Avem o țară minunată. fantastică aș putea spune. primăvara oferind o minunată expoziție de peisaje tulburătoare. Pe care, în această primăvară, din cauza crizei coronavirusului, nu o putem admira în toată splendoarea sa, în natură, ci, cel mult, cu ochii minții, citind acest articol dedicat acestor locuri minunate.
Ne-am oprit astăzi să vă prezentăm dintre ele, urmând ca în zilele următoare să vă prezentăm și altele la fel de frumoase.
Primul loc unde vrem să vă invităm este localitatea Zău de Câmpie din județul Mureș. Aici se pot admira florile bujorului de stepă, la începutul lui mai. Bujorul de stepă crește aici într-o rezervație naturală.
Bujorul de stepă îl puteți întâlni în doar câteva locuri pe planetă. El a supraviețuit din timpul ultimei perioade glaciare și mai poate fi găsit sub diverse forme în Munții Caucaz, Serbia și Ucraina.
Rezervația de bujor de stepă are 3,5 hectare și a fost creată în anul 1932 de către renumitul savant Alexandru Borza, același om de știință care a pus bazele Grădinii Botanice din Cluj-Napoca si ale Parcului Național Retezat.
Florile sângerii ale bujorului de stepă pot fi admirate o singură săptămână, la începutul lunii mai. Se poate ajunge la Zău de Câmpie cu mașina pe o șosea care leagă comuna de localitatea Luduș, aflată la 15 kilometri. O altă variantă este cu trenul, pe calea ferată dintre Luduș și Bistrița.
Această rezervaţie este situată pe cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri, şi deţine peste 50.000 de exemplare pe o suprafaţă de 3,5 hectare, împărţită în două loturi.
Bujorul de stepă este o plantă extrem de firavă, care cândva exista în Europa, însă treptat a dispărut, fiindcă moare imediat dacă este culeasă pentru a fi pusă în vază, iar pentru a o înmulţi este nevoie de o atenţie specială.
Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, depinde de temperatură, rămân înfloriţi doar şapte zile, au o înălţime de 10-30 de centimetri şi au florile de culoarea roşu aprins.
În fiecare an, în luna iunie, bujorul îşi termină ciclul de înflorire, îşi pregăteşte sămânţa, iar custodele are sarcina de a o urmări foarte atent când ajunge la maturitate, pentru a o recolta atunci când aceasta are o culoare maronie spre negru, nici mai devreme, nici mai târziu. De la plantare şi până la înflorirea bujorului este o perioadă extrem de lungă, cuprinsă între 7 şi 14 ani, în funcţie de altitudine.
În urma studiilor efectuate la Zau de Câmpie s-a ajuns la concluzia că planta nu trebuie niciodată tăiată, pentru că într-un an îşi asigură hrana pentru anul următor, o stochează în nişte bulbi de pe tulpină. Se pare că aceasta a fost greşeala fatală comisă de oameni, care a dus la dispariţia acestei specii din Europa.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei. Bujorul de stepă se presupune că a ajuns la Zau de Câmpie acum 10.000 de ani, în perioada postglaciară. Înainte, arealul de răspândire era mult mai mare, nu doar în zona Zaului de Câmpie, ci şi în apropiere de Varna, în Bulgaria.
O altă plantă pentru care merită sa bateți drumul cu ”trenul minții” pentru a o cunoaște se numește „astragalus peterfii”. O puteți găsi pe dealurile care înconjoară comuna Suatu, aflată în județul Cluj. Are flori gălbui și este cunoscută de localnici sub numele de „lintea pratului”.
Biologii o consideră o minune a naturii și nu-și explică felul miraculos în care a putut să supraviețuiască. Localitatea Suatu se află la aproximativ 26 de kilometri de Cluj Napoca.
În localitatea Ponoarele, la 4 kilometri distanță de Baia de Aramă, se află una dintre cele mai frumoase rezervații din Europa de Est. Este vorba despre o pădure de liliac, cu suprafață de 20 de hectare. Aici există un ecosistem foarte fragil, de o frumusețe rară, întreținut de clima cu influențe submediteraneene.
Pădurea se află la circa 3 km sud de localitatea Ponoare, între dealurile Băluţei şi Răiculeştilor, de o parte şi de alta a Văii Prislopului. Pentru a ajunge la ea, pe jos, se poate porni de la școală, pe Valea Morilor, urmându-se firul apei și urcând apoi pe Dosul Mare, până la Valea Prislopului, pe o potecă marcată turistic.
Pe acest drum, turiștii pot vedea bisericuța de sub Stei.
În cazul în care vreți să ajungeți cu mașina, se poate merge pe lângă căminul cultural, apoi se traversează cătunul Tihoi și se merge în direcția Delureni.
Cea mai bună perioadă de vizită, pentru a prinde liliecii înfloriți este începutul lunii mai.
În afară de liliac, pădurea cuprinde și alți arbori și arbuști, precum și flori. Frăsinica, vișinul turcesc, mojdreanul, păducelul și laleaua neagră pot fi, de asemenea, admirate.
Însă, turiștii sunt sfătuiți să aibă foarte multă grijă în zonă, deoarece este habitatul scorpionilor, al broaștelor țestoase și a temutei vipere cu corn.
La Ponoare se organizează în fiecare an sărbătoarea liliacului, o manifestare folclorică de interes naţional, la care, în amfiteatrul natural al Văii Prislopului, se întrec formaţii şi solişti de renume din zonă, iar sărbătoarea se desfășoară neîntrerupt din anul 1965.
Este o sărbătoare dedicată primăverii, când natura se îmbracă în haine de sărbătoare şi înfloririi Liliacului, simbol al acestei localităţi.
Se spune că aici se desfăşurau astfel de petreceri din timpuri străvechi. Sărbătoarea Liliacului a devenit celebră atât pentru cadrul deosebit în care se desfăşura, dar mai cu seamă datorită spectacolelor de muzică populară. Printre cei care au susţinut spectacole de-a lungul timpurilor se numără: Ansamblul naţional „Lăutarii” din Chişinău – condus de maestrul Botgros, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Maria Dragomiroiu, Angelica Stoican, Gheorghe Roşoga, Niculina Stoican, Petrică Mâţu-Stoian și Constantin Enceanu.
Turiștii care vor vizita aceasta rezervație vor avea posibilitatea să admire și lalele negre.
O altă adevărată minune a naturii este și „Laleaua pestriță”. Cei care vor să o admire trebuie să meargă până la rezervația Racaș-Hida din județul Sălaj. Are pete albe si mov, dispuse ca pe o tabla de șah.
Rezervația din România se află în apropierea orașului Jibou, acolo unde veți găsi și o grădină botanică unică în lume, amenajată în incinta castelului Wesselenyi.
Localnicii îi spun „bibilica”, datorită faptului că penajul acestei păsări este foarte asemănător cu modelul lalelei pestrițe. Din păcate, a fost deja înscrisă în „Cartea Roșie” a speciilor pe cale de dispariție.