Palatul Regal din Bucureşti, a căruit construcţie a fost cerută de Carol I, a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale României, după Unirea din 1918. Transformarea lui dintr-o reşedinţă a familiei regale într-un centru de putere al statului a început atunci când Regina Maria a transformat impozanta clădire din centrul Bucureştiului în spital de campanie.
Palatul Regal din București a avut o istorie foarte zbuciumată. A fost extins, a ars, a fost demolat și reconstruit, bombardat, refăcut și întărit. Iar, pentru ca istoria să fie completă, la final, a fost transformat în ceea ce este astăzi: Muzeul Național de Artă al României (MNAR). Toate acestea s-au petrecut într-un singur secol, de la sosirea lui Carol I în România, până în anii de după al doilea război mondial. Din păcate, prea puțini ajung aici.
Primul Palat Domnesc al României nu îşi merita numele. Când, la 10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern a fost adus aici, el şi-a şocat asistenţa mirându-se că românii considerau respectiva locuinţă palat.
Pe acest loc exista un alt palat, Casa Golescu, o impozantă construcție pentru Țara Românească a anilor 1800. Când primul rege german al României a sosit la București, el a avut replica: „și unde e palatul?” Statul va cumpăra Casa Golescu și Carol va construi un adevărat palat de ceremonie, așa cum se cuvine unei case regale. În acesta, va încorpora și casa Golescu, ea devenind locuință regală, dar ridică și alte două corpuri: partea centrală va cuprinde și holul de primire a demnitarilor, iar corpul din dreapta va avea rol de a găzdui personalul auxiliar.
Carol I a neglijat această problemă – construcția palatului regal – vreme de 15 ani. Marea prioritate a regelui Carol I era pregătirea ţării pentru câştigarea Independenţei.
În perioada 1881-1885, Palatul Regal capătă anvergură
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Codruta Cruceanu, expert în istoria artei: „În 1881, odată cu transformarea României în Regat, abia atunci regele Carol I cheamă un arhitect francez, pe Paul Gottereau pentru a lucra împreună cu el la mărirea palatului. În 1885 palatul este gata, sala tronului devine funcţională, inclusiv cu 3 baluri pe sezon.”
Pe vremea lui Carol I, Palatul Regal de la București era asemănător cu Peleșul pe interior, și nu degeaba: arhitectul pentru interior era același cu cel de la Peleș. Este o diferența evidentă între exterior, cel făcut de un arhitect francez, așadar de gintă latină, și între interior, supus gustului german, cu multe lambriuri și casete din lemn decorate, foarte la modă în spațiul cultural de unde venea Carol. Chiar și atelierele care realizează decorațiile de interior sunt aceleași cu cele de la Castelul Peleș.
Odată cu intrarea României în primul război mondial, Regina Maria transformă palatul, îmbogăţit între timp cu o colecţie de tablouri şi statui, în spital militar. A funcţionat parţial şi în timpul ocupaţiei germane.
În 1926, Palatul lui Carol I, distrus de un incendiu
După Marea Unire, Palatul Regal de pe Calea Victoriei a fost puţin folosit. Regele Ferdinand şi Regina Maria locuiau fie la Cotroceni, fie la Castelul Peleş.
În noaptea de 6 spre 7 decembrie 1926, pe ferestrele din aripa centrală au izbucnit flăcări puternice. Pompierii au venit imediat, dar din cauza lipsei de apă, incendiul a fost stins abia la 4 dimineaţa. Pierderile au fost foarte mari.
Printre puţinele elemente arhitecturale care s-au păstrat este scara monumentală care duce la sala tronului. Proiectul de restaurare a fost aprobat, cu unele tăieri de cheltuieli de Regele Ferdinand. Dar el s-a stins la 20 iulie 1927.
În 1930 are loc Restaurația, când Carol al II-lea se întoarce pe tron. Palatul trecuse prin incendiu și nu se făcuse nimic la palat. Regina Maria și Carol ar fi vrut să se revină la felul în care arătase palatul, iar acest lucru erau foarte costisitoare, ar fi costat cam 3 600 000 de lei, când valoarea totală de asigurare era de 4 milioane. Statul a rezervat bani doar pentru conservare, vreo 600 000 de lei. Era o perioadă de restriște, de aceea se va recurge la 2 tipuri de materiale: cele naturale de calitate (marmură, piatră), dar și stucomarmură (stucatura este mult mai ieftină).
la 1 ianuarie 1935 are loc inaugurarea Palatului Regal refăcut
Palatul Regal în forma pe care o cunoaştem astăzi i se datorează lui Carol al II-lea. Inteligent, ambiţios şi cultivat, Carol al II-lea îşi educase gustul pentru frumos studiind cele mai rafinate opere de artă şi arhitecturale ale vremii. Palatul Regal însuşi a devenit o operă de artă care ilustra nu numai Marea Unire, ci şi modernizarea României.
Palatul este este din nou mărit şi înalţat, primul etaj a căpătat amplitudine.
Palatul Regal – Afişul pictural al Unirii din 1918
Decoraţiunile desenează o imagine luminoasă a naţiunii şi a drumului spre modernitate şi sunt meşterite de cei mai cunoscuţi artişti ai vremii. Scara Voievozilor, traseul de ceremonie spre Sala Tronului, a fost împodobit cu fresce, basoreliefuri şi coloane în stil neoclasic, şi o pictură murală spectaculoasă pe tavanul supraînălţat. Centrala termică, sistemul de ventilaţie mascat de traforurile elegante din tavan, sala de cinema erau de ultimă generaţie şi, în mare parte sunt funcţionale şi astăzi.
Codruta Cruceanu, expert în istoria artei: „Ceea ce putem observa în cazul acestui palat este încercarea de a împăca o nevoie de prestigiu, de grandoare, dar şi de inserţie într-o linie funcţională care este cea a monarhiilor în general pentru a demonstra vechimea acestui tip de guvernare, iar pe de altă parte o nevoie de a aduce mereu lucrul în contemporaneitate.”
Scara Voievozilor, chipul lui Mihai Viteazul și al lui Ferdinand Întregitorul
Lucrarea pictorului Arthur Verona, de pe plafonul Scării Voievozilor, este încadrată de 15 personaje istorice. Pe trei laturi se afla 12 voievozi, iar în axul central, faţă în faţă cu regii moderni Carol I şi Ferdinand Întregitorul, se află Mihai Viteazul. Exact în faţa voievodului legendar al Unirii se află Atena, zeiţa Înţelepciunii şi a Războiului, semn că Unirea a fost câştigată prin luptă.
Pictura lui Arthur Verona: Naţiunea a făcut Unirea
În mijloc, lucrarea lui Verona, oferă naţiunii meritul principal pentru Reîntregire. Voievozii şi regii sunt slujitorii Unirii făcute de întreaga naţiune.
Codruţa Cruceanu, expert în istoria artei: „Vedem în principal femei, efortul din spatele frontului, şi persoane în vârstă, tot cei care au rezistat ca să zic aşa şi au sprijinit efortul de război. Vedem o Românie care adună la sânul său celelalte provincii istorice în fundal, în partea dreaptă, cum ne uităm noi, vedem armata română, steagul tricolorului ca o încununare a eforturilor comune făcute de întreg poporul, tot efortul pentru realizarea Unirii celei Mari.”
Sala Tronului, suma însemnelor naţionale
Sala cea mai importantă a Coroanei este decorată de asemenea cu picturi. Deasupra Tronului, o mare frescă înfăţisând Artele a Luciei Dem. Bălăcescu, susţinută de şapte scuturi purtând fiecare în parte însemnele care apar, de obicei, pe stema de stat. Toate aceste simboluri au fost redevenit însemnele României republicane, după Revoluţia din 1989, cu excepţia scutului alb-negru, în formă de tablă de şah, blazonul familiei de Hohenzollern.
Codruta Cruceanu, expert în istoria artei: „Dacă este să o luăm de la axul cetral, vedem că spaţiul apsidei ridicată deesupra tronului cuprinde stema Ţării Româneşti, acvila cruciată, flancată stânga dreapta de stema României mari, în varianta mijlocie, şi apoi la stanga cum ne uitam bourul moldovean, la dreapta stema Banatului şI a Olteniei cu leul care traverseaza un pod, este podul de la Turnul Severin a lui a lui Apolor din Damasc, urmează cele doua scuturi scartelate ale familiei de Hohenzolern şi apoi în extremităţi delfinii care reprezintă Dobrogea şi cele 7 cetăţi cu acvila neagraă care reprezinta Transilvania.”
Sala Tronului: Regele, garantul Marii Uniri
Ca o formă de asumare şi de integrare a tuturor provinciilor istorice, însemnele lor erau reluate pe ţesătura somptuoasă care alcătuia baldachinul de deasupra Tronului. În faţa acestuia, chiar deasupra intrării în această mare sală a regalităţii, se află forma de mare ceremonie a stemei de stat. În lateral, două picturi monumentale: în stânga, Carol I, regele Independenţei, iar în dreapta, Ferdinand I, regele Unirii. Până la instaurarea dictaturii comuniste, în Sala Tronului se aflau şi două picturi reprezentând Dunărea şi Tisa. Ele au dispărut, se pare, fără urmă. Nu au putut fi refăcute odată cu restaurarea Palatului, în prezent Muzeul Naţional de Artă.