Postul de televiziune CNN a preluat și prezentat un documentar promovat de portalul “Travel and leisure” care oferă informații de călătorie și de petrecere a timpului liber pe glob. Aceștia au decis că sarmalele sunt produse tradiționale românești, prezentându-le printre primele 12 feluri de mâncaruri tradiționale de Sărbători, din întreaga lume. Dar de fapt de unde provin?
Sarmaua (singular nearticulat sarmá sau uneori, regional, sármă sau o formă de singular refăcută după forma de plural, considerată incorectă, sarmală; plural nearticulat sarmale) este un preparat culinar din carne tocată (de obicei de porc, dar și de vită, oaie, pasăre sau chiar pește), amestecată cu orez și cu alte ingrediente, învelită în foi de varză (proaspătă sau acră, murată), de viță sau de ștevie etc., în formă de rulou. În România se servește de obicei cu mămăligă și smântână.
În Bucovina și în Moldova sarmalele sunt uneori numite găluci („găluști”, „găluște”).
Etimologie
Cuvântul românesc „sarma” este un împrumut din limba turcă (sarmak), unde are sensul „a înfășura, a înveli”. Este posibil și intermediarul sârbesc cарма / sarma: „sarma”.
Răspândire
Acest produs culinar este cunoscut, cu aceeași denumire, în mai multe țări din apropierea bazinului răsăritean al Mării Mediterane: Turcia, Ungaria, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia, Cipru, Ucraina dar și în Republica Moldova.
Tot sarmale se mănâncă și în țări precum Italia, Germania, Suedia, Norvegia, Rusia, Azerbaigean, Kazahstan, Kirghistan, Uzbekistan și chiar Irak, dar cunoscute sub alte denumiri.
Pregătire
Sarmale cu smântână, mămăligă, afumătură și ardei iute
Se pot face sarmale și de post, înlocuind carnea din umplutură cu orez, ciuperci, soia, legume tocate, păsat de porumb, sau chiar bucățele de pâine (la alegere sau în diferite combinații după gust).
Varza folosită la prepararea sarmalelor poate fi proaspătă sau acră (murată rapid sau pentru a fi păstrată peste iarnă). Sarmalele se mai pot prepara cu foi (frunze) de podbal, ștevie, spanac sau (în unele zone) hrean. La servire, smântâna poate fi înlocuită cu iaurt sau (mai ales în Ardeal) cu lapte covăsit (iaurt preparat în casă).
Sarmalele cu păsat sunt „de post” (adică, gătite fără carne, grăsimi animale, pește, ouă sau produse lactate) dar pot fi și „de frupt” dacă li se adaugă la împachetat câte o felie de costiță sau jambon afumat în mijlocul umpluturii.
Gurmanzii sunt de părere că sarmalele sunt mai gustoase dacă se fierb într-un ceaun din fontă, la foc domol, sau într-o oală de ceramică, la cuptor, dacă la fundul ceaunului/oalei de ceramică și printre sarmale se pun bucăți de șorici afumat sau chiar un ciolan de porc afumat, frunze de cimbru, mărar și boabe de piper.
În unele sate din Munții Apuseni, (unde se mai păstrează denumirile de „sarmă” și „sarme”), țăranii pun printre sarmale, bucăți de călbaj (un fel da caltaboș făcut cu bucăți de carne amestecate în umplutura tradițională și bine afumat).
Se consideră că dacă se consumă după ce „stau” 2-3 zile, sarmalele vor avea o savoare deosebită.
La masă, sarmalele de post se servesc cu sos de roșii, ardei iute, ceapă verde sau salată de ceapă uscată.
Sarmalele nu lipsesc niciodată pe masa de Crăciun a românilor. Ne-am gândit, din acest motiv, să vă prezentăm o rețetă prezentată de unul dintre cei mai buni și cunoscuți bucătari români, chef Sorin Bontea.
Ingrediente:
-2-3 kg varză acră (în funcție de câtă varză preferați printre sărmăluțe),
-600 g carne tocată de porc și de vită (amestec),
-o jumătate de ceșcuță de orez, 200 g ceapă,
-ulei pentru prăjit,
-costiță afumată,
-2-3 linguri de bulion,
-2-3 frunze de dafin,
-cimbru,
-mărar,
-sare, piper după gust.
Preparare: se curăță varza de frunzele exterioare și de cotoare și se aleg foile în care se va împacheta carnea. Dacă varza este prea acră sau prea sărată, se spală frunzele în apă călduță sau se pun la desărat cu o oră înainte. Se curăță ceapa, se spală și se toacă mărunt, după care se pune la călit în puțin ulei, la foc mic, până când devine sticloasă. Se adaugă orezul spălat în prealabil. Se lasă la foc mic două minute, amestecând continuu.
Punem carnea într-un castron mare, apoi adăugăm ceapa și orezul călite mai devreme, piper măcinat, cimbru uscat, mărar tocat. Punem la acest amestec și o ceșcuță de apă rece, care are rolul de a frăgezi carnea. Pentru culoare, unii pun în această compoziție și o lingură de bulion, Bontea nu pune, dar puteți pune dacă doriți. Dacă varza este sărată, aveți grijă câtă sare puneți în amestec (cât mai puțină).
Frunzele de varză mai mici se opresc și se toacă solzișori, care se presară pe fundul cratiței. Peste ele se așază sarmalele și costița – un rând de sarmale, unul de costiță. Ultimul strat va fi de varză tocată. Peste toate acestea se toarnă bulionul amestecat cu un pic de apă, frunzele de dafin și câteva boabe de piper. Se lasă la fiert, la foc mic, timp de două ore. Din când în când, se mai completează cu apă și se învârte oala, ca să nu se lipească sarmalele.
Vinul roșu, sec, merge perfect cu friptura de porc, sarmalele și cârnații.
Așa că, vă doresc POFTĂ BUNĂ!!!
Acest articol utilizează informații de pe Wikipedia, enciclopedia liberă.