Chipul lui Decebal. La Cazanele Mici

La frontiera dintre România și Serbia, într-un loc de poveste unde Dunărea străbate Carpații, natura a format ceea ce cunoaștem noi astăzi sub denumirea de La Cazane.

Aici, La Cazane, fluviul Dunărea devine mai îngust printre stâncile mari de piatră ale Carpaților, și este adesea pătrunsă de curenți puternici ce creează impresia că apa este într-un permanent clocot. Nu de mulți ani, peisajul uimitor de La Cazane este însoțit de o sculptură gigantică ce îl înfățișează pe unul dintre cei mai cunoscuți regi ai dacilor, ultimul de altfel, Decebal.

Decebal a fost ultimul rege al Daciei şi un personaj de legendă în istoria poporului român. A fost omul care a condus armatele Daciei în cele mai crunte înfruntări din Antichitate. Decebal a sfârşit ucigându-se, iar după moartea sa, o parte a teritoriilor aflate în stăpânirea lui au intrat în componenţa Imperiului Roman.

Decebal, ultimul rege al Daciei, este unul dintre personajele fascinante din istoria românilor. Domnia sa, de două decenii, a avut loc într-o perioadă în care Imperiul Roman se afla într-o continuă expansiune şi reprezenta cea mai mare ameninţare pentru poporul care stăpânea teritoriile actuale ale României. Armatele regelui dac au fost înfrânte în cele din urmă de romani, iar o parte a ţării a devenit provincie a Imperiului. Totuşi, regele înfrânt a rămas în istorie ca un adversar de temut chiar şi pentru puternicul Imperiu Roman.

Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățileEșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova.

Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltăSculptură în piatră din Europa.Omul de afaceri și, totodată, istoricul protocronist, Iosif Constantin Drăgan, a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004.

Chipul lui Decebal este înalt de 55 m și lat de 25 m.

Locul realizării sculpturii este în apropiere de orașul Orșova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici, respectiv în golful Mraconia, pe malul stâng al Dunării, acolo undeadâncimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri.

Și eu am fost ieri pentru prima dată în Cazanele Dunării. Un loc absolut senzațional pe care niciun român nu are voie să îl piardă. Să nu îl viziteze. Și, bineînțeles , croaziera pe Dunăre a început la basorelieful lui Decebal. O sculptură impresionantă nu numai prin măreție dar și prin câteva dimensiuni fizionomice ale chipului lui Decebal: lungimea ochilor : 4,3 metri, lungimea nasului: 7 metri, lățimea nasului: 4 metri.

Dar cine este Iosif Constantin Drăgan și cum s-a realizat acest basorelief reprezentativ pentru Europa și pentru lume. Iosif Constantin Drăgan s-a născut la 20 iunie 1917 la Lugoj și a decedat la 21 august 2008 la Palma de Mallorca. Iosif Constantin Drăgan a fost un om de afaceri român, stabilit de cu miulte decenii în urmăItalia. A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică. A scos buletinul istoric Noi Tracii.

În anul 2005 a fost pe locul doi în topul celor mai bogați români, conform revistei Capital, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari. Conform aceleiași reviste în 2006 a urcat pe primul loc, cu circa 1,3 – 1,6 miliarde de dolari.

Iosif Constantin Drăgan a absolvit studiile juridice la Universitatea din București, de la care a obținut licența în drept, în anul 1938. După absolvirea serviciului militar, ca artilerist, Institutul Italian de Cultură îi acordă, în anul 1940, o bursă de studiu, în Italia. După ce termină a doua facultate, la Universitatea din Roma, unde a studiat științe politice și economie, Drăgan își dă doctoratul în jurisprudență, tot la Roma. Acolo l-a cunoscut pe Giorgio del Vecchio filosof al dreptului. Proaspătul doctor în jurisprudență Drăgan a tradus în limba română lucrarea lui del Vecchio „Lecții de filozofia dreptului”.

La acea vreme Drăgan a fost atras de idealurile Gărzii de Fier, și, în interiorul acesteia, a reprezentat un curent de opinie corporatist . În1941 a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc Italiei fasciste.

După al doilea război mondial, în 1948, fondează o companie de distribuție a gazului petrolier lichefiat, Butan Gas.^] În urma venirii la putere aPartidului Comunist Român îi este interzisă pentru 30 de ani revenirea în România. Iosif Constantin Drăgan s- a comportat ca un mare și bun român, implicat în prezentarea istoriei românilor, a originilor daco-romane și a personalităților care au adus mari beneficii de imagini tării noastre.

Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, și a durat 10 ani, între anii 1994 și 2004 pentru ca cei 12sculptori-alpiniști să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, pestun milion de dolari.

În comparație cu sculpturile realizate peMuntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpiniști, chipul regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui. Câte 6 alpiniști în două schimburi.

Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducereasculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful făcut de Râul Macronia, unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamităă.

Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.

Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 și de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfășurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.

Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile.

Din cauza acestor condiții dificile de lucru au avut loc și câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.

Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.

Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.

Tabula Traiana

Chiar în fața basoreliefului, dar pe malul sârbesc, se găsește de aproape 2000 ani o placă memorială antică („Tabula Traiana”), având 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marșul trupelor imperiale romane spre Dacia și a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dacc în Războiul din 105-106, dar și finalizarea drumului militar roman al lui Traian.

Sub capul lui Decebal a fost săpată în stâncă o inscripție în limba latinăă: „DECEBALUS REX – DRAGAN FECIT” („Regele Decebal – făcută de Drăgan”).

Iosif Constantin Drăgan a scris numeroase cărți despre istoria dacilor și a tracilor („Noi, tracii”; „Imperiul Romano-Trac”, „Mileniul imperial al Daciei”), intenționând să construiască în orașul Cluj Napoca și o copie în mărime naturală a Coloanei lui Traian, proiect care nu s-a mai concretizat. Tezele sale sunt asociate cu protocronismul și extrem de controversate în rândul istoricilor profesioniști.

Din păcate, lucrarea este neterminată. alpiniștii sculptori nereușind să finalizeze căciula și barba marelui rege dac, Decebal.

Iosif Constantin Drăgan intenționa să mai construiască pe malul sârbesc al Dunării un basorelief la fel de mare reprezentându-l pe impăratul roman, Traian.

Prin modelarea acestui chip în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să și demonstreze contribuția românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componența sa daco-tracă.