crama lui Dinescu, recomandarea mea merge spre cel rose.
Dacă nu poți sta departe de civilizație, la 10 minute de mers pe jos, ai o plajă amenajată cu șezlonguri (7 ron/zi) și umbreluțe de stuf. Aici, Dunărea nu este prea adâncă iar apă, chiar dacă nu este mereu limpede, e cât de cât curată. Pe plajă se află și un bar de stuf, singurul inconvenient fiind radioul, lăsat pe un post bulgăresc, care strică liniștea acestei plaje.
Portul Cultural Cetate este așezat pe malul Dunării, între Calafat și Turnu Severin, pe locul în care, de pe la 1880 până la mijlocul secolului trecut, a funcționat un port agricol de unde se exporta grâu și făină spre Budapesta, Viena și orașele germane danubiene.
În 1997, impunătoarea clădire a căpităniei portului, construitǎ cu mai bine de 100 de ani în urmǎ de meşteri italieni însǎ de ani buni abandonată şi aflată în ruină, a fost descoperită întâmplător şi achiziţionată de poetul Mircea Dinescu, un important opozant al regimului comunist.
Astfel, fostul port agricol a avut şansa să reînvie ca „port cultural” după mai bine de 50 de ani de când, odată cu instaurarea regimului comunist, fusese închis şi transformat în pichet de grăniceri.
Ideea de port cultural a venit de la sine: între 1998-2007, pe perioada restaurǎrii clǎdirilor principale, portul a gǎzduit cu preponderenţǎ tabere de artişti, în cadrul unor proiecte organizate de Fundaţia pentru poezie „Mircea Dinescu”.
La început au fost ceramiştii care şi-au construit cuptoarele pe malul Dunării şi apoi chiar şi un „sat neolitic” pe lângă iazurile din vatra veche a satului, la Ulmi.
Apoi au venit sculptorii care au lăsat primii îngeri din lemn şi piatră. Proiectul „Înger Parc” – născut la începutul anilor 2000 ca o reacţie polemică la ideea ministrului turismului de atunci de a contrui „Dracula Parc” – a continuat să crească, adăugându-şi în ultimii ani câteva sculpturi monumentale de metal.
Din 2007, când fundaţia, sub auspiciile firmei Port Cetate, a început sǎ renoveze / restaureze şi celelalalte clǎdiri aflate pe malul Dunǎrii, şi dupǎ construirea unei bucǎtǎrii moderne şi a unui mini-hotel, locul a devenit accesibil şi pentru turism.
Tot din 2007, după instalarea unui ponton nou, a fost reinaugurat şi portul, care primeşte acum periodic vase turistice de croziera sau ambarcaţiuni private.
Portul Cetate este astǎzi recunoscut pentru gastronomia sa cu totul specială, inspirată de vechi reţete boiereşti şi produsă doar cu ingrediente naturale de la ferma proprie, dar şi pentru „Vinul lui Dinescu”, produs la crama Galicea Mare. Cele douǎ plantaţii de la Cetate şi Galicea însumează 100 ha şi includ atât soiuri autohtone cât şi soiuri nobile europene şi, deşi încă tinere, au deja în palmares câteva vinuri de excepţie.
Astăzi, deşi din ce în ce mai popular ca destinaţie de turism, portul continuă să găzduiască evenimente culturale organizate sub auspiciile fundaţiei pentru poezie: Divanul de film şi artă culinară de la sfârşitul verii (ajuns deja, în 2015, la ediţia a 6-a), SoNoRo Interferenţe, un workshop de muzică de cameră care precedă şi pregăteşte Festivalul SoNoRo, tabere de traduceri (împreună cu Goethe Institut şi parteneri din Germania), tabere de scriere creatoare şi rezidenţe pentru scriitori în cadrul unor programe de schimburi europene, spectacole de teatru în colaborare cu festivaluri de renume (Festivalul Shakespeare de la Craiova, Festivalul de Teatru de la Sibiu), expoziţii, tabere şi rezidenţe pentru artişti plastici (picturǎ – în colaborare cu Galeria Zorzini -, sculpturǎ şi ceramicǎ), simpozioane şi întâlniri culturale cu parteneri regionali, europeni şi internaţionali.
Bucǎtǎria de la Port Cetate
În tot ce se preparǎ în port sunt folosite doar ingrediente naturale, de sezon, provenite de la mica noastrǎ fermǎ din apropiere şi de la târgurile şi pieţele din Cetate, Calafat şi împrejurimi. Reţetele lui Mircea Dinescu sunt inspirate de bucǎtǎria boiereascǎ de secol 19 (în care se adunǎ atâtea influenţe şi tradiţii balcanice şi europene), dar şi de copilǎria sa pe lângǎ un bunic grǎdinar.
Consacrate sunt deja sǎrmǎluţele (din carne de gâscǎ, viţel şi purcel, fierte în vin nobil, dupǎ o reţetǎ preluatǎ de la un alt scriitor gurmand, M. Sadoveanu), fasolea bǎtutǎ (cu ceapǎ caramelizatǎ), zacusca (din legume întregi, coapte la flacǎrǎ de brad), pastrama de raţǎ, gâsca la cuptor, ghiudemnul şi cârnaţii de caprǎ, afumǎturile la lemn de prun, ciorba de potroace sau cea de peşte de Dunare, crapii sau somnii la cuptor, cornuleţele cu mac sau nucǎ, tortul de mere confiate sau clǎtitele cu dulceţuri de casǎ…
Vinurile noastre
‘Vinul lui Dinescu’ este produs la crama Galicea Mare din struguri provenind din douǎ plantaţii de cîte 50 de ha, una aflîndu-se chiar sub aripa cramei, cealaltă la un cot al Dunării, pe dealurile Drincei, unde se termină comuna Cetate.
Plantațiile sînt destul de tinere (în afara cîtorva hectare plantate acum 50 de ani la Galicea Mare cu Tămîioasă Românească și Fetească Neagră) și s-au născut datorită unui proiect european de reînnobilare a viilor din România. Viile noastre se deosebesc de colegele lor de generație prin diversitatea soiurilor pentru care am optat: șapte albe (Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Chardonnay, Tămîioasă Românească, Muscat Ottonel, Pinot Gris, Riesling Italian) și cinci roșii (Fetească Neagră, Merlot, Cabernet, Shiraz, Pinot Noir). Finisate cu mare talent de tînărul oenolog Vasile Grecu, vinurile noastre ilustrează o filosofie de viață mai cuprinzătoare, conform căreia natura, cu frumusețea, savoarea și aromele ei, trebuie ascultată cu atenție. Și respectată.