La baza identității Restaurantului Caru’ cu Bere din Centrul Vechi se află o istorie de peste 130 de ani. Clădirea Carului cu Bere este o clădire monument istoric, în care vă puteți înfrupta din cele mai gustoase bucate și puteți savura o bere facută după o rețetă unică, originală încă din 1879.
Caru’ cu bere este restaurantul din București în care poți savura bucate tradiționale românești preparate după rețete create cu multe decenii în urmă alături de berea casei, o bere cu reteta unică și bine păstrată, totul intr-o atmosfera încărcată de istorie și tradiție.
Caru’ cu bere este un restaurant simbol pentru București iar cei care l-au pus pe roate sunt veniți de dincolo de munți, din Transilvania. La 1879, exista pe Calea Victoriei, la numărul 2, berăria „La Carul cu bere”, ținută de ardeleanul Ion Cabașanu. Proveniența numelui este ușor de ghicit: berea era adusă la cârciumă cu carele trase de cai.
În acest local își făceau ucenicia într-ale cârciumăritului și nepoții săi, frații Ion și Gheorghe Mircea, de asemenea veniți în București de peste munți. Este anul în care aceștia doi îl cheamă la București pe un al treilea frate, Nicolae Mircea. Tustrei muncesc cu sârg, ajungând, în câțiva ani, să se ocupe de mai multe prăvălii din zona Pasajului Villacros, tot în afacerea cu bere. Mai cutezator decât frații săi, Nicolae Mircea ajunge în 1899 să își vadă visul cu ochii (cu puțin ajutor și din partea băncii ce i-a acordat un împrumut ipotecar) începe construcția clădirii Carului cu bere, faimosul restaurant din București așa cum îl știm astăzi.
Proiectul arhitectului Zigfried Kofsinsky a fost atât de bine întocmit, încât proprietarul clădirii și fondatorul berăriei, Nicolae Mircea, a primit de la regele Carol I cele mai înalte distincții pe care le putea acorda la acea vreme Statul Român, și anume Steaua României și Coroana României. Astăzi, clădirea este declarată Monument Istoric și de Arhitectură.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
La 10 martie 1898, în baza proiectului întocmit de arhitectul Zigfried KOFSINSKY, Direcţia Lucrărilor Tecnice a Primăriei Oraşului Bucuresci eliberează D-lui N. MIRCEA Autorizaţiunea de a construi numărul 12 din 10 martie 1898.
Noua construcţie este inaugurată în iunie 1899. Clădirea se dezvoltă astfel: subsol – cu pivniţe pentru depozitarea butoaielor de bere şi vin; parter înalt – având funcţiunea de restaurant tip hală; două etaje – pentru locuinţa proprietarului și pentru angajaţi; precum și un pod mansardă amplu.
În peisajul vremii, clădirea se remarcă prin compoziţia asimetrică a faţadei, marcată de un turn consolă cu acoperişul în fleşă şi prin detalii cu elemente decorative gotice (pinacluri, fleuroane, ancadramente, traforuri, arce în ogivă trilobate) gradate pe verticală şi încununate cu nişa centrală de la nivelul acoperişului unde este amplasată statuia emblematică a imobilului reprezentând o hangiţă. Prin toate aceste caracteristici, stilul arhitectural al clădirii aparţine “romantismului de şcoală germană“.
Ulterior, pentru dezvoltarea Carului cu Bere până la strada Lipscani , Nicolae MIRCEA apelează la acelaşi arh. Zigfried KOFSINSKY.
Desenele concepute în anul 1924 propun o amenajare similară celei din Corpul Stavropoleos, cu aceleaşi elemente de limbaj, atât în plan, cât şi pentru noua faţadă din str. Lipscani (desenele au fost expuse în cadrul Salonului Oficial de Arhitectură şi Arte Decorative, 1929).
Prin amenajarea noilor spaţii din corpul Lipscani, subsolul din corpul Stavropoleos este transformat în cramă de vin, fiind decorat în stilul caracteristic și se deschide, se amplifică spaţiul central al halei, completându-se cu un amplu luminator şi vitralii adecvate berăriei.
Au trecut mai bine de 100 de ani peste faimosul restaurant din centrul vechi al Bucureștiului și cei care îl gestionează astăzi nu au stat nici ei pe loc. Au mai schimbat una, au mai schimbat alta, așa, nici să vină cineva si să nu recunoască locul, dar nici să nu spună lumea că ne-am prăfuit.
Dar ce n-am schimba pentru nimic în lume e rețeta berii casei, care este exact cea pe care a adus-o din Germania Nicolae Mircea ca s-o lase moștenire generațiilor de mușterii ce-aveau să le treacă pragul.
Insă ce restaurant am mai fi noi dacă am pune pe masă numai bere? Slavă Domnului, avem ditamai meniul de mâncare. Pe la începuturi, i-a mers buhul Carului pentru crenwurștii cu hrean care se făceau aici și care erau pe atunci specialitatea casei. Tone întregi de crenwurști dispăreau într-o clipită în gurile flămânde ale clienților, în timp ce ospătarii vărsau lacrimi de crocodil, pe jumătate de fericire că-i cârciuma plină, iar pe jumătate din pricina hreanului trecut prin răzătoare. Tot în meniul original se găseau și frankfurterii, salata de boeuf, ridichea neagră și măslinele ce însoțeau din partea casei bateriile de vin.
Insă adevărata celebritate, și preparatul culinar pentru care lumea era în stare să stea la coada minute în șir în fața restaurantului, numai să prindă un loc la o masă, au fost micii. Faimoșii mici de la Caru’ cu bere. De zeci de ani, îi facem după aceeași rețetă secretă. În fine, ceva-ceva lucruri despre ea s-au mai aflat, oarecum se știe cum se prepară, dar e atât de complicat, încat și să știi rețeta, tot secretă ramâne.
N-avem noi loc aici s-o scriem așa cum apare ea în documentele vremii, dar pe cuvânt că-i o mare istorie cu rețeta asta de mici a noastră.
Au trecut și bune, au trecut și rele peste Caru’ cu bere. Cele mai rele au trecut în 1948 când noul stat comunist a preluat restaurantul fără prea multe formalități. Proprietarii au fost anunțați că au la dispoziție câteva zile să predea localul către Societatea Comercială a Municipiului București. Caru’ cu bere a funcționat o vreme cu foștii ospătari, care au făcut ce au putut și ei să țină spiritul viu. Dar lucrurile nu au mai fost la fel.
De-abia în 1999, proprietarii de drept – nepoții lui Nicolae Mircea și descendenții lor – au reintrat în posesia și administrarea localului. Iar în 2006, dupa ample lucrări de restaurare, Grupul City Grill, noul operator al Carului cu bere, redeschide Berăria.
Și nu e vorba doar de o redeschidere fizică a unui spațiu, să ai o ușă pe care să o deschizi, un loc în care să intri și o masă la care să te așezi. Redeschiderea restaurantului Caru’ cu Bere din Centrul Vechi simbolizează angajamentul pe care descendenții lui Nicolae Mircea și City Grill și l-au luat de a duce tradiția mai departe.
S-o mai fi schimbat lumea, s-or mai fi sofisticat gusturile, s-o mai fi variat oferta, dar știti cum se spune, că fiecare oraș are un suflet al lui. Și Bucureștiul îl are pe al lui și-l poți căuta unde vrei tu, dar nicăieri nu-l vei simți mai bine decât la Caru’ cu bere.
Restaurantul Caru’ cu Bere este, astăzi, fără îndoială un loc de maximă atracție pentru bucureștenii care știu să aleagă un loc de aleasă clasă pentru a servi masa sau pentru străinii flămânzi de ”comorile Capitalei”.
Un loc unde se mânâncă bine, se bea o bere excelentă sau un vin adevărat românesc, unde te bucuri de bogăția spirituală a folclorului românesc sau participi la o petrecere memorabilă.