În fiecare an, pe 20 decembrie, în România se sărbătorește Ignatul, ziua în care este permisă o singură activitate: tăierea porcului, urmată de sortarea și prepararea specialităților pentru apropiatele sărbători de Crăciun.
Denumirea de Ignat vine de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia și martir al Bisericii care este unul din cei mai de seama părinți apostolici. Pentru că nu s-a lepădat credința în Hristos, a fost aruncat în arenă și sfâșiat de lei, în jurul anului 110, în timpul domniei împăratului Traian. O parte din moaștele Sfântului se află în Catedrala episcopală din Galați, la Schitul Darvari din București și la Mănăstirea Tismana.
O legendă de-a noastră spune că, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, când creștinii ortodocși sărbătoresc ziua Sfântului Ignat, porcii care vor fi sacrificați se visează cu mărgele roșii la gât, adică își visează sfârșitul.
Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiţia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i şi păcatul uciderii porcului.
În unele regiuni chiar şi gospodăria este sfinţită înainte de sacrificare. Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele bărbaţilor, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.
În tradiţia românească întâlnim o serie de obiceiuri şi superstiţii legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază şi îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toţi membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineaţa la păsări.
Ziua de 20 decembrie, această sărbătoare a rămas în comunitatea românească prin sacrificarea porcului, însă fără conotații sacre. Folcloriștii vorbesc însă de un sacrificiu, de sărbătorirea spiritului agrar.
În vremurile mai apropiate de noi, obiciul tăierii porcului de Crăciun cu păstrarea tuturor datinilor își are izvorul în îndestularea cu carne și produse tradiționale la mesele de sărbători, dar nu numai – pentru că o serie de preparate vor fi păstrate și vor fi consumate până aproape de vară și chiar la seceriș – a se vedea slănina.
Tăierea simbolică a porcului se face prin înjunghiere, apoi animalul este pârlit, spălat cu mălai și acoperit cu o pătură. În cele mai multe locuri, i se face o crestătură în formă de cruce pentru ca produsele, carnea lui să fie binecuvântate. Copiii se suie călare pe porc, ca sa aiba noroc tot anul. Apoi se scot intestinele și măruntaiele, se tranșează carnea și se trece la prepararea produselor tradiționale – sângerete, lebăr, cârnați, caltaboși etc. În ziua în care se taie porcul se face și ”pomana porcului” cu toți cei care participă, dar cu cei ai casei și vecini.
La români, taierea porcului în gospodaria proprie reprezinta un motiv de mândrie și de bucurie semnalând și apropierea Craciunului. De-a lungul anilor, această activitate a creat la rândul ei o sumedenie de tradiții și obiceiuri.
Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate, ziua întreagă trebuind dedicată doar tăierii, sortării şi preparării specialităţilor din carne de porc. Singura activitate permisă în ziua de Ignat este tăiatul porcului. Se crede că prestarea oricărei alte munci – spălatul rufelor, cusutul, torsul lânii, măturatul casei – atrage după sine pedepsirea celor care încălcă normele sărbătorii.
De regulă, la tăierea porcului cei miloși din fire nu e bine să ia parte deoarece porcul moare cu mai mare greutate. Mai mult, carnea va fierbe mult mai greu. Bătrânii de la țară spun că dupa ce porcul este tăiat, pârlit și spălat, se recomandă punerea unei pături peste el și un copil să-l încalece. Astfel, anul viitor va fi unul lipsit de boli și plin de bogății, sănătate și prosperitate.
Pentru ca cei care taie porcul să fie iertați de uciderea voită a animalului, este bine ca ei să rostească cuvintele: ”Ignat, Ignat/ Porc umflat”, iar înainte de a-l sacrifica să spună: ”Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoși”.
Cei de faţă trebuie să rostească: „Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoşi!” – ca rugăciune de iertare, adresată lui Dumnezeu şi Sfântului Ignatie, patronul zilei, pentru uciderea animalului.
TRADIȚII DE IGNAT
• Pe 19 decembrie, în seara de Ignat se ia un dovleac, i se taie coada şi se păstrează, pentru că se spune că este bun pentru leac de bube dulci la copii.
• Se spune că tot în noaptea de 19 decembrie vrăjitoarele umblă să ia belşugul casei, de aceea se presară mei şi sare împrejurul casei, al hambarelor şi al curţii.
• Femeile pisează grâu ca să aibă de împărțit la Crăciun. Se fac un fel de turte, „Cârpele Domnului”, cu miere și nuci care se mănâncă în ajunul Crăciunului.
• IGNAT vindecă porcii de boala rea și tot el este cel care vine să le anunțe moartea și să le ia sufletele.
• Porcul care nu e tăiat până în această zi nu se mai îngrașă pentru că în această noapte își visează cuțitul.
• În ziua lui Ignat e bine să vezi sânge, ca să fii ferit de boli. Cine nu are porc trebuie să taie măcar o găină.
• Copiii se mânjesc cu sânge de porc pe frunte ca să fie rumeni și sănătoși tot anul.
• Hainele cusute în această zi vor da junghiuri celui care le poartă.
• În anumite zone le ţării este obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc şi să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceştia să crească rumeni şi sănătoşi. Fetele din casă şedeau deoparte şi, când cei care lucrau la tăiatul porcului nu erau atenţi, furau sânge şi se stropeau pe frunte ori îşi desenau dorinţele: o inimă pentru iubire, o cruce pentru curăţenie sufletească sau un pom pentru a fi roditoare.
• În casă este adusă mai întâi căpăţâna porcului cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie.
• Între IGNAT şi CRĂCIUN, femeile nu trebuie să toarcă, ele pisează grâu ca să aibă până la Crăciun.
• Sărbătoarea trebuie ţinută cu sfinţenie de femeile însărcinate, pentru a naşte prunci întregi la trup şi mint