Mănăstirea Tismana – Inima Olteniei

Sfânta Mănăstire Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească. Socotită de mulți români drept inima Olteniei, Mănăstirea Tismana cu zidurile ei medievale și bastioane în colțuri, se află pe muntele Starmina, înconjurată de păduri și pereți abrupți de stâncă. Mănăstirea Tismana se află la 30 de kilometri de Municipiul Târgu Jiu.

Numele mănăstirii se potrivește de minune cu toponimul geto-dacic ”tismena” care se traduce prin ”cetate, loc fortificat cu ziduri”.

Prima cărămidă de temelie a Sfintei Mănăstiri Tismana a fost pusă de Cuviosul  Nicodim, un călugăr venit de pe tărâmurile macedonene la îndemnul lui Radu Negru-Vodă, domnitorul Țării Românești, și sprijinit de acesta să construiască acest sfânt locaș. La 15 august 1377, a fost sfințită biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”.

După trecerea la cele veșnice a domnitorului Radu Negru-Vodă, construcția mănăstirii Tismana a continuat sub domnia fiilor săi: Dan I Basarab (1384-1386) si Mircea cel Bătrân (1387-1418) făcănd din acest edificiu o adevărată cetate de apărare a hotarelor Țării Românești. Poziționată strategic și dotată cu ziduri de fortificare, Mănăstirea Tismana a fost un loc strategic de apărare a ființei naționale. Sătenii din satele învecinate acestui loc făcând de strajă la zidurile Mănăstirii, loc devenit nu numai loc de închinăciune și reculegere dar și hotar de stabilitate și de apărare a ființei naționale și a credinței strămoșești. Aceste motive l-au determinat, mai mult ca sigur, pe Tudor Vladimirescu si pe pandurii lui să pornească Revoluția de la 1821, după proclamația de la Padeș, de la Mănăstirea Tismana și să își asume ca obiectiv alungarea fanarioților de la conducerea Țării Românești, încetarea jafurilor și a nedreptățilo îndreptate împotriva poporului.

Mănăstirea Tismana a devenit un loc extrem de important pentru că aici și-au găsit locul documente de o mare însemnătate, rămase până în zilele noastre, documente care atestau faptul că aici și-au stabilit reședințele oamenii importanții ai vremii – banii – primul dintre ei făcând acest lucru încă de la 1464, prin atestarea Banului Tismenii. Tot la Tismana s-au pus bazele unei școli de călugări învățați, dintre care mai târziu s-au ales viitorii episcopi și mitropiliți, diacii pentru cancelarii, traducătorii și caligrafii. Tot de la școala de călugări învățați de la Tismana au plecat toți călugării cu misiunea de a înființa mănăstiri în Ardeal, Moldova și Țara Românească.

Inițial biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare culoare, ocru, având figuri geometrice și florale. Abia în anul 1564, a fost făcută prima pictură iconografică a bisericii de către pictorul Dobromir din Târgoviște, această lucrare fiind considerată cea mai veche pictură bizantină din Țara Românească. În 1732 pictura a fost refăcută. În 1766, peste pictura din pronaos a fost aplicată o nouă frescă sub semnătura pictorului Dimitrie Diaconu. Această din urmă lucrare a fost extrasă în anul 1955 din pictura bisericii mănăstirii și mutată sub coordonarea lui G. Ressu în muzeul mănăstirii și pe culoarele chiliilor acesteia. În urma ei a fost refăcuta fresca lui Dobromir de la Târgoviște de la 1564. Pridvorul mănăstirii a fost refăcut în anul 1983, după planurile inițiale ale Cuviosului Nicodim și pictat în 1994 de pictorul Grigore Popescu cu chipurile tuturor sfinților daco-romani descoperiți și canonizați.

Din anul 1949, Mănăstirea Tismana a fost transformată în chinovie de maici. Care zi de zi muncesc și se roagă după tradiția unei mănăstiri de maici.

Multe din obiectele de tezaur ale Mănăstirii Tismana s-au pierdut în decursul timpului sau se află la Muzeul de Artă al României. În muzeul mănăstirii se mai găsesc câteva obiecte extrem de prețioase: o colecție de icoane murale, icoane pictate pe lemn, obiecte vechi de cult, cărți vechi și veștminte și ușile făcute la 1782.

În biserica mănăstirii se păstrează 3 părticele de moaște:

• Degetul arătător al Sfântului Nicodim si crucea de plumb pe care o purta la gât;
• O părticică din Sfântul Ignatie Teoforul;
• O părticică din Sfântul Ioan Gură de Aur.

De asemenea, catapeteasma lucrată din lemn de stejar în anul 1766, suflată cu aur și împodobită cu icoane împărătești de la 1844.

Policandrul este din alamă lustruită din secolul al XIX-lea iar toaca metalică are forma vulturului bicefal (stema domnilor Basarabi).

Tot ca obiecte foarte valoroase putem menționa prezența a două vitralii oferite de poetul George Coșbuc în anul 1916, în memoria fiului său.

În anul 1944, de frica trupelor rusești, tezaurul României a fost ascuns la Mănăstirea Tismana. Tezaurul cuprindea 380 de tone de lingouri de aur plus încă alte 3 tone din tezaurul polonez adus în România în anul 1939. Inițial tezaurul a fost depozitat în pivnițele mănăstirii de unde a fost mutat în Peștera Mănăstirii.

Mănăstirea Tismana este strâns legată de Cuviosul Nicodim. Copil macedonean, a plecat de la casa părintească din cetatea Prilep la vârsta de 16 ani pentru a merge la Muntele Athos, la Mănăstirea Hilandaru. Acolo a deprins mai multe limbi străine: slavona și greaca și mai multe meserii care aveau să-i fie de folos în viață: caligrafia, pictura, argintăria, arhitectura, zidăria, dogăritul.

Înainte de a ajunge la Tismana a mai ctitorit mai multe biserici și mănăstiri ortodoxe din Serbia, din Țara Românească și din Ardeal, inclusiv Sfânta Mănăstire Prislop de la Hațeg.

La Tismana a ajuns cu un grup de călugări, unde s-au rugat în grota de pe stânca din imediata vecinătate a viitoarei mănăstiri. La Tismana, Cuviosul Nicodim a construit prima Școala de caligrafie cu copiști de cărți vechi în diverse limbi, personal a caligrafiat primul Tetravanghel pe pergament, ferecat în coperte de argint aurit, această carte fiind considerată cea mai veche carte din Țara Românească, carte aflată la Muzeul Național de Istorie a României.

După anul 1375, Cuviosul Nicodim a primit de la Patriarhul Filotei al Constantinopolelui cârja și trei părticele de moaște și este făcut arhimandrit, Mănăstirea Tismana devenind prima arhimandrie din Țara Românească.

Părintele arhimandrit Nicodim de la Tismana a trecut la cele veșnice în data de 26 decembrie 1406, trupul său odihnindu-se de secole în pridvorul Mănăstirii Tismana, acolo unde o candelă arde permanent în semn de recunoștință și lumină veșnică pentru cel ce a zidit primul așezământ monahal românesc. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 1955.

Cei interesați să vină în pelerinaj la Sfânta Mănăstire Tismana au multe lucruri de vizitat în zona: cele două schituri aflate pe muntele Cioclovina, Podul lui Dumnezeu, Peștera Ponoarelor, Cheile Bulba, Peștera Bulba și rezervația de liliac sălbatic de la Ponoare din vecinătatea Băii de Aramă, monumentul lui Tudor Vladimirescu de la Padeș, Cheile Sohodolului, Peșterile Sohodolului, Muierii și Topliței. Drumul de la Târgu Jiu la Tismana îți oferă posibilitatea să vizitezi și Cascada Văii, Cheile Șușiței, Cheile Runcului și Cheile Sohodului.

Mănăstirea Tismana le oferă pelerinilor posibilitatea de a înnopta la fostul Hotel Tismana transformat în Arhondaric al Sfintei Mănăstiri Tismana, cu 120 de locuri de cazare. Vizitatorii pot servi masa în sala de mese, meniul servit fiind unul specific unei mănăstiri (respectând zilele de post și de sărbătoare).

Peisajul este minunat, invitându-te la drumeții în locurile memorabile din vecinătate.