Vreau să vă spun că în primăvara acestui an am fost la Carei. Un oraș minunat din nordul-vestul Transilvaniei. Un oraș care m-a fascinat prin frumusețea locurilor, prin calitatea oamenilor – buni gospodari, prietenoși și amabili – prin modul admirabil în care este gestionat orașul cu toate aspectele lui importante pentru comunitate și, nu în ultimul rând printr-un giuvaer de istorie, farmec și arhitectură: Castelul Károlyi. Numit de unii, cu justificat temei, ”Peleșul Transilvaniei”.
Károly
Municipiul Carei este situat în nord-vestul României, la o distanță de 99 km de municipiul Oradea. Se află în partea de sud-vest a județului Satu Mare, într-o regiune de câmpie, la 35 km de reședința de județ. Știu că poate unora li se pare departe de București, de alte mari orașe ale României _ Timișoara, Craiova, Iași, Brașov sau Constanța, dar prețul unui drum chiar foarte lung va fi plătit cu lucruri minunate pe care le puteți vedea, asculta și admira.
Unul dintre ele fiind Castelul Károly. Castelul Károly, la fel ca și orașul Carei, poartă numele familiei nobililor maghiari care a dominat secole la rând zona Sătmarului.
Orice locuitor al Municipiului Carei, al zonei: maghiar, român, german sau de altă etnie, se mândrește cu această emblemă a aristocrației din Transilvania, reabilitată cu grijă, atenție pentru fiecare detaliu și bun gust. Castelul Károlyi te va impresiona, cu siguranță, prin frumusețea stilurilor arhitecturale, dar și pentru că ascunde între ziduri o istorie fascinantă, mai puțin știută.
Castelul a fost ridicat de familia Károlyi la Carei, la sfârșitul secolului al XV-lea și a trecut prin secole tumultoase și multe transformări, dar nimeni nu a reușit să-l doboare.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Este cu certitudine, grație restauratorilor și istoricilor care au reconstruit cu fidelitate atmosfera aristocratică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cea mai bine conservată structură medievală din România.
Castelul Károlyi este, grație oamenilor care administrează Municipiul Carei și castelul, în apogeul strălucirii sale, poate și datorită modului în care a fost reconstituită atmosfera vieții princiare, modului în care a fost amenajat și prezentat publicului interiorul și funcționalitățile acestuia.
Castelul Károlyi îi impresionează pe vizitatori și pe specialiști prin calitatea și anvergura evenimentelor organizate aici și, nu în ultimul rând prin frumusețea tulburătoare a unui parc dendrologic pe care se află acest castel care este și el, tot așa, o minunăție.
Știu sigur că orice aș spune, nimic nu se poate compara cu frumusețea acestui castel văzut pe viu și cu istoria care însoțește această clădire impresionantă. Voi încerca cu sprijinul informațiilor generoase primite din partea ghizilor acestui obiectiv turistic să vă invit să vizitați castelul. Chiar și cu ochii minții.
Așa că hai să mergem la plimbare!
Castelul Károlyi a fost gândit, încă de la început, ca o construcție solidă, ceea ce i-a făcut pe nobilii vremii să o ia ca pe o amenințare și să îi ceară regelui demolarea ei, dar acest lucru nu avea să se întâmple. În anii care au urmat, din cauza invaziilor turcești, devine cetate de apărare: cu șanț și zid de fortificare, cu bastioane și cu nișe de tragere pentru tunuri. Datorită poziției sale strategice, în secolul al XVII-lea, Cetatea din Carei intră în sistemul de fortificații împotriva turcilor.
Fortificațiile cetății sunt lărgite între anii 1661 și 1666. Asalturile turcești nu au reușit să distrugă cetatea, dar i-au provocat avarii grave, reparate în anul 1678. Și trupele germane au atacat cetatea, după ce Sándor Károlyi (1669-1743) s-a alăturat răscoalei conduse de Francisc Rákóczi al II-lea, devenindu-le astfel inamic.
În 1708, principele Francisc Rákóczi al II-lea stă aproape o lună în Cetatea din Carei, vizita fiind un moment memorabil în istoria familiei Károlyi. Camera în care a locuit faimosul conducător a rămas, la cerința familiei, neatinsă până la începutul secolului XX.
În secolele XVII-XVIII, în Cetatea din Carei au loc întâlniri diplomatice importante, printre care și negocierile pentru semnarea tratatului Păcii de la Satu Mare, din 1711.
Până la 1848, cetatea este apărată de 77 de călăreți și 30 de soldați, haiduci din satele vecine, în lor majoritate români. În schimbul avantajelor economice primite de la moșier, aceștia asigurau apărarea castelului și a orașului.
După stingerea conflictelor din zonă, apar primele planuri de transformare a cetății într-o clădire cu funcții rezidențiale. Antal Károlyi (1732-1791) este inițiatorul acestor idei, însă lucrările de încep abia în anul 1792. După planurile lui Joseph Bitthauser, bastioanele sunt demolate, iar cetatea este transformată într-un castel în stil baroc. După o descriere a vremii, castelul, acoperit cu șindrilă, urma un plan patrulater, cu două etaje, iar intrarea principală era situată în partea de nord.
Etajul superior avea 21 de camere, iar cel inferior 20 de încăperi cu boltă. Capela castelului era în latura sud-estică, iar bucătăria și anexele erau latura de sud a clădirii principale. Unele dintre cele mai importante momente din istoria castelului baroc au fost vizitele familiei imperiale. În anul 1797, József Károlyi (1768-1803) primește vizita prințului Joseph de Habsburg, iar, în 1884, prințul Rudolf de Habsburg petrece cu soția sa două zile la Carei.
O nouă transformare a castelului, de fapt, aspectul actual al clădirii, are loc între anii 1894-1896 și este inițiată de István Károlyi (1845-1907). După planurile arhitectului Arthur Meinig, castelul baroc este transformat într-un edificiu în stil eclectic, cu aspectul unui castel cavaleresc medieval.
Curtea interioară a castelului baroc este acoperită cu un tavan de grinzi masive pictate și transformată într-un uriaș hol de primire.
Pe trei dintre fațadele castelului sunt combinate elemente arhitecturale și de decor aparținând mai multor stiluri – romantic, baroc, etc – iar fațada estică este dominată de stilul neogotic.
Interiorul castelului era dominat de holul de primire, pavat cu mozaic și dotat cu șeminee uriașe. Încăperea situată la intrarea secundară, dinspre nord, a castelului funcționa ca sală de mese și tot aici era și capela familiei.
Restul încăperilor de aici erau ocupate de slujitori sau erau spații de depozitare. La etajul întâi, aripa sudică era rezervată apartamentelor familiei Károlyi, iar majoritatea restului încăperilor erau apartamente destinate oaspeților.
După moartea lui István Károlyi, în anul 1907, membrii familiei nu mai locuiesc la Carei. În haosul creat de evenimentele sfârșitului de an 1918, multe dintre elementele de mobilier și obiecte de valoare din interiorul castelului au dispărut.
În perioada interbelică, ca urmare a unui acord dintre statul român și cel maghiar, obiectele de valoare rămase în castel (în special, tablourile) au fost înapoiate familiei Károlyi.
Un moment memorabil rămâne vizita Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria, în anul 1919. În perioada interbelică o parte a castelului este transformată în sanatoriu, iar restul găzduiește un cazino.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu acordul familiei Károlyi, aici funcționează o școală militară, transformată în spital militar în anul 1944. În perioada comunistă, castelul găzduiește instituții culturale de interes public: muzeul, casa de cultură și biblioteca orășenească.
Astăzi, castelul găzduiește o expoziție muzeală de interioare istorice care redă ambianța de odinioară a castelului și o expoziție de istorie locală.
În anul 2011 castelul a fost restaurat în întregime.
În interior, Muzeul Județean a amenajat o expoziție de interioare istorice și de istorie locală, realizată din fonduri europene.
Proiectul de realizarea expozițiilor a fost coordonat de Péter Levente Szőcs, iar în echipă au făcut parte specialiștii muzeului județean, precum și istoricul Adriana Zaharia, artistul plastic Oana Păcurar și scriitorul Dumitru Păcuraru.
Oferta de vizitare este completată de expoziția de trofee africane de vânătoare. La etajul castelului, poți vizita această expoziție inedită de trofee din Africa de Sud care au aparținut colecționarului Sir Dr. Pánczél Zoltán Tibor.
Urmărind un concept de pedagogie muzeală, s-au realizat două secțiuni pentru a prezenta materialul colecției, grupând obiectele colecției tematic, în patru săli expoziționale: vânătoarea în Europa, vânătoarea în Africa, fiind expuse exemplare naturalizate în întregime, trofee împăiate și diferite obiecte legate de vânătoare.
O altă surpriză foarte plăcută pentru vizitatori este Muzeul Figurilor de Ceară.
Pentru a ilustra cât mai bine momentele importante, dar și cele spectaculoase, la Castelul Károlyi a fost realizată o expoziție a figurilor de ceară. Acestea spun povestea semnării Păcii de la Satu Mare, din anul 1711, vizita Regelui Ferdinand, care, pe 25 mai 1919, a vizitat orașul Carei împreună cu Regina Maria, scene cu ultima vrăjitoare arsă pe rug, dar și cu Otilia Marchiș, Ady Endre, Kafka Margit.
Castelul mai găzduiește și o serie de alte expoziții temporare.
Prezența ghizilor și informațiile furnizate sunt remarcabile. Ei prezentând o lecție de istorie, de arhitectură și artă medievală impecabilă. Castelul dispune de un magazin cu suveniruri impresionant cu care poți lua pentru acasă multe informații care te pot ajuta să înțelegi și mai bine acest obiectiv impresionant.
Trebuie să mulțumim tuturor acelora care ne-au furnizat materiale de documentare (inclusiv fotografii mai vechi și mai noi):
-Fundația Centrul de Promovare a Turismului Cultural ” Grof Károlyi „;
-Primăria Municipiului Carei și Direcția de Cultură Carei;
-Site-ului de promovare ”Visit Carei”, unul dintre cele mai bune site-uri de promovare turistică din România și
-Publicațiilor locale care au scris de-a lungul timpului o mulțime de articole memorabile despre acest important obiectiv turistic al Municipiului Carei și al județului Satu Mare.
Nu poți încheia un articol atât de complex despre Castelul Karoly din Carei fără să aduci un cuvânt de mulțumire și edilului acestui oraș, Domnul Primar Kovács Eugen, un om îndrăgostit și dedicat localității pe care o slujește cu credință și devotament de aproape 30 de ani. Un adevărat senior al bunei administrații și al respectului față de istorie și de moștenirea lăsată de înaintași.