Fără doar și poate o asemenea localitate cum este Alma Vii este pentru străinii din toate colțurile lumii o adevărată Românie fascinantă. Pe mulți dintre ei ducându-i gândul că mergând acolo au fost teleportați în timp
cu circa 100 de ani. într-un minunat colțișor de lume, cu tot ceea ce a dăruit Dumnezeu mai bun și mai frumos, natură generoasă, aer curat, peisaje senzaționale, peisaj rustic, obiceiuri și tradiții care nu mai există nicăieri în lume, mâncare bună și gustoasă cum nu mănâncă nici acasă.
Românii nici măcar nu își dau seama ce puternică atracție reprezintă aceste sate săsești, ridicate acum 700-800 de ani, pentru străinii care vizitează România. Străini care, unii dintre ei, au devenit antreprenori în turism în România, făcând din sate părăsite, din case aflate în stare avansată de degradare adevărați magneți pentru turiștii în căutare de zone virgine. Chiar și în perioada pandemiei cu Covid – 19, aceste locuri au fost intens vizitate de turiști din toată Europa pentru că destinația Transilvania turistică este o zonă curată, protejată și care, pentru unii dintre ei a fost chiar un refugiu pe perioada lunilor de vară și toamnă ale anului 2020.
Localizat în inima Transilvaniei, între Sibiu și Sighișoara, satul Alma Vii emană un aer pitoresc pe care cu greu il mai găsești în restul Europei dezvoltate. Satul este atestat documentar inca din anul 1289 în actul „Herritus de Alma sacerdotes“.
Acest act ne spune ca la acea vreme satul depindea de Capitulul Mediaș, urmând ca la următoarea mențiune documentară din 1356 să figureze ca sat liber al Scaunului de Mediaș.
Originea şi semnificaţia numelui aşezării nu pot fi în întregime identificate. Totuşi se presupune că ar putea proveni din cuvîntul “almo”, care în limba germană veche înseamnă ulm sau ar putea deriva din cuvântul maghiar care desemnează măr. În favoarea ultimului militează numeroasele livezi de pomi fructiferi din satul Alma Vii şi din împrejurimile lui.
În mijlocul satului, pe coama unui deal se află puternica biserică fortificată, care nu a fost cucerită niciodată. Se spune că Alma, soţia paznicului cetăţii este cea care ar fi văzut prima armata tătară apropiindu-se ameninţător şi pentru a le asigura sătenilor timpul necesar evacuării, s-a îmbrobodit cu zdrenţe şi şi-a mânjit faţa cu marmeladă şi funingine, îngrozind astfel atacatorii păgâni.
Printre pomii plini de rod ai satului răsună şi poveşti hazlii: o tânără din sat ce lucra în Mediaş găseşte într-o bună zi în curte, zăcând fără suflare, toate gâştele stăpânilor. Cu părere de rău le jumuleşte, pentru a se folosi măcar de penele lor, iar trupşoarele neînsufleţite le aruncă la marginea râului. A doua zi, de necrezut: gâştele, goale-goluţe şi cu siguranţă cât se poate de revoltate, mărşaluiesc ţanţoş stârnind mare zarvă printre localnici. Greu au înţeles stăpânii că acestea mâncaseră vişinele folosite pentru lichior, ameţindu-se în aşa hal, încât au trecut drept moarte. Pentru a nu li se face pielea de găină, fiecare gâscă a fost îmbrăcată cu câte o rochiţă special confecţionată, ceea ce cu siguranţă a oferit o imagine cât se poate de pitorească.
În prima atestare documentară a satului Alma Vii (1289) se face referire la acesta ca fiind un sat liber pe pământul Coroanei Ungare. Două secole mai târziu, se construia pe vârful dealului o biserică de tip hală, cu vedere spre sat, în secolul al XVI-lea fiind înlocuită de o biserică fortificată mai solidă. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, bolta bisericii în stil gotic târziu, a fost demolată şi înlocuită de o boltă cu trei arcade pe nervuri în cruce, o galerie construită pe părțile de nord şi de vest şi un cor cu tavan plat. Altarul, în stil clasic (1852), are patru coloane corintice şi o arhitravă boltită cu o statuie a lui Hristos.
Satul Alma Vii se află la capătul unui drum de ţară, între dealuri acoperite de păduri, peisajul natural ce îl înconjoară încântându-i total pe toți turiștii veniți aici.
Alma Vii s-a format în jurul unei biserici fortificate ce datează în cazul de față de la începutul secolului al XIV-lea. Chiar dacă de-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe modificări arhitecturale, în anul 1966 s-au întreprins lucrări de restaurare considerabile care i-au redat aspectul inițial.
Biserica din Alma Vii a fost amplasată pe culmea unui deal care și astăzi străjuiește satul. Poziția strategică era ușor de apărat în partea sud-vestică unde pantele sunt abrupte. Zidul fortificației are la bază o grosime de 1.5 m, fiind construit din pietre nefasonate și pietre de râu, urmând ca spre vârf, unde s-a folosit cărămidă, sa se subțieze.
Biserica fortificată şi gospodăriile armonios aranjate formând o imagine pitorească. 9
Comuna Moșna, din care face parte satul Alma Vii, mai are în prezent doar 367 de locuitori. Aceștia trăiesc la fel ca în urmă cu secole, conservând excelent tradițiile și obiceiurile locale care acționează ca un magnet pentru turiștii din întreaga lume.
Poziția sa centrală face ca acest sat să fie locul ideal din care să porniți explorarea satelor săsești, construite în jurul bisericilor fortificate din Transilvania.
Însă ceea ce are Alma Vii mai de preţ sunt oamenii: o comuniune de etnii şi personalităţi diverse care convieţuiesc în bună înţelegere păstrând obiceiurile vieţii autentice de la ţară.
Alma Vii este unul dintre puţinele sate cu o populaţie activă şi un patrimoniu construit bine conservat. Continuarea practicilor agricole tradiţionale a determinat păstrarea peisajului cultural şi natural autentic.
Din anul 2009 Fundația Mihai Eminescu Trust derulează proiecte aici pentru a face din Alma Vii un “Sat de sine stătător”: au fost restaurate faţadele caselor vechi, au fost reparate podeţele din lemn, a fost pavat spaţiul public cu piatră de râu. Magazinul sătesc a fost reamenajat cu un spaţiu pentru produse locale şi o cramă tradiţională. Dispensarul a fost şi el renovat pentru a facilita activitatea unui medic în sat. Peste 50 de locuitori au beneficiat de formare şi calificare în zidărie, dulgherie, agroturism sau cursuri de limba engleză. Au fost înfiinţate echipe de constructori, un atelier de dulgherie şi unul de fierărie, toate lucrările din proiect fiind realizate de oamenii satului.
Iniţial au fost amenajate două case de oaspeţi, urmând altele patru. Una dintre cele mai remarcabile realizări este restaurarea vechii şcoli, care a devenit Centru de Informare şi Pregătire Profesională. Este unicul centru din ţară, din mediul rural, care oferă formare celor interesaţi de patrimoniu, dornici să-şi însuşească o meserie tradiţională. Alma Vii este acum un sat model.
Anterior celebru pentru podgoriile şi livezile sale, satul Alma Vii a suferit masiv de depopulare şi de şomaj după exodul în masă al saşilor, la începutul anilor 1990. În prezent aici există 200 de case şi 367 de locuitori.
Biserica ortodoxă se află în partea de sus a satului, iar lângă biserica fortificată se află şcoala primară, un magazin sătesc şi o grădiniţă. Fiecare casă şi zidul curţii ei sunt zugrăvite în culori distincte şi fiecare faţadă este decorată cu emblema familiei sau o zicală şi cu o dată amintind de un eveniment din istoria clădirii.
Spaţiul public din centrul satului este pietruit, fâşiile de iarbă din faţa caselor sunt străbătute de un şanţ adânc, prin care curge un mic pârâu şi peste care se trece peste podeţe cioplite din lemn de stejar. Pomi fructiferi sau sălcii sunt aliniați de-a lungul străzii, oferind umbră gâştelor, raţelor, găinilor şi câinilor adormiţi. Străzile nu sunt goale, ci sunt traversate de oameni şi animale, în special dimineaţa şi seara.
Agricultura are încă puternice elemente tradiţionale. O mare parte din mijloacele de transport sunt cele trase de cai, deşi pot fi văzute tot mai multe tractoare. Vacile sunt mânate zi de zi pe păşune, la apus găsindu-şi singure drumul spre casă. Oile sunt în afara satului toată vara, cu ciobanii care locuiesc în stâne. Laptele de oaie este transformat în „mingi” de brânză moale, de culoare albă.
Fânul este cosit şi uscat în căpiţe, apoi transportat cu căruţa în gospodării, unde urmează să fie depozitat afară, în clăi sau în podul hambarelor. Livezile sunt cultivate la marginea satului, la care se adaugă şi pomii fructiferi împrăştiaţi pe păşune, din a căror fructe se fac gemuri.
Drumurile văilor sunt delimitate de câmpuri cultivate cu porumb, grâu, ovăz, orz, fasole, cartofi şi alte culturi. Grădinile din jurul caselor sunt folosite intens pentru cultivarea legumelor, plantelor medicinale şi a florilor. Peisajele din jur au fost formate de mai multe generaţii de săteni. Păduri întinse de foioase acoperă coama şi costişele dealurilor, fiind dominate de stejar, fag, carpen şi tei. Câmpurile îngrijite de la baza văii sunt cultivate sau sunt pajişti cosite, iar pe malurile pârâului sunt aliniate sălcii şi arini.
Zona din jurul satului Alma Vii este extrem de valoroasă şi bogată în biodiversitate. Se estimează că aici pot fi găsite aproximativ 100 de specii de păsări, 70 de specii de fluturi, 50 de mamifere, 10 de amfibieni, 6 de reptile şi sute de plante. Această zonă a fost inclusă recent în reţeaua europeană Natura 2000.
O specialitate culinară săsească ce poate fi savurată de oaspeți se face din varză și aluat de pâine în cuptor.
Nu-i așa că v-am stârnit interesul? Cel mai bine este să mergeți acolo!!!