Sărbătoarea Sfântului Dumitru este asociată cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului.
Sfântul Dumitru este sărbătorit pe 26 octombrie atât în calendarul ortodox, cât și în cel catolic.
Creștinii ortodocși îl sărbătoresc în data de 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Cunoscut popular și ca Sfântul Dumitru, el a fost un martir creștin, sfânt militar care a trăit în secolul al treilea.
Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir, a viețuit în vremea împăraților Dioclețian și Maximilian. Originar din Tesalonic, el a devenit cunoscut pentru dreapta sa credință. Din acest motiv el a fost întemnițat de împăratul Maximilian și a trecut la cele veșnice în jurul anului 306, în temniță.
După moarte, Sfântul Dumitru a făcut multe minuni și tămăduiri. La scurt timp după moartea sa, o bazilică a fost ridicată pe mormântul său, la Salonic. După cucerirea otomană a fost transformată în moscee, redevenind biserică după cucerirea orașului de către greci, în 1912. Moalte Sfântului Mare Mucenic Dimitrie sunt așeazate la Biserica Sfântul Dumitru din Salonic.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Ziua de 26 octombrie este marcată de o serie de tradiții, obiceiuri și superstiții din popor.
În Ajun de sărbătoare, gospodarii aprind focuri, iar copiii sar peste aceastea, pentru a fi sănătoși tot anul. După ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca solul să fie roditor.
Dupa hramul Sfintei Parascheva, Sfantul Dumitru reprezinta ultima si cea mai insemnata sarbatoare a toamnei, care, conform superstitiilor pastorale, reprezinta inceputul iernii.
Printre cele mai spectaculoase obiceiuri care se savarsesc in ajun de Samedru sunt focurile vii. In ajunul sarbatorii, in noaptea de 25 octombrie se tine „Focul lui Samedru”, moment in care oamenii obisnuiesc sa aprinda focuri in cursi sau pe dealuri, peste care copiii sar pentru a fi sanatosi iar tinerii sa se casatoreasca.
Conform traditiei, persoanele care sar peste flacari vor fi sanatosi intregul an si feriti de necazuri, nenorociri si boli. Rolul focului este de a alunga atat fiarele, avand si puteri roditoare, astfel incat dupa ce este stins oamenii obisnuiesc sa arunce in gradina cenusa si carbuni.
Femeile mai inaintate in varsta, in special cele din mediul rural, obisnuiesc sa imparta covrigi, nuci, mere, paine, struguri si prune uscate tuturor celor care sar peste foc.
De asemenea, in aceasta zi se pomenesc si mortii si se da de pomana coliva de Sumedru dar si colaci in forma de cruce.
Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor, iar în această zi, ei aruncă un cojoc în mijlocul oilor, așteptând ca o oaie să se așeze pe el. Dacă prima oaie e albă, iarna va fi aspră. Dacă e neagră, iarna va fi blândă.
Se mai spune că Sf.Dimitrie este cel care desfrunzește codrul și usucă toate plantele. Se mai spune că în această zi de sărbătoare, căldura intră în pământ și gerul începe să îți facă simțită prezența.
Se mai spune că cine seamănă usturoi după această zi va avea pagubă tot anul.
Conform datinei, Sfântul Dumitru este omologul Sfântului Gheorghe și de asemenea, Sfântul Dumitru este patronul păstorilor și garantul soroacelor.
La Sfânt Dumitru căldura intră în pământ și Gerilă începe să-și arate colții. Dacă Sfântul Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul înverzit, Sfântul Dumitru are grijă să-l facă negru, adică să-l desfrunzească.
Ziua Sfântului Dumitru este o zi a soroacelor pentru slujbe, se împarte mâncare si se slobod sărindarele. Femeile duc mâncarea la biserică și dau de pomană celor trecuți în neființă.
Un alt obicei al zilei de Sfântul Dumitru se întâlnește în Dobrogea. Mai mulți flăcăi se întrunesc la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere și cavale, între ei se află și un fecior îmbrăcat ca o cadâncă, astfel capătă bacșișuri. Obiceiul se mai numește și “datina Saiegiilor”.
Tot în această zi sfântă , de Sfântul Dumitru, se tunde coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.
Se mai spune, în tradiția românească, că cei care vor păzi cu sfințenie această sărbătoare, de Sfânt Dumitru, vor fi feriți de boli sau lovituri.
La Sâmedru, se zice din bătrâni, că oamenii morți (în morminte) se fac muroni, vârcolaci, strigoni și, ieșind din pământ, nepăciuiesc pe cei vii.
De sărbătoarea Sfântului Dumitru, sau Sâmedru, există și superstiții legate de vreme și de iarna ce va urma, dintre care:
- Cum e ziua de Sâmedru, așa va fi toată iarna;
- Dacă la Sâmedru e vremea aspră, va fi iarna bună, iar alții zic că că de va fi la Sumedru vremea bună, toamna va fi lungă și frumoasă;
- Dacă în noaptea Sfântului Dumitru e lună plină și cerul e senin, iarna va fi bună, iar dacă e lună plină și cerul e acoperit de nori, dacă plouă sau ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele;
- Dacă la Sâmedru e lună nouă, iarna se începe curând și se termină repede, iar dacă e lună plină, iarna se începe curând și se termină târziu;
- În noaptea de Sâmedru ciobanii pândesc unde dorm oile și, dacă dimineața se va scula întâi o oaie albă și va pleca în jos, iarna va fi grea; dacă se va scula o oaie neagră și va pleca în sus, iarna va fi ușoară.
Zilele Sfinților Dumitru sunt ultimele sărbători importante ale toamnei, sărbători care, după superstiții pastorale, marchează începutul iernii.