Ceramica de Horezu se referă la un tip de artă care produce piese tradiţionale unice de ceramică, fiecare fabricată și pictată manual, o artă care este una dintre cele mai reprezentative pentru spiritul tradițional românesc.
Ceramica de Horezu este prezentă din anul 2012 pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoșul – cocoșul de Hurezi – alături de care, însă, întâlnim și alte figuri precum stele, șerpi, copaci, oameni, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Există și două culori specifice zonei: roșul și galbenul de Horezu.
Horezu este cunoscut ca centru etnografic, folcloric și ca un vechi centru de ceramică populară, fiind considerat ”capitala” ceramicii românești. Horezu este un oraș situat în județul Vâlcea, într-o zonă absolut senzațională, cunoscut pentru arta şi meşteşugul oamenilor săi. Se află așezat în partea centrală a județului Vâlcea. Este aproximativ așezat la mijlocul distanței dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu. Horezu este un orășel liniștit de munte care se află într-un peisaj natural deosebit într-o depresiune mărginită de lanțul Carpaților Meridionali la nord, respectiv de Munții Căpățânii, Măgura Slătioarei, dealurile Negruleștilor, Costeștilor și Tomșanilor
Denumirea actuală a localității Horezu, provine de la numele de ciuhurez, pasăre asemănătoare bufniței care populează pădurile din jur.
Aici, mulți creatori populari, așa numiții ceramiști, creează piese minunate de ceramică specifică locului pe care le prezintă la târgul anual ce are loc în oraș.
Cocoşul, figura emblematică a centrului ceramic, are semnificaţii ritualice vechi, îndeplinind o funcţie de avertisment: proteja de necunoscut, asigura biruinţa luminii asupra întunericului. Fiind în multe epoci singurul vestitor al zilei şi îndemnându-i pe oameni să înceapă cu voioşie ziua, a devenit şi un simbol al măsurării timpului. Anunţând victoria soarelui, alungă forţele ostile omului. Simbolizând totodată vigilenţa şi mândria, pe ceramică apare în diverse ipostaze: înfoiat, colorat, mândru etc. şi ocupă spaţiul central pe fundul vasului, deci are rolul principal în structura decorului. Când mai mulţi sunt dispuşi circular, se spune că au făcut hora cocoşilor.
Ceramica mai prezintă totuşi şi alte motive în afară de cele zoomorfe, şi anume: vegetale: ciorchini, frunze, trifoi (norocul), vrejuri, brăduţi (simbolizează nemurirea) sau bobocii de trandafiri, spicul de grâu (prosperitate) sau geometrice-soluţiile plastice adoptate de meșterii din zona Horezu sunt bazate pe repetiţie, alternanţă și simetrie: cercuri, spirale, linii concentrice. Caracteristica principală a ornamenticii geometrice a Horezului o constituie îmbunătăţirea elementelor simple (puncte, linii) constatându-se preferinţa accentuată pentru linii curbe.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Elementele geometrice folosite ca motive decorative sunt: puncte cu variante ce decurg din tehnica executării (picături scurse și virgule); linii scurte paralele, fie drepte, fie ondulate (în acest din urmă caz apare «altiţa»); cercuri spirale, zig-zag-uri (întrerupte sau continue); semicercuri, asemănătoare unor arcade de mai mici dimensiuni, uneori așezate separat unele de altele, alteori legate, fie alături, fie suprapuse; linii ondulate (așezate cel mai des pe gura vasului). Mai pot apărea motive tradiţionale brâncovenești, spirala (care simbolizează vârtejul vieţii), ornamente cosmoforme precum steaua și soarele, coada de păun, șarpele casei sau pomul vieţii.
Sunt 2 moduri de grupare a motivelor (specifice de altfel ceramicii românești): compoziţia circulară și compoziţia radială. În prima categorie motivele sunt dispuse în cercuri concentrice pornind din preajma unui punct central așezat pe fundul vasului. În a doua categorie se grupează în forma unei stele.
Potrivit site-ului UNESCO, confecţionarea ceramicii de Horezu este „un meşteşug tradiţional unic”, practicat atât de bărbaţi, cât şi de femei din partea de nord a judeţului Vâlcea, procesul de fabricaţie fiind divizat. Astfel, potrivit descrierii prezentate de UNESCO, „bărbaţii sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curăţat, porţionat şi udat, frământat, tescuit şi amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecţionate celebrele vase roşiatice de Horezu. (…) Femeile sunt acelea care decorează obiectele folosind tehnici şi instrumente specifice, cu care desenează modele tradiţionale. Îndemânarea şi talentul de a combina formele şi culorile definesc personalitatea şi unicitatea acestui tip de ceramică. Culorile sunt vii şi variază de la maro închis, roşu, verde şi albastru până la celebrul ivoriu de Horezu”.
În urma discuţiilor din 2012, reprezentanţii Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO au decis că ceramica de Horezu întruneşte calităţile pentru a fi inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial.
Astfel, potrivit UNESCO, „tehnicile, arta şi cunoştinţele asociate ceramicii de Horezu sunt markeri simbolici pentru identitatea comunităţii din Horezu şi Olari; înscrierea meşteşugului ceramicii de Horezu în lista reprezentativă a UNESCO ar putea contribui la cooperarea cu alţi meşteşugari din alte zone în scopul promovării respectului pentru diversitate culturală şi creativitate umană; măsurile propuse pentru creşterea promovării, cercetării şi transmiterii meşteşugului demonstrează angajamentul diferitelor asociaţii de meşteşugari şi autorităţi locale pentru păstrarea acestei competenţe; olarii din Horezu şi autorităţile locale participante la procesul de nominalizare şi-au dat acordul pentru o informare gratuită, prioritară şi completă în vederea înscrierii acestui element în patrimoniul UNESCO; meşteşugul ceramicii de Horezu este inclus în moştenirea culturală intangibilă a României, aflată sub autoritatea Comisiei Naţionale pentru Patrimoniul Cultural Imaterial, iar cei ce îl promovează şi îl practică au oferit informaţii pe toată durata pregătirilor”.