Superlativele Deltei Dunării. Pădurea Letea – un loc minunat

Delta Dunării, acel ținut exotic în care găsim aproape două mii de specii de copaci și plante, două mii și cinci sute de specii de insecte, moluște, reptile, amfibieni și mamifere, este cunoscută mai ales prin intermediul păsărilor.

Sunt mai bine de 300 de specii de păsări care fie trăiesc tot anul în Deltă, fie își petrec toată vara aici înainte de a reveni în Africa, fie se odihnesc și petrec o vreme în drumul lor dinspre Ecuator spre zona Artică. Vrem să vă povestim în continuare despre un spațiu magic din Delta Dunării, Pădurea Letea și satul care o mărginește.

Cel mai tânăr pământ al Europei se află în mare parte în România, în Delta Dunării. Aici e cel mai bine să mergeți la final de mai sau la început de iunie: păsările au pui, temperatura e tocmai bună iar țânțarii nu sunt încă dușmanul public numărul unu.

Delta Dunării este cea mai umedă zonă a Europei, cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, cea mai joasă și mai nouă regiune de câmpie. Acoperită în mare parte cu nisip, Delta are o înălțime medie de… (0.52 metri) jumătate de metru peste nivelul mării.

Iar în această minunată zonă umedă – Pădurea Letea – are cele mai mari înălțimi pe grindurile marine. Aici sunt câteva locuri cu uimitoarea înălțime de… 13 m peste nivelul mării.

În Delta Dunării se întâlnesc câteva dintre puținele păduri de nisip din România, una fiind pădurea Letea și o alta, pădurea Caraorman. La Letea, una dintre printre primele rezervații din România (din anii ‘30 ai secolului trecut) suntem în partea de nord a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, la cam 20 km nord de Sulina și la foarte puțin de țara vecină, Ucraina.

Dar ce altceva mai e spectacol la Letea?

Pădurea Letea este o adevărată poveste, pe care merită să o ”citești” dacă ajungi în Delta Dunării. Ne amintește de basmele din copilărie. Știți voi, acelea în care erau descriși copacii fermecați, pe care ni-i imaginam în fel și chip. Stejari de sute de ani cu ramuri întortocheate, liane, dune de nisip, cai sălbatici și mii de specii de păsări, toate creează un peisaj exotic și uluitor.

Să nu uităm de lianele care ne dau impresia că ne aflăm în junglă. Ele s-au întins prin toată pădurea și sunt de mai multe feluri: vița de vie sălbatică, liana greacă și curpenul de pădure și pot avea chiar și o lungime de 25 de metri. O să rămâneți uimiți și de vița de vie sălbatică pe care o puteți vedea la tot pasul. La fel de ciudat este un alt aspect: mulți dintre stejari au crengi răsucite ca un covrig, încârligate și întoarse, de parcă am fi pe un tărâm magic.

În urmă cu 6000 de ani, în locul în care se află acum Pădurea Letea era marea. Tocmai de aceea sunt și multe dune de nisip. Cele mai înalte dune de acolo, au ajuns la un moment dat la 22 de metri. Și aceasta, din cauza vântului, care le spulberă pe timpul iernii. Dunele sunt formate din scoică marină, iar nisipul este alb și extrem de fin. Un nisip numai bun de pus în clepsidră. Deoarece pe dune nu există vegetație, pe timpul verii temperatura crește uneori până la 60 de grade.

O singură plantă, ”Cârcelul de nisip”, ephedra distachya după denumirea lui științifică, are rădăcină sub formă de rizomi s-a adaptat și crește pe dune, astfel că le stabilizează cumva și coboară până la apă. Această plantă face la sfârșitul lunii iunie niște fructe roșii care seamănă cu murele și au gust de pepene roșu. Dunele se înroșesc de la acele fructe, care sunt comestibile și evident, foarte gustoase.

Animalele găsite la Letea sunt și ele de poveste. Vulturul Codalb este cea mai mare pasăre pe care o puteți găsi dacă sunteți norocoși; codalbul e un uriaș cu o întindere a aripilor de 2,5 metri. Chiar e mare!

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea, vor să vadă, pe lângă dune și copacii seculari, caii sălbatici. În cea mai veche rezervație naturală din România, există aproximativ 2000 de cai sălbăticiți. Ei au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o afecțiune care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Ei s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar în prezent se estimează că există între 3000 și 5000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea. Evident, Letea nu poate fi separată de povestea cailor sălbatici.

Localnicii spun că mii de cai trăiesc în aceste locuri, locuri care pentru a fi protejate, sunt pe jumătate îngrădite. Pare uimitor că atâția cai trăiesc într-un mediu cu puțină hrană, dar ei se descurcă. În iernile mai lungi, caii profită de orice au la îndemână. Un trunchi de copac căzut devine util, coaja îi e roasă de acești cai. Localnicii o să vă povestească și despre rănile pe care le fac în gură dacă rod prea multă coajă, dar până la urmă și asta face parte din viața sălbatică a Letei.

Indiferent că vorbim despre turiștii români sau străini, toți rămân impresionați de stejarii seculari din Pădurea Letea. Unul dintre ei are peste 780 de ani, alții au 400-500 de ani. Doar doi dintre acești copaci mai pot fi văzuți de vizitatori în cadrul traseelor turistice. Sunt două trasee pentru turiști: cel cu mașina, mai lung, care merge aproape de localitatea Periprava. Acesta însă, nu trece efectiv prin pădure, deoarece se merge pe grinduri. Spectacolul naturii ne este oferit de traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă  pe toți cei care îl aleg.

Letea este un sat mărunt, izolat, dar frumos. O să găsiți case tradiționale, mult nisip, vaci crescute liber și multă liniște.