Arcul de Triumf este monument reprezentativ din Capitală ce simbolizează victoria României în Primul Război Mondial şi Marea Unire de la 1918.
Monumentul a fost proiectat de Petru Antonescu şi construit în perioada 1921-1922. Înainte de a fi ridicat aşa cum îl ştim astăzi, Arcul de Triumf a avut mai multe variante, toate cu caracter provizoriu. Astfel, după momentele istorice din anii 1848, 1859, 1878, 1906 şi 1918, edilii Bucureştiului s-au gândit să ridice fiecare câte un arc de triumf. Dar au fost clădite din materiale nerezistente în timp, precum lemn, butaforie sau ghips.
Arcul de Triumf din 1918 fusese şi el construit dintr-un material care nu rezista ploilor, astfel încât primarul Matei Gh. Corbescu a venit cu propunerea să fie ridicat un nou Arc de Triumf din lemn. A fost criticat aspru, iar George Enescu i-a scris atunci primarului: „Dar adevăratul Arc de Triumf pe când?” Prin urmare, în 1922, comisia care se ocupa de organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui arc de triumf pe şoseaua Kiseleff. Doar scheletul a fost turnat atunci în beton armat, iar frumoasele basoreliefuri în ipsos.
Construit după modelul francez, Arcul de Triumf din „Micul Paris”, așa cum era numită Capitala, este „fratele mai mic” al celebrului monument cu același nume din Paris. Prin comparație, Arcul de Triumf din Paris, situat la capătul vestic al râului Champs-Elysees la fel de faimos, are o înălțime de 50 de metri. A fost inaugurat în 1836 de regele francez Louis-Philippe, care l-a dedicat armatelor Revoluției și Imperiulu
Arcul de Triumf are 27 m înălțime, cu o singură deschidere și este de formă paralelipipedică. Machetele au fost executate de artiști plastici, iar pentru cioplirea marmurei de Rușchița, pe lângă sculptorii autohtoni, s-a apelat și la un număr de zece sculptori din Italia.
Grandiosul spectacol organizat la noul Arc de Triumf a evocat lupta poporului român pentru unitate statală. La sărbătoare au participat reprezentanţi din peste 20 de state europene, dar și din Statele Unite ale Americii sau Japonia, ceea ce a însemnat o largă recunoaştere a României unite.
Monumentul s-a degradat însă atât de mult că, în 1930, oamenii se jenau cu aspectul lui, nedemn de Micul Paris. De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora, intitulat „O datorie imperioasă”, situaţia deplorabilă a Arcului de Triumf revine în atenţia opiniei publice, decizându-se înlocuirea basoreliefurilor din stuc cu unele dăltuite în marmură de Ruşchiţa. Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu sunt sculptorii care au realizat noile basoreliefuri.
În 1935, banii pentru lucrările la renovarea Arcului de Triumf s-au strâns prin subscripţie publică, populaţia donând atunci în total 7 milioane de lei. Una dintre inscripţiile dăltuite pe Arcul de Triumf spune astfel: Glorie celor ce prin vitejia și prin jertfa lor de sânge au înfăptuit unitatea națională.
În fiecare an, pe 1 decembrie, când românii își sărbătoresc Ziua Națională, Arcul de Triumf este scena principală pentru parada militară organizată la București. În 2018, ziua de 1 decembrie va fi cu atât mai importantă cu cât marchează aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire.
Arcul de Triumf este un reper istoric al Bucureștiului și un simbol al orașului. Alături de Mausoleul din Mărășești, Crucea Eroilor de pe vârful Caraiman și Mormântul eroului necunoscut din Parcul Carol din București, Arcul de Triumf comemorează participarea României la Primul Război Mondial de partea Antantei.
Povestea arcului triumfal din București începe în 1922, la patru ani după Marea Uniune, când autoritățile din acea vreme au decis să organizeze o mare paradă pentru a sărbători evenimentul. Pentru aceasta, au construit un Arc de Triumf temporar, din lemn, destinat să înlocuiască construcția similară construită din 1918.
Mai târziu, în același an, în pregătirea pentru încoronarea regelui Ferdinand I, autoritățile au decis să construiască unul nou, mai rezistent. Noul monument a fost construit în zona drumului Kiseleff, pe baza planurilor arhitectului Petre Antonescu. Din nefericire, din cauza termenului foarte scurt, doar scheletul monumentului a fost turnat din beton armat, în timp ce basoreliefurile erau realizate din ipsos, ceea ce a dus la degradarea gravă a construcției în doar câțiva ani.
La diverse ocazii speciale, vizitatorii pot vedea cele patru expoziţii de fotografii şi heraldică amenajate în interiorul Arcului de Triumf, şi anume: Marele Război al Reîntregirii Neamului, Heraldica Marilor Familii Boiereşti, Arcul de Triumf în imagini şi Marea Unire de la 1918.