Nu știu cum este pentru voi întâlnirea cu marea. Cu nisipul ei fierbinte, cu răsăriturile spectaculoase de soare, cu apa mării de turcoaz, acolo unde există, și cu romantismul unei zile de plajă alături de persoana iubită.
Plaja sălbatică de la mijlocul distanţei dintre Constanţa şi Mangalia îţi oferă refugiul de vis: linişte absolută, nisip fin şi mare verde-albastră. Localitatea Tuzla, care îşi trage numele de la cuvântul turcesc „sărărie“, este vegheată de cel mai vechi far al litoralului, construit la 1900.
Când ai chef de explorat litoralul Mării Negre, la tine acasă, nu peste graniţă la bulgari, sudul încă îţi poate furniza surprize. Surprize foarte plăcute. Mica localitate Tuzla este pentru majoritatea turiştilor o aşezare searbădă de câmpie dobrogeană, unde arşiţa soarelui te toropeşte la nici patru kilometri de mare.8
Am avut ocazia recent să revăd o plajă unde, vă mărturisesc, nu am fost niciodată ca turist dar de care, o perioadă de timp îmi legasem speranțele că acolo s-ar putea dezvolta și câteva proiecte frumoase de dezvoltare turistică.
Mai nou, am spus ”NU”, ”STOP” oricărui proiect de dezvoltare turistică într-un loc parcă făurit de Dumnezeu să rămână pe vecie o plajă sălbatică, o plajă ocolită de fițoșii care au transformat și statul la plajă într-un mod grotesc de a-și etala bogăția, opulența alegerilor vestimentare, mașinile de bani mulți aduse până la mașlul mării, deși legea interzice acest lucru.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Plaja de la Tuzla, ca de altfel și altele trebuie să rămână pentru totdeauna o PLAJĂ SĂLBATICĂ. O plajă a îndrăgostiților de natură, de viața trăită cu maximă intensitate, prin sentimente și trăiri puternice interioare, a oamenilor îndrăgostiți de frumos, de liniște, de meditație și bucuria de a trăi. Câteva poze primite în dar de la o persoană îndrăgostită de acest loc, precum și sutele de mesaje primite de la oameni pentru care plaja de la Tuzla, așa cum este ea, înseamnă tinerețea lor, prima lor dragoste, cele mai frumoase momente din viață, m-au făcut să spun (chiar dacă părerea mea poate nu are mare relevanță) că eu voi fi mereu de acum înainte un susținător al acestei idei.
Plaja de la Tuzla nu trebuie să se transforme. Ea trebuie să rămână așa cum este. O plajă sălbatică.
Tuzla este traversată întotdeauna în fuga maşinii, în drumul spre staţiunile din sudul Litoralului, fiind situată exact la jumătatea distanţei de 44 de kilometri dintre Constanţa şi Mangalia, pe DN39.
Atenţia îţi este furată de aeroplanul aşezat în sensul giratoriu, care îţi aminteşte de obiectivul pentru care numele Tuzla este cunoscut – micul aerodrom transformat în aeroport, unde au loc evenimente de răsunet.
Plăcuţa ce-ţi indică plaja Tuzla trece aproape neobservată, iar puţini curioşi se încumetă să apuce pe drumul arătat. Până acum câţiva ani, drumul era neasfaltat, plin de pietroaie şi mult praf, astfel că şoferii erau descurajaţi repede. Numai că speranţele de dezvoltare a turismului şi în aşezările costiere fără un renume (cum sunt Agigea, Tuzla, 23 August) au bătătorit calea spre mare.
Uliţa principală spre plajă a fost asfaltată ca-n palmă, până la calea ferată care o taie la un moment dat. Acolo traversezi uşurel, cât să nu se supere planetarele, şi ţii poteca făcută de exploratorii de dinaintea ta. Drumul este similar celui de la Corbu, unde mergi minute bune până să zăreşti la orizont linia de sfârşit a câmpului verde cu ierburi arse de soare, dincolo de care se află marea cea albastră.
Dar până la mare, ai două opţiuni. Fie laşi maşina sus, la buza falezei, fie te aventurezi să cobori spre plaja sălbatică. Panta este destul de abruptă şi strâmtă, iar frâna trebuie ţinută din scurt, căci pietonii urcă dealul pieptiş. Dar panta se termină şi ajungi pe porţiunea dreaptă plină de vegetaţie şi nisip, unde este improvizată parcarea maşinilor. Aceasta este ultima oprire înainte de raiul plajei de la Tuzla.
Dacă marea este calmă, bălăceala este cireaşa de pe tort. După ce te-ai rumenit la soare, într-o leneveală totală pe nisipul fin, vine la fix baia în marea de culoare schimbătoare. De obicei, este de un verde smarald. Combinaţia coloristică alb nisipiu-verde smarald-azuriu cu nori pufoşi este întreruptă doar de pescăruşi sau de croaziera unui vas cu pânze din zare sau de năvoadele pescarilor fixate în larg.
Acolo se prinde hrana vie, sacrificată pe altarul încins al gastronomiei litorale. Pe plaja din Tuzla se gustă cu nesaţ din bucătăria în aer liber, la care mirosul de peşte fript este cea mai bună reclamă. Pescarii au ridicat pe plajă foişoare din stuf şi din lemn, unde flutură steguleţe şi sfârâie plitele pentru prietenii locului. Tot pescarii te îndrumă la sătenii care te pot găzdui pentru câteva zeci de lei pe noapte. Dacă doreşti, masa copioasă este inclusă cu bucate ca la malul mării: peşte, borşuri, grătar, salate din grădină, pepeni şi dulciuri orientale.
Atmosfera de tihnă şi seninătate o dă nu doar fâşia de plajă ascunsă, ci şi silueta ce se profilează în sudul Tuzlei. Este farul din Tuzla, cel mai vechi far de pe litoralul Mării Negre, care funcţionează şi astăzi.
Farul de aterizare de la Tuzla a fost inaugurat în anul 1900, când indica ţărmul cu ajutorul lămpilor de petrol. A fost modernizat în anii 1946, 1957 şi 1972, iar în anul 1958 a fost electrificat. Acum aparţine Forţelor Navale Române, fiind în administrarea Direcţiei Hidrografice Maritime. Cu o înălţime de 44 de metri a construcţiei şi 62 de metri a luminii, farul de la Tuzla are o lumină albă, cu două sclipiri, cu o perioadă de 9,7 secunde şi vizibilitate de 20 de mile marine. Pe el se află instalat un far auxiliar, care are o lumină roşie fixă, cu vizibilitate de şase mile marine, înălţimea luminii – 57 de metri şi un semnal de ceaţă (n.r. – nautofon) care emite litera „U“ în codul Morse. Lumina roşie fixă indică navigatorilor că se află într-o zonă cu ape periculoase, puţin adânci.
Locul fără semnal la mobil. Prima senzaţie şi cea mai savurată este liniştea. O linişte densă de îţi pătrunde în străfundul auzului. Te lămureşti rapid de ce e atâta pace aici şi niciun pic de agitaţie. E simplu: lipseşte semnalul la telefonul mobil. E şi bine, poate fi şi rău. Depărtarea considerabilă de civilizaţie te lasă la mâna necunoscutului. Iar dacă nu sunt turişti pe plajă, trebuie să iei în considerare să te aşezi mai aproape de colibele pescarilor.
Mica localitate poate fi destinația perfectă de vacanţă. Plaja are nisip fin, iar apa este verde-turcoaz. Pescarii locului te îmbie mereu cu peștii proaspăt prinși, iar farmecul locului este chiar liniștea de aici.
Culoarea turcoaz a mării şi liniştea sunt principalele motive pentru care turiştii vin la plajă aici în Tuzla.
Oamenii din toate colţurile ţării, sau chiar din străinătate ajung aici cu un singur scop: să se relaxeze şi să audă doar murmurul valurilor.
Plaja de la Tuzla este încă un loc virgin, cu apă curată, vegetaţie, stânci şi barăci de pescari unde oaspeţii sunt primiţi cu braţele deschise. Este o atracţie din ce în ce mai căutată de oamenii care îşi doresc o atlfel de vacanţă la malul mării.
La pescăriile de pe plajă, puteţi mânca peşte proaspăt, iar o porţie costă între 10 şi 30 de lei, în funcţie de preferinţe. Oaza de linişte atrage anual aproximativ 3.000 de turişti. Tuzla se află exact la jumătatea distanţei dintre Constanţa şi Mangalia, pe DN39. Plaja este la o distanţă de aproximativ 5 kilometri faţă de drumul principal, iar ca să ajungeţi acolo, trebuie să parcurgeţi un drum anevoios, neasfaltat.