Micul Paris. Ați fost acolo?

Începem astăzi un serial din ciclul ”Hai la București”, cu scopul de a cunoaște Capitala României, așa cum a fost ea odinioară – vremuri de frumoasă amintire -, cum este acum și, bineînțeles cum ne-am dori să devină un pol de mare atracție pentru vizitatorii români și străini.

Și, fără îndoială, călătoria noastră în Capitală ar trebui să înceapă în vremurile când într-un intens proces de schimbare arhitectonică, de modernizare și transformare a societății românești, Bucureștiul a devenit cu adevărat ”Micul Paris”.

Veacul scurs între 1859 și 1946 avea să fie cel mai înfloritor pentru București.

Devenit capitala întregii Românii, ca urmare a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești, orașul avea să treacă printr-o adevărată perioadă de modernizare economică, demografică și culturală.

Aceasta este perioada în care în București se vor deschide primele mari fabrici ale orașului, ce produceau obiecte de consum precum: țigări, bere, săpunuri, lumânări, textile și chiar și utilaje grele și avioane. Industria care începe să se nască atrage după sine și un important început de centru comercial și de afaceri. Încep să vină în România atrași de interesul pentru o piață în continuă extindere oameni de afaceri și magnați din toată Europa și chiar și din Statele Unite.

România răspundea cu promptitudine la startul lansat al vieții economice. Afacerile importante, oportunitățile financiare și nevoia extinsă de modernizare pe toate planurile au condus la apariția progresivă a burgheziei autohtone reprezentată atât de micii comercianți cât și de marii industriași și magnați, clasă puternic socială care avea să înlocuiască rapid pe vechii boieri și preoți, cei care deținuseră mai multe secole cele mai importante dregătorii și gestionaseră resurse importante ale statului.

Inevitabil, într-un proces complex și intens de industrializare crește spectaculos și numărul muncitorilor, muncitori veniți de la țară în căutarea unui loc de muncă și unor venituri mult mai importante.

Bucureștiul crește numeric însemnat ca număr de populație, sub impulsul cresterii demografice si apariției unei vieți economice care nu se mai baza numai pe agricultură ci și pe industrie, servicii și comerț.

Procesul de urbanizare a Capitalei capătă dimensiuni uriașe. Se construiesc un număr impresionant de clădiri cu tot felul de destinații, de toate tipurile, aparținând unor stiluri arhitecturale extrem de variate, multe din ”pajiștile care însoțeau zone importante din București dispar la ofensiva urbanizării sau devin, în  cel mai bun caz, parcuri și grădini publice.

Cafenelele, prăvăliile, magazinele cu vitrină, chiar și casele cu balcon apar în această perioadă și încep să coloreze romantic fața unui praș care întinerește.

Noul București, începe să aibă străzi largi, chiar bulevarde, să aibă tramvaie trase de cai, oameni de condiții care ies la plimbare, la promenadă, la teatru sau la numeroasele petreceri care încep să semene tot mai bine cu locul în care mulți dintre noii cetățeni ai Bucureștiului își făcuseră studiile. Noul București începe să semene tot mai mult cu Parisul, dar pentru a păstra dimensiunile unei asemenea comparații, i s-a spus justificat ”Micul Paris”.

Asemeni Parisului cel mare, „Micul Paris” avea propriul Arc de Triumf și câteva clădiri a căror arhitectură aveau influențe franțuzești cum ar fi Palatul Kretzulescu, Casa Vernescu sau Palatul CEC. Mulți arhitecți francezi precum Albert Galleron, Cassian Bernard sau Xavier Villacrosse au proiectat clădirile din centrul Bucureștiului și de pe Calea Victoriei.

Orașul nu depășise încă complet procesul transformărilor. Fiind încă un oraș al contrastelor și al scandalurilor, însă în același timp, și un tablou unic, fascinant și totodată comic, un amestec al culturilor și, in același timp, o creație originală în sine.

Pentru a completa acest peisaj cultural, mai trebuie menționate și cenaclurile și , publicațiile literare și marii scriitori ai României ce au trecut prin București în diferite momente ale vieții lor, dacă nu cumva unii dintre ei și-au trăit aproape întreaga viață in el, aducându-și un imnes aport în transformarea orașului.

De la romanticul Mihai Eminescu, la realiștii Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, până la moderniștii Tudor Arghezi și Lucian Blaga, toți au trecut prin București si au fost influențați de el mai mult sau mai puțin.

Unii dintre ei au transpus orașul în operele lor. Unii cu respect și admirație, alții cu dezgust. Bucureștiul era deja o aglomerare urbană care nu mai semăna deloc cu Bucureștiul de acum o sută de ani, înainte de Mica Unire.

Tot în această perioadă Bucureștiul va fi ocupat de trupele germane în Primul Război Mondial, va fi lovit de numeroase cutremure și incendii, de molime și epidemii, va fi scena a multor răscoale, revolte și greve, de la conspirația care îl va înlătura pe Alexandru Ioan Cuza de pe tronul Românie, până la lovitura de stat împotriva regimului Antonescu. Bucureștiul atrăit momente și mai grele. Când a fost bombardat de aliații anglo-americani iar apoi de către foștii aliați germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dar în ciuda tuturor acestor dezastre, puternice frământări și situații de criză, viața oamenilor și progresul societății au continuat orașul atrăgând în continuare noi locuitori.Bucureștiul de astăzi, în ciuda numeroaselor transformări, a păstrat multe din elementele emblematice ale ”Micului Paris”. Pe care, cel puțin în centru. Le întâlnești și le savurezi aproape la tot pasul.