Dacă îți este dor de un peisaj de munte ca în cărțile poștale, rezervă-ți o zi pentru o drumetie la Poiana Stânii!
Un traseu de 2 ore dus-întors pare a fi o plimbare în parc pentru cineva antrenat.
Nu pot să încep traseul fără o scurtă descriere a orașului. Toată lumea cunoaște Sinaia: Peleș, Pelișor, Cazinoul, Mănăstirea Sinaia sau Parcul Ghica.
Este un oraș cu o arhitectură deosebită, mai ales dacă intrii pe străduțele din lateral și vezi diferite vile construite în perioada regalității.
Vă întrebați poate ce legătură au toate acestea cu traseul. Păi e destul de simplu: dacă vreți să faceți un traseu mai lung, lăsați mașina la mănăstire, vă luați frumușel rucsacul și începeți traseul de acolo. Există mai multe variante de abordare a acestui traseu. Eu vă voi prezenta variantă făcută de noi și care ar fi varianta optimă.
Varianta făcută de noi pleacă de la mănăstirea Sinaia. Parcarea era deja plină, așa că am parcat în parcarea de la Peleș – cea de la începutul aleii. Preț: 20 de lei pe zi sau 4 lei pe oră. Cum nu știam exact programul am zis să plătesc pentru întreaga zi și să nu am bătaie de cap. Am mers pe la mănăstire, prin parc și prin oraș. Apoi am hotărât să mergem și pe poteca regală. Nu aveam echipamentul standard de munte (eu de exemplu eram îmbrăcat cu blugi și adidași). Citisem că traseul e unul ușor așa că nu îmi făceam probleme. Și am luat-o la deal.
Drumul până la intrarea propriu-zisă pe potecă nu e spectaculos, dar ar fi bine să vă rotiți capul prin jur. Veți observa foarte multe case care au o arhitectură deosebită și foarte multe case de vânzare. La un moment dat chiar începusem să facem planuri pentru viitoare pensiuni în zonă. În momentul în care ieșiți din localitate puteți spune că sunteți foarte aproape de locul unde trebuie să faceți dreapta pe traseu.
La începutul traseului exista și o parcare (destul de plină la ora 11).
Mai trebuie să spun o vorbă despre șosea – cum să o zic mai frumos – e varză (cu gropi și fără trotuar în majoritatea locurilor).
Și intrăm pe poteca regală, o alee pietruită înconjurată de pădure. Imediat după intrare se găsesțe o cascadă și o alee care duce spre cascadă. Mai mergem puțin și vedem o săgeată care ne spune că trebuie să o luăm în stânga. După câte văzusem acolo era și un panou (indicator) din lemn, dar acum nu am mai văzut așa ceva.
Notă aparte: luați bocanci; dalele alea de piatră afectează picioarele. Cel puțin eu am fost afectat.
Și de aici, până în vârf e urcare. E destul de lejeră la nivel de durată/timp, dar nu e lejeră ca și dificultate (cel puțin pentru cei mai plinuți care nu au antrenament, așa cum eram eu la momentul acela). Așa că am pus fața de om serios și am început să urc ca măgarul, încet dar fără oprire. Cel mai bine este să urcați în propriul ritm, nu să alergați și să vă dați rotunzi.
Dacă sunteți pentru prima oară pe traseu este recomandat să țineți marcajul. De pe traseu se ramifică diverse poteci pietruite (pe care nu le-am explorat).
Peisajul este dominat de pădure. Cred că este foarte frumos să mergi toamna pe acest traseu.
În legătura cu forma fizică – pe traseu erau și foarte mulți copii. Când vedeam că ei o iau pe scurtatură și nu au nici o treabă, începuse să mi se facă puțin rușine.
Și după lupte seculare care au durat 45 de minute am văzut lumina.
Chiar înainte de a ieși din pădure dați de un izvor unde puteți să vă răcoriți.
Și ieșim la Poiana Stânii Regale.
Primul impact este dat de munte. Peisajul este superb. Ai o vedere extraordinară spre Bucegi. În stânga se deschide poiana, plină de verdeață.
Am horărât să mergem și la stâncile (Stânca) Franz Iosef și apoi să ne retragem pe poiană.
E…aici am avut o mică problemă. De stâncă auzisem, văzusem că există niște scări. Problema e că ioc indicatoare. Și ioc scările din filmulețe. Am ajuns la 2 stânci mai mari, pe ele era un panou cu regele Carol și cred că alți membrii ai familiei regale (poate era și împăratul, cine știe). Panoul era destul de șters. Am zis că alea sunt stâncile vieții. Am urcat până la ele, am făcut fotografiile de rigoare și când era să coborâm am văzut că există o potecuță care merge prin pădure. Cum nimeni nu se ducea acolo și alte persoane din grup erau destul de obosite am zis să nu merg în explorare. Bănuiesc că pe acea potecă ajungeai la stânci și la panorama cu Valea Prahovei.
În fine, coborâm și mergem în poiană. Am văzut în filmulețe că aici erau terase și câteva magazine. Acum nu e nimic.
Să revenim la poiană. Este locul perfect de relaxare: plin de verdeață cu o vedere superbă spre munții Bucegi. Dacă urcați spre liziera pădurii puteți vedea inclusiv munții Baiului și drumul de creastă de acolo. Din loc în loc exista o plantă care se remarca în peisaj. După o scurtă căutare am găsit că această plantă se numește veratrum album și este o plantă medicinală. După câte am citit planta trebuie să fie folosită doar sub îndrumare medicului, fiind toxică.
După o mică pauză la soare am hotărât să coborâm.
La întoarcere am vrut să fiu zmeu. Toate scurtăturile care nu au fost abordate la urcare, au fost experimentate la coborâre. Ar fi bine, dacă vreți să faceți asta, să vedeți pe unde o ia traseul. Zic asta pentru că la un moment dat era să cobor pe alt drum pietruit.
Coborârea nu cred ca a durat mai mult de jumătate de oră. Când am ieșit de pe traseu și trebuia să o luam dreapta spre cascadă m-a lovit iar dorința de explorare.
Știam că există drum/potecă pe care poți să mergi și să ajungi la Pelișor. Și am zis să o iau în stânga în timp ce grupul a luat-o pe traseul pe care am venit.
Și încep să merg …..dreapta, stânga, drumul se mai întâlnește și cu alte poteci, prin pădure, frumos, liniște și pace.
Ajung la niste ruine. Pe un panou scrie Cabana Vulpărie, locul unde se țineau vulpile regale. Continui pe drum și în curând văd că drumul o ia ușor spre stânga. Am zis că ar fi bine să pornesc gps-ul și să văd care ar fi poziția mea față de castelul Peleș.
E, aici urmează o nouă etapă de ghici. Existau mai multe poteci care o luau spre dreapta. Am luat și eu pe cea care era cea mai apropiată de Peleș. S-a dovedit că am luat-o pe cea bună deoarece am ieșit foarte aproape de Peleș. Uneori e bine să mergi în explorare. Înveți drumuri noi și îți testezi capacitatea de orientare.
Poti zabovi mai mult si in frumoasa statiune Sinaia, unde poti vizita numeroase puncte de interes turistic, apoi poti porni intr-o scurta drumetie pana la Poiana Stanii. Sus, pe munte, te vei bucura de o pajiste alpina superba si de peisaje ce iti clatesc ochii si, de asemenea, poti lua masa la restaurantul de acolo. Daca mai mergi cateva sute de metri, poti ajunge la un punct de belvedere cu telescop, de unde poti admira si mai bine peisajul.